Falşii profeţi ai autoritarismului şi noua alianţă Ungaria-Rusia

Ungaria lui Orban seamănă tot mai mult cu Rusia lui Putin. Ţara se izolează pentru ca regimul să menţină controlul intern, propune o aşa zisă alternativă - democraţia neliberală - şi intră într-o confruntare cu Vestul. Ca şi Moscova, Budapesta foloseşte arma minorităţilor împotriva unor state vecine precum România şi Slovacia, marşând pe un mesaj naţionalist. În paralel, Ungaria îşi redescoperă identitatea eurasiatică.

În noiembrie 2011, la scurtă vreme după ce Ungaria deţinuse preşedinţia rotativă a UE, redactam un dosar de ţară cu titlul greu ”Merge Ungaria spre fascism?” Între timp semnul întrebării a fost îndepărtat. Liderul Fidesz, Viktor Orban, a prezentat tranşant viziunea sa despre lume - modelul democraţiei liberale este depăşit şi trebuie înlocuit cu cel al democraţiei neliberale. Ungaria se vrea o alternativă la capitalismul liberal şi la democraţia occidentală cu un model de intervenţionism statal, renaţionalizare a marilor active strategice, suprataxare şi confruntare a companiilor străine şi a furnizorilor de utilităţi.

La începutul revoluţiei legislative a Fidesz, care a schimbat şi Constituţia, şi directorii de teatre şi a supus până şi reprezentanţii cultelor, controversata lege a presei a trezit ample controverse şi critici la nivel european. Au avut loc concedieri masive la radioul şi televiziunea publică, comasări într-o structură gigant care să faciliteze un control mai puternic asupra conţinutului. Jurnaliştii critici au fost concediaţi, iar televiziunea publică a devenit un instrument politic al Fidesz. În general presa ungară a ajuns să funcţioneze în stil rusesc, cu jurnalişti care se tem de amenzi şi concedieri, cu cenzură şi autocenzură.

Cu tot controlul, regimul Orban care se vrea model pentru alte ţări europene nu a reuşit însă să aducă prosperitate şi un model economic sănătos Ungariei, ci doar a pozat în apărătorul oamenilor faţă de corporaţiile străine avide de câştiguri pe spinarea lor.

Premierul ungar n-a făcut decât să izoleze ţara după modelul Putin. Amândoi au ales confruntarea cu Occidentul ca strategie de supravieţuire pentru regimurile lor. Lipsa de performanţă economică au ascuns-o sub un discurs naţionalist exacerbat, de provocare a ordinii internaţionale actuale şi de alimentare a pretenţiilor imperialiste şi revizioniste.

Orban execută în acest moment un balans periculos între Rusia şi UE, ”care combină elemente de înţelegere, consens, sfidare şi rezistenţă”, după cum el însuşi explica. Scopul este să cultive o ambiguitate legată de relaţia Ungariei cu Vestul, de care să profite şi în relaţia cu Europa şi în cea cu Moscova.

Premierul ungar afirmă o cale proprie pentru Ungaria, un excepţionalism identitar şi istoric al acesteia, care este mai presus de apartenenţa la NATO şi UE. Mai nou, această cale pare să ducă tot mai mult către Uniunea Eurasiatică. Partidul extremist Jobbik, care acţionează ca un vector de influenţă a lui Putin în Europa, a lansat de mai multă vreme ideea că locul Ungariei ar fi în această construcţie încă inexistentă. Mai nou, şi Orban a lăudat Uniunea Eurasiatică, spunând că “Ungaria o consideră o evoluţie pozitivă global-economică şi nu vrem să fim excluşi de la această oportunitate”.

Mai mult, liderul Jobbik Vona Gabor spunea într-un interviu pentru revista Geopolitika, condusă de ideologul eurasianismului Alexei Dughin, că ”identitatea ungară are rădăcini eurasiatice iar eurasianismul, deşi este un concept rus, nu se aplică doar Rusiei”. Tot el afirma în cadrul unei conferinţe ţinute în Turcia că ”trebuie să integrăm esenţa mentalităţii europene şi asiatice. Cred că trei naţiuni pot face asta. Cele două puteri ale Eurasiei, Rusia şi Turcia, şi Ungaria. Aceste trei naţiuni sunt şi europene şi asiatice, datorită istoriei, şi sunt destinate să prezinte alternativa eurasiatică”.

Prin urmare aşa cum Rusia nu se mai consideră parte a Europei, Ungaria îşi reactivează şi ea propria identitate bazată pe turanism, adică ideea că ungurii s-ar trage dintr-un trib din Kazahstan, deci din Asia Centrală. Turanismul este însă ascociat cu naţionalismul anti-semit al Jobbik, mişcare politică de contestare a Trianonului şi care promite întoarcerea Ungariei la rădăcinile asiatice.

Sfidarea Occidentului

În contextul crizei din Ucraina, Ungaria profită de apropierea de Rusia pentru a-şi urmări propriile interese de destabilizare a ţărilor vecine cu importante minorităţi maghiare. Acest proces a fost început odată ce Orban a dat legea dublei cetăţenii pentru a-i face votanţi pe ungurii de peste graniţe, iar acum se reflectă în proiectul radical de autonomie prezentat de UDMR pentru Ţinutul Secuiesc.

Liderul Fidesz îşi permite aceste provocări fără precedent pentru ca un vânt prielnic îi suflă dinspre Est, deoarece Putin a încălcat ordinea care părea adânc înrădăcinată şi a expus slăbiciunile UE de a reacţiona la o agresiune militară în vecinătatea sa.

