Familia disidentului ucis pentru că l-a expus pe Ceauşescu încearcă să întoarcă decizia justiţiei care a "spălat" crimele Securităţii

Familia lui Gheorghe Ursu a făcut apel împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti de a nu redeschide dosarul celor doi foşti ofiţeri de Securitate acuzaţi că l-au torturat până la moarte pe disidentul care a dezvăluit lumii una dintre cele mai odioase decizii luate de Ceauşescu în lungii săi ani de dictatură: cea de a sista consolidarea blocurilor avariate de cutremurul din '77.

Reamintim că pe 9 mai a.c., judecătorul Pavel Mircea Cătălin de la Curtea de Apel a decis să respingă cererile de redeschidere a dosarului formulate de Parchetul General şi de familia lui Gheorghe Ursu. Decizia a fost luată după două şedinţe cu uşile închise şi şase amânări succesive întinse pe durata mai multor luni. Fiul şi fiica lui Gheorghe Ursu - Andrei şi Olga - au făcut deja apel. Nu se ştie încă ce va face Parchetul General. Redacţia Epoch Times a adresat o întrebare în acest sens Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dar nu a primit încă un răspuns. Vom reveni cu răspunsul când ne va parveni.

O decizie care spală Securitatea, falsifică istoria şi aduce "o incredibila umilire" opozanţilor regimului ceauşist

Contactat de Epoch Times, Andrei Ursu a vorbit despre semnificaţia deciziei judecătorului Pavel Mircea Cătălin de a nu redeschide dosarul celor doi foşti securişti, arătând că miza este mult mai mare decât dreptatea pentru tatăl său, adevărata inculpată în acest dosar fiind de fapt Securitatea. Cei doi ucigaşi ai lui Gheorghe Ursu erau reprezentanţii unui aparat represiv care a făcut mii de victime iar negarea justiţiei pentru tatăl său este practic negarea justiţiei pentru toţi cei bătuţi, torturaţi şi ucişi de Securitate, arată Andrei Ursu.

De altfel, de-a lungul timpului, în societate s-a încercat promovarea, pe diferite căi, a ideii că de fapt Securitatea a fost bună, că apăra ţara de trădători şi că securiştii n-au persecutat poporul. Prin deciziile lor în cazul Ursu, judecătorii care s-au ocupat de acest caz de-a lungul anilor au contribuit activ la acreditarea acestei idei, ei negând practic faptul că Securitatea i-a oprimat pe români şi a torturat disidenţii. Aceasta este o "incredibilă umilire a opozanţilor din acei ani, a oamenilor curajoşi care ne-au apărat demnitatea ca popor, care la Revoluţie ne-au redat libertatea – mulţi dintre ei cu preţul vieţii", a punctat Andrei Ursu.

"Am depus apel la ÎCCJ împotriva deciziei din 9 mai a judecătorului Cătălin Mircea Pavel de la Curtea de Apel Bucureşti. Reamintesc că acesta ne-a respins cererile de revizuire a cauzei torturării şi uciderii tatălui meu de către cei doi ofiţeri de Securitate, Pîrvulescu şi Hodiş.

Nu am putut motiva încă apelul întrucât nu ni s-a comunicat încă motivarea respingerii. Este ciudat că judecătorul amintit încă nu şi-a motivat hotărârea. Ar fi avut destul timp s-o facă, dacă ţinem cont că decizia a fost amânată de şase ori, timp de mai multe luni.

Este ciudat, dar şi simptomatic pentru tergiversarea acestui caz în toţi aceşti ani. Tragerea de timp este evident în favoarea torţionarilor. Pe de altă parte, este posibil ca magistratului să nu îi fie uşor să găsească pretexte pentru o atât de absurdă decizie.

Să ne reamintim semnificaţia ei. Cererile de revizuire – a noastră şi a Parchetului General conţin sute de mărturii şi documente de arhivă care dovedesc violenţa Securităţii din exact anii '80, represiunea sistematică la care i-a supus pe opozanţii regimului Ceauşescu, eforturile de deghizare a represiunii, profundă şi ireconciliabilă adversitate dintre opozanţi şi aparatul represiv, în special Securitatea.

Trei instituţii de cercetarea a trecutului nostru (IICCMER, CNSAS, Institutul de Istorie Nicolae Iorga), prin echipele lor de experţi cercetători, au depus şi ele documente şi analize care contrazic decizia ÎCCJ din 27 iulie 2023. Un probatoriu care evident nu a fost cunoscut de instanţa care a pronunţat decizia de achitare. Respingerea acestui probatoriu înseamnă punerea sub semnul întrebării a validităţii sale.

