Fost şef de Stat Major: Exodul refugiaţilor, o diversiune menită să acopere expansiunea Rusiei în Siria

Criza refugiaţilor face parte din strategia Kremlinului de a "adormi" vigilenţa Occidentului, este o operaţiune de diversiune strategică, ce a acoperit bine şi zgomotul din Ucraina, a afirmat fostul şef de Stat Major, generalul Constantin Degeratu, în cadrul unui interviu acordat Digi24.

În opinia generalului, situaţia actuală din Siria reprezintă un eşec major al NATO şi al politicii americane din ultimii ani şi, totodată, primul câştig strategic major în planul relaţiilor internaţionale al Rusiei, iar acest lucru creează probleme majore pentru securitatea Europei de Est.

"Vedeţi ce ne-a făcut preşedintele Putin? Discutăm aproape nimic, aşa în general,. 6.000 de refugiaţi – cifra n-are nicio relevanţă, ca să fim sinceri. Dar (Putin) a rezolvat problema: Europa se bate şi se ceartă pe această problemă a refugiaţilor. Iar noi, Europa, facem nişte greşeli colosale. Întrebare: trecerea ilegală a frontierei este, în orice împrejurare, o infracţiune? Traficul internaţional de persoane, ilegal, este o infracţiune? Da!

Ce ni se cere, nouă, forţelor de ordine, să zicem, acum? Să considerăm fiecare persoană care trece ilegal frontiera un infractor, cu excepţia acestui val de refugiaţi. Acest val de refugiaţi este în afara legii. Este de la Dumnezeu, trebuie să-l aplaudăm! Aici este o problemă pe care nu pot să o înţeleg", a declarat Constantin Degeratu.

România şi cei 6.000 de refugiaţi

Generalul se întreabă de ce România, în loc să securizeze realmente frontierele, a început să critice o ţară vecină - Ungaria - cu care ar fi trebuit să coopereze în combaterea legală a migraţiei ilegale, pentru că aceasta este principala sursă de terorism, potrivit Strategiei de luptă antiterorism adoptate de Uniunea Europeană.

Deşi cifra în sine, de peste 6.000 de refugiaţi pe care ţara noastră trebuie să îi primească, este discutabilă, există însă alte probleme, de natură socială, consideră fostul şef de Stat Major:

"Pentru fiecare dintre refugiaţi - dacă ar fi refugiaţi, dacă viaţa lor ar fi în pericol în Siria - ar trebui cheltuiţi 500 de euro pe lună, adică un salariu mediu în România. Două milioane de români trăiesc sub pragul minim al sărăciei, sub doi dolari pe zi. Trei milioane de pensionari au venituri mai mici decât salariul mediu pe economie. Nu ştiu de ce numai 6.000 ar beneficia de un tratament şi celelalte milioane nu pot să beneficieze de acelaşi tratament în România.

Din acest punct de vedere, cifra trezeşte, pe de o parte, nişte probleme pentru populaţia din România, pe de altă parte, stârneşte o anumită îngrijorare, pentru simplul motiv că ştim precis că principala sursă de terorism o reprezintă migraţia ilegală – scrie asta şi în strategia americană, de-aia s-a făcut gardul ăla de 4.000 de kilometri în Statele Unite – deci, din punctul ăsta de vedere, este o preocupare."

În opinia generalui, cifra nu are nicio relevanţă. "Deci, ca să vină 6.000, ar trebui cumva aduşi cu forţa, cu cătuşe, pentru că nu vrea nimeni să vină în România – încălcând principii primare ale acelei primiri. Ar trebui cumva încarceraţi, pentru că dacă au fost aduşi într-un loc, aici, în România, la Botoşani să zicem, şi nu vor să stea acolo şi vor pleca din nou spre graniţa cu Ungaria, ce le pot face autorităţile române? Dacă se aplică regimul de imigranţi, aici ar fi trebuit clar aplicat, pentru toţi, un regim prezumtiv de refugiaţi de război, de exemplu, ceea ce înseamnă găzduirea în tabere de refugiaţi controlate, menţinerea acestor tabere până când se termină criza care a generat această chestiune şi eventual ajutorarea acestor oameni: să se pregătească, să se înarmeze, să meargă să-şi elibereze ţara!"