Este clar că Ungaria se ”putinizează”, iar alternativa economică a banilor luaţi de la FMI sunt banii Moscovei şi implicarea ruşilor în sectorul energetic maghiar. În luna martie, Ungaria a semnat un acord de împrumut în valoare de 10 miliarde de euro cu Rusia pentru extinderea şi modernizarea centralei nucleare din Paks. Negocierile au fost secrete şi nu a avut loc nicio licitaţie.

În prezent, Budapesta este avocatul ridicării sancţiunilor economice împotriva Rusiei pe motiv că acestea, cât şi măsurile de răspuns ale Moscovei, au efecte foarte negative asupra economiei ungare. În paralel, Ungaria încearcă să obţină o exceptare de sancţiuni de la Rusia şi să nu supere prea tare Moscova. Asta ar putea fi o explicaţie pentru care a întrerupt furnizarea de gaze către Ucraina.

Ca şi Rusia lui Putin, Ungaria lui Orban foloseşte problema minorităţilor ca pe o armă menită să-i avanseze interesele revizioniste în regiune, destabilizându-şi vecinii. Ambele state devin falşi profeţi ai unei false alternative: capitalismul autoritarist opus democraţiei liberale.

Pe de altă parte, este clar că Orban nu vrea ca ţara sa să părăsească UE, ci doar să trimită un mesaj Europei şi Ungariei că dacă nu iau în calcul interesele Ungariei, are şi un alt aliat-alternativă la care poate apela - Moscova.

Acest joc de pendulare între Est şi Vest, pe care Ucraina l-a jucat atâţia ani, este însă greu de făcut de Ungaria, dat fiind contextul actual complicat. Ungaria este aproape complet dependentă de Rusia energetic şi este membră NATO şi UE. Condamnă formal agresiunea rusă în Ucraina, dar se opune sancţiunilor impuse Moscovei. Budapesta nu poate menţine prea mult acest joc ipocrit şi va trebui să aleagă.

Naţionalismul revanşard

Într-un amplu studiu realizat de think-tank-ul Foreign Policy Research Institute intitulat ”Ungaria, pe o cale greşită”, se arată că, prin politicienii comunităţilor maghiare din afara Ungariei şi cu ajutorul Federaţiei Ruse, Budapesta încearcă să creeze probleme interne statelor vecine Ungariei.

Autorii analizei avertizează că Rusia va exploata presiunile economice interne, cererile de autonomie ale Ungariei pentru regiunea ucraineană Transcarpatia locuită de o minoritate maghiară, pentru a crea conflicte între membrii NATO şi între România şi Ungaria. Mai mult, vor fi utilizaţi ”cai troieni”, agenţi de influenţă rusească care se vor infiltra în mai multe state europene pentru a schimba politica externă şi a aduce ţările respective în sfera de influenţă a Rusiei. În cazul Ungariei, Moscova a avut o misiune mult mai uşoară, profitând de conflictele dintre Orban şi instituţiile europene.

Pe de altă parte, retorica naţionalist-revanşardă a lui Orban a determinat Slovacia să introducă o lege prin care se revocă cetăţenia slovacă pentru cine primeşte cetăţenia unui alt stat - a se citi Ungaria - percepând-o ca pe o ameninţare. Orban a continuat însă să stimuleze autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc din România şi a pledat pentru drepturi colective acordate tuturor maghiarilor din bazinul carpatic. El s-a referit şi la cei 200.000 de unguri din Ucraina, susţinând că aceştia trebuie să primească dublă cetăţenie şi posibilitatea de a se autoadministra.

Ministrul de externe ungar a cerut noilor autorităţi de la Kiev să nu limiteze drepturile minorităţii maghiare şi nici să nu le pună viaţa în pericol, aluzie la mobilizarea lor la armată pentru a lupta în est. Totuşi minoritatea ungară din Ucraina, ca şi celelalte care au intrat sub incidenţa legilor de protecţie a minorităţilor, nu se bucură în practică de drepturi, pentru ca acestea n-au fost implementate. Dacă Orban chiar ar fi fost apărătorul lor cum se laudă, ar fi făcut de mult ceva în acest sens.

Ca şi Rusia lui Putin, Ungaria lui Orban foloseşte însă problema minorităţilor ca pe o armă menită să-i avanseze interesele revizioniste în regiune, destabilizându-şi vecinii. Ambele state devin falşi profeţi ai unei false alternative: capitalismul autoritarist opus democraţiei liberale. Şi regimul Orban şi regimul Putin atacă corectitudinea politică şi decandenţa unui Occident avid de bani şi lucruri materiale. În schimb, Rusia şi Ungaria ar fi ţările care apără creştinismul, familia şi valorile tradiţionale, în faţa pericolelor globalizării.

”Ungaria are nevoie de o guvernare de tip creştin-democrat, din moment ce o democraţie liberală ar fi fost incapabilă, de exemplu, să reducă facturile la utilităţi sau să-i ajute pe cei care au luat credite în monedă străină”, declara de curând Viktor Orban, citat de MTI, arătând că misiunea culturală a sistemului liberal de valori în lume s-a deteriorat.

El a mai subliniat că o democraţie liberală nu ar fi putut să taxeze multinaţionalele, furnizorii de servicii de energie sau băncile - aluzie clară la măsurile luate de guvernul său. Acesta este discursul pervers cu care Orban şi Putin încearcă să atragă adepţi pentru modelul lor alternativ de neliberalism, în realitate de autoritarism.

Eşecul economic al ambelor regimuri nu va putea fi ascuns însă mult timp cu astfel de retorici, ci va fi accelerat de acţiunile provocatoare şi de autoizolarea de Occident.