Expert american: ”China ar putea fi dezavantajată de spiritul belicos al Coreei de Nord” (interviu)

Statele Unite consideră ”inacceptabile” ameninţările beligerante ale regimului de la Phenian, iar Coreea de Nord nu va fi tolerată ca putere nucleară, afirmă secretarul de stat american John Kerry, aflat în vizită în Coreea de Sud. ”Phenianul împinge SUA, Japonia şi Coreea de Sud la o apropiere mai mare şi determină Seul şi Tokyo să-şi reconsidere deciziile de a nu dezvolta capabilităţi de arme nucleare. Adevăratul risc este o cursă de înarmare în nord-estul Asiei care să implice ţări mari, bogate şi avansate din punct de vedere tehnologic. Asta nu este în interesul Chinei, dar China este refractară să disciplineze Coreea de Nord din frica de a nu provoca un colaps al acesteia”, explică Marcus Noland, cercetător specializat în Peninsula Coreeană, într-un interviu acordat Epoch Times.

Cum explicaţi actualul apetit al Coreei de Nord pentru escaladare? Ce urmăreşte Kim Jong Un prin alimentarea actualelor tensiuni din Peninsulă?

Orice răspuns legat de motivaţiile lui Kim Jong-un este inerent speculativ. Principala explicaţie este că el alimentează isteria legată de război pentru a-şi îmbunătăţi propria poziţie internă. Cealaltă explicaţie este că încearcă să submineze pe noul preşedinte al Coreii de Sud şi să obţină concesii politice şi economice de la acesta şi de la SUA.

Momentul în care au loc tensiunile actuale este determinat de trei factori: mai întâi este vorba despre alegerea unui nou preşedinte sud-coreean. Coreea de Nord are o istorie de “testare” a noilor preşedinţi sud-coreeni. În al doilea rând, contează exerciţiile militare anuale Eagle Foal organizate împreună de SUA şi Coreea de Sud. Nord-coreenii se plâng întotdeauna în legătură cu acestea. În al treilea rând, recentele sancţiuni ONU aprobate ca răspuns la ultimul test nuclear al Coreei de Nord, deşi cu siguranţă anticipate de Phenian, au furnizat o altă motivaţie. Situaţia actuală este produsul unei confluenţe dintre aceste evenimente.

Credeţi că Coreea de Nord ar putea lansa un atac nuclear împotriva Coreei de Sud sau a SUA? Chiar vrea Phenianul să declanşeze un război?

Un atac nuclear este o fantezie. Mai probabil vom asista la o provocare militară convenţională. Problema este că guvernul sud-coreean şi populaţia s-au săturat de provocările continue. Guvernul sud-coreean a afirmat public că dacă nord-coreenii se angajează într-o nouă provocare precum scufundarea navei Cheonan sau raidul asupra insulei Yongpyeong în care au fost ucişi sud-coreeni, spre diferenţă de trecut când a întors şi celălalt obraz, de data asta va răspunde la fel şi va ataca cartierul general al unităţilor nord-coreene agresoare.

Conştienţi de asta, nord-coreenii ar putea iniţia o provocare asimetrică urâtă precum luarea de ostateci la complexul industrial Kaesong sau lansarea unui atac cibernetic.

O altă posibilitate este lansarea unei rachete. În acest scenariu, Consiliul de Securitate al ONU s-ar întruni pentru a lua în calcul şi mai multe sancţiuni, iar în acest context ar exista presiuni considerabile asupra SUA pentru a vorbi cu Coreea de Nord. Regimul de la Phenian s-ar folosi de aceste discuţii lansate de SUA pentru a acredita ideea pe plan intern că acestea sunt rezultatul extraordinarei puteri de intimidare a rachetelor nord-coreene.

Date fiind gravele probleme cu care se confrunta economia Coreei de Nord, cum evaluaţi decizia Phenianului de a-şi retrage muncitorii din complexul Kaesong? Ce consecinţe va avea asta asupra economiei?

Nord-coreenii ar putea iniţia o provocare asimetrică urâtă precum luarea de ostateci la complexul industrial Kaesong sau lansarea unui atac cibernetic. O altă posibilitate este lansarea unei rachete. În acest scenariu, Consiliul de Securitate al ONU s-ar întruni pentru a aproba şi mai multe sancţiuni, iar în acest context ar exista presiuni considerabile asupra SUA pentru a vorbi cu Coreea de Nord.

Dată fiind starea economiei nord-coreene, nord-coreenii îşi fac mai mult rău lor înşişi decât sud-coreenilor atunci când se angajează în provocări. De exemplu, cursul lor de schimb scade mai puternic decât deprecierea în valoare a won-ului sud-coreean. În plus, preţul alimentelor creşte pe plan intern atunci când liderii nord-coreeni fac declaraţii belicoase. Apelul Coreei de Nord către străini (şi afaceri străine) să fugă din Coreea de Sud a fost o încercare transparentă de a pune presiune pe preşedintele sud-coreean Park Geun-hye prin subminarea economiei sud-coreene. Dar apoi a fugit un investitor din Coreea de Nord, nu din Coreea de Sud. Lanţul hotelier de lux Kempinski a anunţat că se retrage din proiectul de reabilitare a Hotelului Ryugyong, motivând că “nu va putea gestiona Ryugyong Hotel potrivit standardelor Hotelului şi a staţiunilor Kempinski în actualele circumstanţe”. Din păcate însă leadership-ului nord-corean nu pare să-i pese.

Mai mizează China pe cartea nord-coreeană ca monedă de schimb prin care poate obţine concesii de la SUA şi Japonia pe alte subiecte?

Chinei îi place să aibă Coreea de Nord în preajmă. Este un stat socialist aliat şi fratern la graniţa sa, care menţine Peninsula divizată. În plus, ţine trupele SUA departe de graniţa chineză. Cooperarea Nordului cu Iranul şi Pakistanul în domeniile nuclear şi al rachetelor dă bătăi de cap celor doi rivali geostrategici principali ai Chinei, SUA şi India, iar Beijingului îi oferă posibilitatea de a nega plauzbil orice implicare directă.

Totuşi China ar putea fi dezavantajată de o agresiune a Coreei de Nord pentru că ea împinge SUA, Japonia şi Coreea de Sud la o apropiere mai mare şi-i determină pe unii de la Seul şi Tokyo să-şi reconsidere deciziile de a nu dezvolta capabilităţi de arme nucleare. Deci adevăratul risc este o cursă de înarmare în nord-estul Asiei care să implice ţări mari, bogate şi avansate din punct de vedere tehnologic. Asta nu este în interesul Chinei, dar China este refractară să disciplineze Coreea de Nord din frica de a nu provoca un colaps al acesteia. În mod ironic, slăbiciunea Coreei de Nord îi dă impulsul de a se angaja în provocări.

Cum evaluaţi abordarea SUA şi a Coreei de Sud în actuala criză?

Politica SUA de răbdare strategică este fundamental corectă. Iar anunţul public sud-coreean că o provocare militară va declanşa un răspuns de escaladare este de înţeles: reţinerea Coreei de Sud pare să fi încurajat Coreea de Nord în episoade anterioare astfel încât descurajarea ar putea fi întărită prin această ameninţare cu riposta, din moment ce păstrarea ambiguităţii faţă de răspuns nu a funcţionat.

Marcus Noland este cerectător senior şi director de studii la Peterson Institute for Internaţional Economics. A scris mult despre economiile Japoniei, Coreei şi Chinei. Ultima sa carte este Korea after Kim Jong-il (2004).