Austria încă se confruntă cu trecutul său nazist

După aproape 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, eforturile de a încheia socotelile cu trecutul capătă un nou avânt. Restituirile de tablouri furate, retragerea onorurilor foştilor nazişti şi recitirea trecutului sunt tot mai frecvente. Noile generaţii de austrieci, protejate de decenii de distanţă istorică, par dispuşi să exploreze colţurile întunecate ale istoriei pe care părinţii lor nu au ştiut sau nu au putut să le străbată, comentează ziarului El Pais în ediţia sa online.

Ziarul publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

O amplă colecţie de obiecte furate de nazişti de la evrei sau de la alte victime, aflate în posesia Muzeului de Ştiinţe Naturale din Salzburg, urmează să fie retrocedată. Este primul muzeu de ştiinţe care a pus în aplicare acest program de restituire. Însă acest proces de ispăşire a trecutului nu este un caz izolat în Austria.

Marko Feingold are 101 ani şi este singurul evreu supravieţuitor dintre evreii veniţi la Salzburg în 1945. Naziştii l-au închis la Auschwitz, Dachau şi Buchenwald. A ajuns să cântărească 35 de kilograme. El acuză Austria că a întârziat în mod premeditat acest proces, dar recunoaşte că o schimbare a început totuşi să aibă loc.

'Prima generaţie (de după război) a lucrat pentru al Treilea Reich. Copiii lor au crescut în versiunea îndulcită prezentată de părinţii lor. Este a treia generaţie, cea de-acum, care trebuie să înfrunte trecutul. Asistăm la un moment nou', spune Feingold de la sinagoga din Salzburg.

O expoziţie a muzeului prezintă în detaliu acest trecut vizitatorilor, care pot să admire cele 900.000 de piese de colecţie. Nu vor vedea însă şi piesele care vor fi restituite foştilor proprietari, îngrămădite acum la subsol, şi care cuprind o mulţime de animale împăiate, gazele, vulturi sau alte păsări mici, bustul unei morse şi alte piese care vor fi restituite familiei Rothschild, unei instituţii catolice şi muzeului din Varşovia.

'Aproximativ 85% din obiectele furate au fost restituite după război de comisiile organizate de aliaţi. Dar în 2010 am decis să revizuim fondurile şi să identificăm noi cazuri de spoliere', a explicat Robert Lindner, directorul proiectului.

Restituirea de la Haus der Natur coincide cu ofensiva legală intentată statului de o familie de evrei pentru celebra frescă 'Friza lui Beethoven' pictată de Gustav Klimt. Coincide totodată cu descoperirea la München şi la Salzburg a sute de opere de artă furate de un octogenar.

Cazurile care apar în presă sunt cele mai cunoscute. Sunt însă vârful unui aisberg care ascunde un hăţiş de lupte legale şi care arată că rănile trecutului sunt departe de a se fi cicatrizat. Filarmonica de Viena a fost ultima instituţie care s-a alăturat acestui val de revizuire a istoriei. 'Este o poveste lungă ce încă nu s-a încheiat', spune Hannah Lessing, de la fondul de stat pentru victimele naţionalismului. Fondul are 6.400 de cazuri deschise.

Experţii semnalează aşa numitul caz Waldheim (Kurt, fostul preşedinte austriac care şi-a ascuns trecutul nazist) de la mijlocul anilor '80, ca începutul revizuirii unei responsabilităţi istorice. Austria a fost anexată în 1938 de Germania nazistă, în aşa numitul Anschluss, alipire care a beneficiat de sprjinul a numeroşi austrieci.

Dovada a fost primirea entuziastă cu care Hitler a primit la Viena anunţul acestei anexări. 'Timp de mulţi ani, Austria şi-a ascuns responsabilitatea sub pretextul că a fost victimă şi nu călău al nazismului', explică Lessing. Începând din 1986 şi cu o oarecare lentoare, potrivit observatorilor, instituţiile austriece au pus bazele unei revizuiri complete a memoriei istorice.

Scriitorul Erich Hackl nu crede în aşa-numita 'teorie a tăcerii şi a uitării'. El este de părere că 'informaţia a fost întotdeauna acolo, pentru cei care au vrut să o afle', cu deosebirea că în ultimii ani dezbaterea a fost mutată în rândul marelui public, conchide El Pais.