Explicaţia tensiunilor dintre suniţi si siiţi
În timp ce valul revoluţionar continuă să cuprindă cea mai mare parte a Africii de Nord şi Orientului Mijlociu, începe să crească şi teama de o eventuală escaladare a tensiunilor dintre suniţi şi şiiţi, transmite joi CNN.
Până acum doar în Regatul Bahreinului, un arhipelag de 33 de insule din Golful Persic, protestele populare au avut loc şi din motive religioase, dar vor deveni oare şi alte state scene ale dezbinărilor de acest fel? Şi ce va însemna acest lucru?
Pentru a răspunde la această întrebare este necesară o clarificare a deosebirilor dintre suniţi şi şiiţi.
Sunismul şi şiismul sunt două curente principale ale credinţei islamice. Majoritatea musulmanilor din lumea arabă sunt suniţi şi doar 10 la sută şiiţi. În Orientul Mijlociu, populaţia şiită este majoritară doar în Iran, Irak şi Bahrein.
Diferenţele dintre cele două tradiţii s-au aprofundat de-a lungul secolelor, o primă schismă având loc în anul 632 e.n.. După moartea Profetului Mohamed au apărut conflicte pentru desemnarea unui succesor. Şiiţii susţineau numirea vărului lui Mohamed drept succesor, iar suniţii considerau că nu există un moştenitor de drept şi, ca atare, ar trebui ales unul.
Odată cu trecerea timpului, conflictele politice şi religioase s-au amplificat.
Potrivit lui Jane Kinninmont, cercetător la Chatham House (grup britanic de experţi), diferenţele religioase nu ar fi importante, 'marea majoritate a suniţilor şi şiiţilor convieţuind în pace'.
Kinninmont este de părere că actualele tensiuni dintre cele două ramuri ale islamului au luat naştere din cauza evenimentelor politice din Iran şi Irak, respectiv din cauza Revoluţiei Islamice din Iran (1979) şi invaziei Irakului (2003).
Revoluţia iraniană a dat naştere unei noi puteri, singura şiită din regiune, diferită de tot ce existase până atunci în Orientul Mijlociu.
'În zilele sale de început, Iranul îşi exprimase dorinţa de a exporta revoluţia islamică, iar liderul lui suprem se autointitulase conducător al întregii lumi musulmane, neliniştindu-i pe conducătorii suniţi. Acest lucru a avut consecinţe negative pentru musulmanii şiiţi din regiune', a declarat Kinninmont pentru CNN.
Nenumărate state din Orientul Mijlociu au început să bănuiască minoritatea şiită de trădare, temându-se că ar putea sprijini Iranul, a explicat Kinninmont, adăugând că, la acea vreme, Teheranul susţinea anumite grupuri revoluţionare din alte ţări.
Invazia Irakului din 2003 nu a făcut decât să amplifice suspicinea dintre cele două tabere, în special în momentul în care, după căderea regimului lui Saddam Hussein, a venit la putere un guvern dominat de şiiţi.
'Acest lucru i-a alarmat grav pe conducătorii regiunii tradiţional sunite', a spus Kinninmomt, potrivit căreia 'se năştea o teamă din ce în ce mai mare că Iranul şi Irakul vor putea colabora în secret împotriva altor state arabe'.
În prezent, în Bahrein există tensiuni între suniţi şi şiiţi. Deşi familia regală din Bahrein este sunită, şiiţii reprezintă două treimi din populaţie şi unul dintre principalele motive ale ciocnirilor dintre cele două ramuri ale islamului este faptul că timp de multă vreme regele şi-a arătat neîncrederea faţă de şiiţi.
Nenumăraţi şiiţi s-au plâns de acte discriminatorii comise împotriva comunităţii lor, a spus Kinninmont, adăugând că 'unele dintre aceste acuzaţii sunt adevărate, cum ar fi faptul că şiiţii nu sunt recrutaţi în armată sau nu sunt aleşi în funcţii guvernamentale importante'.
Dar deşi nedreptăţile nu sunt îndreptate împotriva religiei, Kinninmont este de părere că o mare parte a populaţiei este dezbinată din motive religioase.
Există un pericol, spune ea, şi anume faptul că tensiunile permanente dintre cele două ramuri religioase vor îngreuna compromisul menit să pună capăt tulburărilor şi să permită Bahreinului să treacă la aplicarea reformelor democratice.
Când a fost întrebată dacă guvernele aflate la putere în regiune exploatează tensiunile religioase în interes propriu, Kinninmont a răspuns că regimurile autoritare din Orientul Mijlociu se folosesc adesea de disputele dintre suniţi şi şiiţi pentru a-şi justifica menţinerea puterii. 'Ei susţin că societăţile nu sunt suficient de mature pentru democraţie pentru că sunt încă sectare sau tribale', a declarat ea.
Potrivit lui Kinninmont, fostul preşedinte egiptean Hosni Mubarak şi regele Iordaniei ar fi vorbit despre o 'Semilună şiită' care se răspândeşte dinspre Iran şi Irak spre restul lumii arabe.
În ceea ce priveşte continuarea tensiunilor religioase din Orientul Mijlociu, Kinninmont a declarat că religia nu reprezintă un motiv de dispută în nici una dintre ţările în care au izbucnit proteste populare. Ar putea deveni însă o problemă dacă protestele se vor răspândi în Arabia Saudită.
'Minoritatea şiită este considerată oprimată în Arabia Saudită, iar libertăţile religioase ale acesteia nu sunt respectate', a declarat ea.
Însă în Arabia Saudită tulburările sunt un fenomen rar, chiar dacă în ultimele săptămâni statul a fost martorul a nenumărate ciocniri şi revolte dincolo de graniţele sale, mai spune Kinninmont.