De ce trebuie să elibereze americanii Siria, în timp ce jumătate de milione de bărbaţi sirieni nu fac nimic?

"Greu de imaginat de ce soldaţii americani ar trebui să moară pentru libertatea Siriei, iar jumătate de milion de bărbaţi buni de luptă ar trebui să aştepte să fie eliberaţi de soldaţi americani sau români sau britanici. E de neînţeles lucrul ăsta. Identitatea socio-politică a unei naţiuni, a unei comunităţi, necesită clar o atitudine de păstrare a ei, adică o luptă pentru ea. Nu înţeleg de ce ar trebui să fie eliberată Siria de "Statul Islamic" de către americani, iar aceşti bărbaţi sirieni – înţeleg refugiul femeilor şi copiilor – apţi de luptă, bine educaţi, nu se organizează în Turcia, în România, în Bulgaria, nu cer arme, nu fac un guvern în exil şi nu se duc acasă să-şi elibereze ţara? Asta ar fi logica lucrurilor, dacă ar fi natural exodul. Nu este natural, este organizat bine, ca o diversiune, pentru a acoperi aceste mişcări strategice expansioniste ale Rusiei!"

Rusia are ca scop declarat în Siria lupta împotriva Statului Islamic, dar scopul real imediat este menţinerea regimului Bashar al-Assad la putere. Există mai multe forţe care acţionează în Siria: sunt forţele guvernamentale, apoi există o Armată Siriană Liberă, singura formaţiune care pare a fi sprijinită de comunitatea euroatlantică, există forţele armate ale kurzilor, există Statul Islamic, principalul actor care a perturbat complet peisajul politic şi militar din Siria, şi mai există încă patru-cinci diverse grupări care se opun regimului Bashar al-Assad, dar care sunt clar considerate în general nedemocratice.

Fostul şef de Stat Major susţine că o partiţie a Siriei între marile puteri este iminentă. Rusia este interesată de controlul zonelor litorale ale Siriei, în timp ce în nord s-ar lovi de interesele Turciei, dar Turcia a dat dovadă de o anumită maleabilitate în această criză. În ceea ce priveşte Israelul, acesta s-a arătat prudent, pentru că nu i-ar conveni nici o menţinere a regimului Bashar al-Assad. Este vorba, în cazul discuţiilor Vladimir Putin - Benjamin Netanyahu, de o cooperare mai degrabă tacită, nu militară. O sprijinire a acţiunilor ruseşti nu i-ar fi favorabilă Israelului şi n-o va face.

Rusia doreşte o reimplicare în războiul împotriva terorismului alături de Statele Unite, ca să uităm de Ucraina, să uităm de Crimeea. "Şi dacă nu suntem cuminţi, se intensifică acţiunea Refugiaţi", a explicat generalul, care consideră că sursa principală de refugiaţi nu este totuşi Siria, este una din manipulări, numai 20-25 la sută sunt sirieni. Dacă-i adunaţi în grupuri, toţi vor spune că sunt sirieni, dacă le luaţi actele de identitate nu vor fi mai mult de 20-25 la sută. Restul provin din Irak şi din mai multe ţări africane.

Întrebat cum au putut fi adunaţi dintr-odată toţi aceşti oameni, generalul a menţionat importanţa unor reţele sociale, cum ar fi Facebook, dar a subliniat că este o operaţiune pe care forţele speciale au pregătit-o din timp, bucurându-se de o finanţare inclusiv din partea unor state arabe interesate de menţinerea tensiunii în forma aceasta.

"Este o operaţiune de diversiune strategică, ce a acoperit bine şi zgomotul din Ucraina. Moscova este interesată de menţinerea crizei din Siria, pentru că îi conferă şi un rol şi este şi o supapă în criza ucraineană", a opinat Constantin Degeratu, care a evidneţiat că NATO şi Statele Unite au pierdut iniţiativa în regiune de prin 2012-2013.