Experimentul Orban şi noua axă Budapesta-Moscova

Viktor Orban profită de contextul geopolitic actual pentru a face un experiment ideologic şi încalcă nişte linii roşii, bazându-se pe reacţia palidă a UE. Ungaria subminează politica energetică a UE, aducând Rusia la masa negocierilor, şi propovăduieşte o democraţie neliberală. Drumul pe care merge guvernul Orban este, însă, periculos, pentru că astfel de regimuri autoritare nu se mai pot opri. Acestea au fost câteva dintre cele mai importante concluzii ale dezbaterii ”Ungaria între Noua Europă şi axa Moscova-Budapesta”, organizate de Fundaţia Universitară a Mării Negre.

Fostul ambasador Sergiu Celac a subliniat că guvernul Orban întreprinde inovaţii ideologice - aşa-numita democraţie neliberală - bazându-se pe sprijinul popular masiv manifestat prin vot şi printr-o majoritate confortabilă, precum şi pe reacţia foarte palidă a instituţiilor europene, însă, şi a statelor membre UE faţă de derapajele sale de la democraţie. În opinia sa, nu este vorba despre o schemă politică coerentă, ci mai degrabă despre un ”experiment de laborator asemănător cu cel aplicat în România între 2010-2012”, o curiozitate de a vedea până unde se poate merge.

În altă ordine de idei, Celac a observat că Budapesta s-a aliniat tot mai mult la poziţia Moscovei, întrerupând furnizarea de gaze către Ucraina.

Diplomatul s-a referit şi la relaţia Ungariei cu România, arătând că derapajele anti-democratice ale guvernului de la Budapesta nu trebuie să afecteze relaţia bilaterală România-Ungaria şi relaţiile interetnice din România.

La rândul ei, Alina Inayeh, director la Black Sea Trust, a explicat contextul în care SUA au reacţionat cu interdicţii de vize, impuse unor oficiali maghiari. Ea a arătat că republicanii au câştigat alegerile parlamentare şi controlează acum tot Congresul american, iar Obama va fi un "lame duck" în ultimii doi ani de mandat şi nu se va bate cu Congresul pentru probleme de politică externă care nu sunt vitale pentru SUA. Republicanii vor prelua conducerea a trei comitete importante care influenţează direct politica externă a SUA: Comisia de politică externă, Comisia pentru Controlul Serviciilor şi Comitetul pentru Arme şi Apărare prin senatorul John Mccain, care va încerca să pună Rusia pe lista principalelor pericole la adresa SUA şi va milita pentru implicarea mai puternică în Europa de Est. Totuşi, Inayeh consideră că ”axa Moscova-Budapesta este o preocupare majoră pentru noi, dar nu şi pentru SUA. Problema majoră a Pentagonului este ISIS, nu Rusia şi Ungaria, care trec în plan secund”.

Pe de altă parte, în plenul Congresului urmează să fie dezbătut un proiect de lege introdus în septembrie de republicani, care prevede noi sancţiuni economice împotriva Rusiei în sectoarele energiei, apărării şi finanţelor. Mai mult decât atât, Actul de Sprijinire a Libertăţii Ucrainei conţine sancţiuni împotriva tuturor persoanelor care investesc în extragerea de ţiţei din Rusia. Acestui proiect i se opun companii americane cu interese în Rusia precum Exxon Mobil, care a cheltuit 6 milioane de dolari în două luni, pentru a face lobby împotriva sa.

Directoarea Black Sea Trust susţine că şi UE devine tot mai ambiguă faţă de Rusia, odată cu numirea doamnei Federica Mogherini în poziţia de Înalt Reprezentant al UE pentru politica externă. Aceasta are o poziţie blândă faţă de Putin şi s-a opus ideii de introducere a unor noi sancţiuni economice, chiar dacă Rusia militarizează Crimeea.

Experta prognozează că vor fi impuse noi sancţiuni Moscovei, iar dezbaterea despre înarmarea Ucrainei va fi reluată dacă Rusia continuă să destabilizeze militar Donbasul. Totuşi, Inayeh nu crede că înarmarea Ucrainei va primi aprobare din partea Congresului, chiar dacă sunt foarte mulţi veterani de război în noul Congres.

Pe de altă parte, SUA vor reacţiona faţă de aliaţii Moscovei, iar relaţia SUA-Ungaria se va înrăutăţi, existând posibilitatea introducerii de noi sancţiuni împotriva Budapestei, a conchis Inayeh.

Ioan Donca, fost ambasador al României în Ungaria, l-a lăudat pe premierul Ungariei Viktor Orban, susţinând că acesta este ”un tip extrem de bine pregătit şi un politician briliant”. În opinia sa, relaţia dintre Ungaria şi Rusia era extrem de vizibilă de multă vreme şi nu este nicio surpriză.