Cu alte cuvinte, mărturiile victimelor bătute sălbatic la Aiud, la Braşov în '87, la Revoluţie, în aresturile Securităţii şi miliţiei din toată ţara, morţii în condiţii suspecte, dosarele represiunii disimulate „sub acoperirea altor organe” de la CNSAS, deciziile definitive de poliţie politică împotriva a 1900 de cadre de Securitate – toate acestea ar însemna că sunt halucinaţii.

Practic, miilor de victime ale represiunii politice din acei ani - justiţia română le spune astăzi că nu au fost victime. Că nu au existat nici măcar ca opozanţi: regimul Ceauşescu nu le-a fost adversar, ci prieten, iar Securitatea a fost blândă. Aceşti magistraţi par a se număra printre nostalgicii abjectului cult al 'genialului Conducător' - cel care nu se mulţumea doar să ducă ţara în pragul falimentului, dar cerea să fie aplaudat şi omagiat unanim pentru asta. Judecătorul de la CAB confirmă practic, că şi cei de la ÎCCJ, naraţiunea fostei Securităţi privind istoria noastră recentă. Mi se pare o incredibilă umilire a opozanţilor din acei ani, a oamenilor curajoşi care ne-au apărat demnitatea ca popor, care la Revoluţie ne-au redat libertatea – mulţi dintre ei cu preţul vieţii", a explicat Andrei Ursu pentru Epoch Times.

Cazul Gheorghe Ursu şi conivenţa Justiţiei cu fosta Securitate ceauşistă

De profesie inginer constructor, Gheorghe Ursu a fost omorât în bătăi după ce a făcut public, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, faptul că Nicolae Ceauşescu a decis sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremurul din '77 pentru ca banii să fie alocaţi faraonicei Case a Poporului. Neconsolidate, blocurile riscau oricând să se prăbuşească peste locatari la un viitor cutremur puternic, făcând noi victime. Ofiţerii de Securitate acuzaţi că l-au bătut până la moarte pe Gheorghe Ursu după arestare au scăpat însă până acum de orice responsabilitate şi pedeapsă. Cei doi au fost deferiţi instanţei abia în 2016, după două greve ale foamei făcute de Andrei Ursu, pentru ca şapte ani mai târziu să fie achitaţi definitiv.

În 2023, foştii securişti Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au fost achitaţi definitiv de judecătorii Curţii Supreme în baza unei motivări absolut scandaloase. În motivare lui Ursu i se contesta calitatea de disident, ba, mai mult, se punea sub semnul întrebării însuşi faptul că Securitatea a fost un organ represiv. În mod uluitor, judecătorii au considerat că nu a existat nicio relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80, deşi este de notorietate faptul că opozanţii regimului erau bătuţi, torturaţi etc.

Ulterior, sub presiunea uriaşă a opiniei publice, procurorul general al României a făcut o cerere de revizuire. Familia lui Gheorghe Ursu a solicitat şi ea redeschiderea dosarului.

În sprijinul cererii lor, procurorii Secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au depus probatoriu care documentează fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, după ce au primit noi date de la CNSAS, precum şi material documentar întocmit de IICCMER.

Familia lui Gheorghe Ursu a depus, de asemenea, 40 de GB de informaţii cu mărturii ale dizidenţilor, opozanţilor şi dosarele de la Securitate care dovedesc dincolo de orice îndoială că au existat relaţii de adversitate între Securitate şi poporul român în anii dictaturii ceauşiste. Pentru judecătorul Pavel Mircea Cătălin de la Curtea de Apel se pare însă că acestea nu au contat.

Mai merită precizat că de-a lungul celor peste trei decenii de când Andrei Ursu încearcă să aducă dreptate în cazul morţii tatălui său, statul român a făcut tot posibilul pentru salvarea celor doi securişti. Avocaţii lui Andrei Ursu au relatat că martorii au fost intimidaţi, ameninţaţi cu represalii, asupra lor şi a familiilor lor. Mai mult, "probele au fost asasinate", a relatat avocata Eugenia Crângariu. Martorii erau întrebaţi pe faţă în instanţă "nu-i aşa că au trecut 30 de ani de atunci şi nu vă amintiţi bine?", erau opriţi de judecător când încercau să îi incrimineze pe securişti iar unele din declaraţiile în care se refereau la vinovăţia securiştilor nu erau pur şi simplu transcrise şi incluse în probatoriu. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici.