Perspective privind piaţa europeană: o săptămână liniştită înaintea furtunii

Tranzacţionarea de săptămâna trecută a fost rezonabilă pentru sfârşitul lunii, puţină volatilitate fiind adăugată vinerea trecută, datorită discursului lui Ben Bernanke de la Jackson Hole.

În general, euro a avut un curs destul de constant, crescând cu 0.50 procente până la 1.2579. Indicele EURO STOXX a fost şi el destul de constant, închizându-se la 2440. Cu toate acestea, acţiunile bancare au continuat să urce, adăugând 3 la sută în indicele bancar Dow Jones EURO STOXX.

Analistul tehnic al Goldman Sachs, John Noyce, crede că - după un curs semnificativ - euro va fi influenţat de diferenţa dintre ratele dobânzii americane faţă de cele germane, aşa cum a fost reconstituit în discrepanţa precedentă. Monitorizarea diferenţei dintre ratele dobânzii a fost un indicator foarte bun anul trecut, iar teoria economică din spatele său are sens.

O deteriorare semnificativă în fundamentele economice din zona euro va descreşte randamentele germane – din moment ce preţurile obligaţiunilor germane cresc invers proporţional – reflectând un traseu spre zona de siguranţă. Dacă situaţia din Statele Unite rămâne neschimbată, randamentele americane vor rămâne stabile. Prin urmare, diferenţa dintre cele două randamente va creşte, împingând numărul, care este negativ în acest moment, în jos. Deoarece fundamentele euro sunt mai slabe decât fundamentele americane, moneda euro va fi vândută, ajungând la nivelul fundamentelor cu venit fix.

Datele economice sunt negative în linii mari

Cu toate acestea, faptul că piaţa nu a scăzut este destul de surprinzător, din moment ce fluxul de ştiri a fost în mare parte negativ.

Sondajul Comisiei Europene privind încrederea economică, pentru luna august, a scăzut în continuare cu 1,8 puncte, până la 86,1, cea mai mică valoare din ultimii trei ani. Alte rapoarte economice privind serviciile şi încrederea consumatorilor au scăzut şi ele semnificativ.

De asemenea, rata şomajului nu oferă nici un motiv pentru a avea încredere, din moment ce a crescut la 11,3% în luna iulie, pentru zona euro. Acesta este cel mai înalt nivel din 1990, naţiunile periferice fiind lovite cel mai puternic, dar şomajul german a înregistrat o uşoară creştere, deşi încă se situează la niveluri foarte decente.

Şomajul din rândul tinerilor este deosebit de îngrijorător, în special în ţările periferice, cum ar fi Spania, Portugalia, Italia şi Grecia. Începând din iulie, 22,6% din forţa de muncă până în 25 de ani, nu aveau un loc de muncă, fiind cota cea mai ridicată din ultimii 18 ani.

Italia are o rată de 35%, în timp ce Spania şi Grecia au rate ce ating 53%. Germania se situează sub 10%. Această evoluţie este destul de înfricoşătoare, pentru că face generaţiile tinere să îşi piardă şi ultima speranţă şi pentru că oferă un impuls pentru partidele populiste de la marginea spectrului politic.

Pentru a agrava lucrurile, inflaţia din luna august a crescut de la 2,4% la 2,6%, faţă de luna august a anului trecut. Aceasta a fost mai mare decât aşteptările economiştilor pentru o creştere până la 2,5% şi va face dificile lucrurile pentru Banca Centrală Europeană, săptămâna viitoare, pe măsură ce 'ulii inflaţiei' vor rămâne vigilenţi.

Săptămâna ce urmează

Toţi ochii vor fi aţintiţi asupra Băncii Centrale Europene (BCE) în această săptămână, din moment ce BCE se întruneşte pe 6 septembrie pentru a decide cu privire la măsuri suplimentare de reglementare.

Au apărut recent zvonuri că banca se va angaja într-o cumpărare completă de obligaţiuni, stabilind aşa-numita "rată de capitalizare" pentru obligaţiuni periferice, fără o limită referitoare la cantitatea de obligaţiuni pe care le va cumpăra. Acest lucru ar putea sfârşi prin a fi mult mai extrem decât programele de relaxare cantitativă (QE) ale Rezervei Federale Americane, din moment ce QE1 şi 2 au avut ataşată o limită fixă.

Rata de capitalizare discutată în mass-media – în cea mai mare parte în rapoartele care citau surse anonime – ar duce la stabilirea de către BCE a unui randament maxim la cele mai multe obligaţiuni periferice, cum ar fi Spania. Dacă BCE va stabili un plafon de 6% pentru obligaţiunile spaniole la 10 ani, de exemplu, aceasta ar cumpăra toate obligaţiunile care au un randament de peste 6%, incluzând o mai mare parte a datoriei spaniole pe bilanţul băncii centrale.

Preşedintele BCE Mario Draghi a sugerat că va susţine un astfel de program, deşi informaţiile oferite au fost vagi şi a insistat că se va încadra în limitele mandatului Băncii Centrale.

Deşi un astfel de program ar diminua povara de finanţare a ţărilor cu probleme, acesta ar avea şi riscuri semnificative, în special pentru ţările puternice din punct de vedere fiscal, cum ar fi Germania, Olanda, Finlanda şi Austria.

Aceasta ar da naţiunilor periferice deplină libertate de acţiune în emiterea în continuare de datorii, fără a-şi reforma economiile, care vor fi în final garantate de naţiunile creditoare prin intermediul BCE. Acesta este motivul pentru care oficiali, cum ar fi preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, s-au opus ferm acestui plan, şi s-a raportat în mass-media din Germania că Weidmann este sprijinit de cancelarul german Angela Merkel.

Băncile majore de investiţii nu cred că o cumpărare nelimitată de obligaţiuni va fi anunţată la următoarea reuniune. Morgan Stanley a comentat într-un raport: "Noi nu credem că toate condiţiile pentru ca BCE să înceapă să cumpere obligaţiuni guvernamentale vor fi fost îndeplinite până la viitoarea reuniune a Consiliului Guvernatorilor, pe 6 septembrie."

Cu toate acestea, ce poate face BCE fără a supăra naţiunile creditoare, este ceea ce Citigroup prezice într-o notă adresată clienţilor: "Noi credem că BCE nu va avea de ales decât să îşi reducă rata dobânzii politicii monetare cu 25 puncte de bază, la un nou minim de 0,5%. "