Feminitate, numele tău e femeie

Într-o lume tot mai grăbită, stilizată, abrutizată, emancipată, eficientizată, ce valoare mai are ‘eternul feminin’, aceea stare despre care Goethe spunea ca "ne atrage spre înălţimi"?
. (Maria Baciu / Epoch Times)
L.M.
08.03.2012

Într-o lume tot mai grăbită, stilizată, abrutizată, emancipată, eficientizată, ce valoare mai are ‘eternul feminin’, aceea stare despre care Goethe spunea ca "ne atrage spre înălţimi"?

Într-o lume cu valorile răsturnate în care se crede că totul este posibil şi totul permis, în care credem că avem dreptul de a inversa rolurile şi polii unei vechi cuviinţe milenare doar de dragul unor reinventări postmoderniste, resimţim din plin mutaţia nefirească a femininului spre masculin şi a masculinului spre feminin. Resimţim din plin pierderea identităţii într-o societate în care individul e strivit şi forţat să joace roluri care nu se potrivesc cu esenţa sa profundă.

‘Gândiţi-vă rapid în ce context ne aflăm - într-un mediu de o dizarmonie şi de o mâzgă, de o mocirlă umană şi socială înfiorătoare’, afirma odată Dan C. Mihailescu, făcând referire la o stare de vulgarizare a feminităţii, responsabilă în mare măsură de ‘’dizarmonia şi din urâtul care ne înconjoară ‘’. “Ca bărbat”, continua el, “mă simt tot mai înconjurat şi agresat de o feminitate tot mai aspră, tot mai vulgară [...] Gândiţi-vă la toate Sexy Brăilencele, Senzualele, Monele, Iri, divorţuri, modul hâd în care apare femininul în viaţa noastră. Ne gândim şi la catastrofismul pe care mass-media ni-l difuzează în fiecare zi...”

O societate mai eficientă şi mai robotizată nu este neapărat şi o lume mai bună. O societate în care femeile de afaceri conduc în competiţie cu bărbaţii, reprimându-şi de dragul independenţei emoţionale şi financiare, natura lor înnascută de soţii drăgăstoase şi ascultătoare şi de mame devotate, devine o societate alienată. O lume care minimalizează bărbatului dreptul de a-şi dezvolta firesc natura sa de erou decizional şi cavaler protector, care îi cere acestuia egalitate cu femeia, devine o lume fragilă, lipsită de adevărate modele pentru copiii noştri.

Departe de mine gândul de a reduce rolul femeii la cel de anexă a bărbatului, lipsită de iniţiativă, crescătoare de copii şi îngijitoare casnică. Aş reafirma mai degrabă rolul ei de muză caldă a căminului, de păstrătoare a stabilităţii familiei, a armoniei uitate a lumii.

Nu devenim vulnerabili atunci când preţuim femeii feminitatea, ci fireşti şi în accord cu legile cerului şi ale pământului. Abia prin desconsiderarea şi batjocorirea feminităţii arătăm cât suntem de fragili, de slabi, de incapabili de a ne accepta destinul.

Nu pot să închei fără a aminti de Victor Hugo, cel care a sintetizat sublim rolurile celor două polarităţi ale lumii acesteia întruchipate în bărbat şi femeie :

"Bărbatul este creierul, femeia este inima, creierul primeşte lumina, inima primeşte iubirea. Lumina fecundează, inima reînvie.

Bărbatul este puternic prin raţiune, femeie invincibilă prin lacrimi. Raţiunea convinge, lacrimile înmoaie.

Bărbatul este capabil de orice eroism, femeia de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forţa, intuiţia semnifică dreptatea.

Bărbatul este un templu, femeia sanctuarul. În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.În sfârşit, bărbatul este plasat acolo unde se termină pământul, femeia acolo unde începe cerul. "

Bărbatul este un geniu, femeia e un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul inefabil.

Aspiraţia bărbatului este spre gloria supremă, aspiraţia femeii este către virtutea desăvîrşită. Gloria face totul mare. Virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia o evanghelie, codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.

Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea în creier o lavă. A intui înseamnă a avea pe frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are perla care-l împodobeşte. Lacul poezia ce cântă.

Bărbatul este un vultur ce zboară, femeia o privighetoare ce cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul. A cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia sanctuarul. În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchiem.

În sfârşit, bărbatul este plasat acolo unde se termină pământul, femeia acolo unde începe cerul."

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor