False mituri despre imigranţii din Italia, spulberate de un studiu al Fundaţiei Leone Moressa

Dacă imigraţia ar fi materie de examen, italienii ar fi respinşi în masă. Ce ştiu ei în realitate despre lucrătorii străini care trăiesc în Italia? Puţin sau nimic. Cotidianul La Repubblica abordează într-un articol de luni falsele mituri ale italienilor legate de imigranţi, care au rezultat dintr-un studiu al ''Fondazione Leone Moressa'', ce a intervievat 600 de italieni, la sfârşitul lunii iulie.

'Imigranţii sunt prea mulţi şi leneşi'', spun italienii. Câţi imigranţi sunt în Italia?. ''Cu siguranţă mai puţin de două milioane'. Greşit. Câţi sunt ilegali? 'Peste un sfert din total, imens'. Greşit. Dar imigranţii chinezi? 'Îi găseşti peste tot, este comunitatea cea mai numeroasă'. Altă eroare.

Italienii sunt derutaţi de informaţiile distorsionate şi de stereotipuri. Chinez, ilegal, muncitor agricol, puţin folositor bunăstării naţionale - acesta este portretul deformat al imigrantului-tip trasat de italieni.

Tot mai des în centrul informaţiilor care umplu primele pagini ale ziarelor şi la televiziune, imigraţia pare să rămână în mare parte o ''planetă necunoscută''. Noile măsuri care vor reglementa imigraţia, pregătite să intre în vigoare la 15 septembrie, promit să aducă acest subiect în centrul atenţiei. În faţa acestui flux constant de informaţii, Fundaţia Moressa s-a întrebat cât de bine îi cunosc italienii pe ''noii italieni''.

Rezultatele au fost următoarele. În primul rând, italienii cred că imigranţii sunt puţini: între 1 şi 2 milioane, comparativ cu cifra reală de 4,5 milioane (Istat, 2011). Ei supraestimează clandestinitatea: imigranţii ilegali ar fi peste un sfert dintre străini (26,7%), în timp ce aceştia nu depăşesc 10,7% (Fondazione Ismu). În ceea ce-i priveşte pe imigranţii chinezi, potrivit răspunsurilor italienilor, ei ar fi prima comunitate, în timp ce reprezintă doar a patra comunitate - după români, albanezi şi marocani.

Chiar şi în ceea ce priveşte munca, italienii dau dovadă de o anumită confuzie: agricultura este menţionată drept primul sector de angajare a cetăţenilor străini, urmat de munca la domiciliu şi construcţii. În realitate însă, imigranţii sunt în mare parte angajaţi în sectorul serviciilor prestate în familii (printre care munca la domiciliu), în industrie şi în construcţii. În agricultură ajung doar pe ultimul loc.

Italienii greşesc şi atunci când răspund la întrebarea privind procentul de avuţie (PIB) pe care îl produc imigranţii: 38,2% indică o cotă cuprinsă între 2% şi 5%, în timp ce este vorba de 12,1% (Unioncamere).

Mai mult, 88% dintre italieni greşesc atunci când sunt întrebaţi cine a avut de suferit în mai mare măsură o creştere a şomajului ca urmare a crizei, indicând italienii, în timp ce este vorba de străini. Totodată, mai mult de jumătate (63,6%) cred în mod greşit că un copil născut în Italia din părinţi străini dobândeşte cetăţenia italiană. În Italia însă, ''jus soli'' ('dreptul pământului'') este încă un miraj, legea italiană rămânând ţintuită în vechiul ''jus sanguinis'' (copilul dobândeşte doar cetăţenia părinţilor străini).

Atunci când se trece de la nivelul cunoştinţelor la sondarea nivelului opiniilor, tabloul care rezultă se dovedeşte contradictoriu. Italienii sunt de părere că odată cu imigranţii creşte criminalitatea, dar sunt favorabili ideii de a le acorda acestora drept de vot după cinci ani de şedere în Italia. Totodată, italienii sunt convinşi că străinii sunt utili pentru a compensa îmbătrânirea populaţiei italiene, dar nu cred că imigranţii contribuie pozitiv la bilanţurile Inps (şi prin urmare că plătesc parţial şi pensiile italienilor).

Pe scurt, notele italienilor la materia 'imigraţie' rămân cu mult sub nivelul de suficienţă. A cui este vina?, se întreabă La Repubblica. A mass-media, potrivit cotidianului. 75% dintre respondenţi au arătat cu degetul o informaţie apreciată drept incompletă şi înşelătoare.

În concluzie, ''carnetul cu note proaste'' nu ar fi de imputat ''elevilor'' care nu se străduiesc la învăţătură, ci testelor 'rele' pe baza cărora studiază, relevă în final publicaţia.