Fostul diplomat consideră că Orban ştie că ”nu i se poate face nimic, dar problema este cum se va reîntoarce Ungaria în Europa normală”.

Aceste regimuri cvasiautoritare nu se pot opri la jumătatea drumului. Întrebarea este dacă pot face concesii şi cedări sau sunt obligate să meargă pe acelaşi drum pentru a se menţine la putere.

El s-a referit şi la tratatul politic bilateral româno-ungar, care nu este afectat, în opinia sa, de ”aşa-zisul aventurism politic al lui Orban”, arătând că România ar putea să joace un rol în readucerea Ungariei la normalitate.

Analistul economic Petrişor Peiu a făcut un istoric al relaţiei dintre SUA şi Ungaria, arătând că relaţiile economice şi comerciale dintre cele două ţări sunt solide şi în curs de îmbunătăţire. SUA reprezintă cel de-al 10-lea mare investitor în Ungaria, cu investiţii de peste 9 miliarde de dolari, iar comerţul maghiar cu SUA este de două ori mai mare în ambele dimensiuni decât cel al României cu SUA. În plus, Washingtonul şi Budapesta au relaţii militare foarte bune, existând multe misiuni comune. Trupele maghiare au avut importanta misiune de securizare a aeroportului internaţional din Kabul, Afganistan, iar 14% din armata ungară se află în teatre de operaţiuni internaţionale, în special în misiuni NATO.

Peiu s-a referit şi la performanţele economice ale Ungariei. În primul mandat a lui Orban, ţara a avut o creştere economică de 5%, datoria publică a fost redusă la 54% din PIB, iar deficitul, la 3%.

Analistul economic a mai susţinut, însă, că ”performanţele guvernelor Orban II şi III au fost absolut mediocre”, cu o creştere economică de 1% şi recesiune în 2012, cu şomaj de 10% şi cu o rată de schimb care a depăşit 300 de forinţi pe dolar”. Cota unică este în Ungaria de 16%, la fel şi taxa pe dividende şi dobândă. În plus, TVA-ul este de 27%, cel mai mare din UE.

Peiu a trecut în revistă toate taxele speciale introduse de guvernul Orban: taxa Robin Hood, prin care companiile energetice străine şi filialele maghiare ale unor companii străine plătesc 31% din veniturile dinainte de impozitare, taxa bancară, taxa pe tranzacţiile speciale de 0,3% pe fiecare tranzacţie bancară şi 0,6% pe tranzacţiile cu numerar, taxa pe telecomunicaţii de 2 forinţi pe fiecare convorbire sau SMS trimis, impozitul pe moştenire de 18% din valoarea activelor moştenite, taxa pe produse nesănătoase. Pe lângă aceste măsuri, care au dus la scăderea investiţiilor străine la 10 miliarde de dolari pe an, guvernul Orban are în plan să introducă noi taxe, precum impozitarea cu 1% a cifrelor de afaceri de peste 50 de miliarde de forinţi, pentru a acoperi creşterea salariului minim peste noapte cu 18%.

În opinia lui Petrişor Peiu, disputa actuală dintre SUA şi Ungaria este cauzată de insistenţa cu care Budapesta susţine construirea conductei South Stream, proiect menit să păstreze Europa dependentă de gazul rusesc, precum şi de contractarea unui împrumut de la Rusia pentru centrala nucleară de la Pacs.

Şi George Scarlat, fost diplomat şi expert al Fundaţiei Mării Negre, a arătat că, timp de secole, Ungaria s-a considerat o ţară europeană, dar în prezent revine la o doctrină de secol 19, turanismul, care prevede o depărtare de Europa şi o apropiere de ţările din Asia Centrală. Partidul extremist Jobbik a devenit exponentul acestui curent, iar liderul său Vona Gabor a vorbit la Universitatea din Istanbul despre turanism şi despre Rusia lui Putin şi Turcia lui Erdogan ca modele de guvernare.

Scarlat a mai amintit că Ungaria a sabotat proiectul Nabucco şi susţine South Stream, schimbându-şi legislaţia. Pe de altă parte, expertul se îndoieşte că demersul de construcţie a centralei nucleare de la Pacs este motivată doar economic, nu geopolitic, deoarece contractul a fost atribuit fără licitaţie ruşilor, deşi existaseră şi alte oferte.

În încheiere, analistul Dan Dungaciu a tras următoarea concluzie: ”Aceste regimuri cvasiautoritare nu se pot opri la jumătatea drumului. Întrebarea este dacă pot face concesii şi cedări, sau sunt obligate să meargă pe acelaşi drum, pentru a se menţine la putere. Poate regimul Putin să funcţioneze şi să reziste cu acordarea de libertăţi şi eliberarea controlului asupra audiovizualului rus? Orice cedări înseamnă sfârşitul regimului. Să încerci să le reformezi din mers este foarte greu”.