Ce s-a ales de legea presei în Ungaria

Victoria Nuland, subsecretar de stat american pentru Afaceri Eurasiatice, critica recent în termeni duri regimul Orban, fără să-l nominalizeze, amintind că promovează democraţia neliberală şi impune restricţii presei. Ea a făcut aluzie directă la controversata lege a presei care a stârnit reacţii vehemente din partea SUA şi UE. Intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, aceasta a fost cosmetizată de ochii Vestului în mai 2012, dar produce în continuare efecte perverse. În paralel, regimul Orban suprataxează trusturile străine de presă pentru a le scoate de pe piaţă şi încearcă să diminueze veniturile presei private independente prin arma publicităţii.

Totul a început în 2011 cu Zsolt Bogar şi Attila Mong, doi jurnalişti de la Radioul Public ungar care au ţinut un minut de reculegere pentru presa din Ungaria ca urmare a adoptării noii legi a presei de către guvernul Orban. ”Vestea adoptării legii media şi comasarea tuturor instituţiilor media publice au avut efecte timpurii: la posturile publice redactorii au devenit mai precauţi, unele teme nu sunt discutate - din frica de a nu fi sancţionaţi. Noua autoritate pentru media are un potenţial de putere neobişnuit de mare. Ea poate să controleze aproape întregul peisaj mass-media (TV, Radio, Print, anumite conţinuturi online). Are atribuţii foarte diverse, care în mod normal nu au nicio legătură unele cu altele, cum ar fi controlul respectării legislaţiei, acordarea de licenţe şi să acţioneze ca tribunal de Media care dă pedepse mari”, îmi spunea Bogar într-un interviu acordat la vremea respectivă. Tot el îmi explica că amenzile mari date de Autoritate pot ruina financiar redacţii şi trusturi de presă, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru sancţiuni sunt vagi, existând deci un spaţiu larg de manevră.

Jurnalistul de la Radio Kossuth susţinea că potrivit noii legi a presei, comentatorii politici pot fi amendaţi cu până la cinci milioane de forinţi, circa 18.000 de euro, în timp ce ziarele găsite vinovate de violări repetate ale legii pot fi forţate să plătească până la 25 de milioane de forinţi (adică 89.700 de euro). Zsolt Bogar şi Attila Mong au fost suspendaţi, şi după câteva luni concediaţi, ca urmare a protestului împotriva legii presei.

Am continuat să urmăresc subiectul presei din Ungaria într-un moment de cotitură – când toate media publice au fost comasate iar jurnaliştii critici au fost disponibilizaţi în masă. Într-un interviu acordat sub protecţia anonimatului, o jurnalistă din Radioul Public Ungar mi-a explicat care sunt raţiunile acestor acţiuni – controlul mai puternic asupra conţinutului, întărirea (auto)cenzurii şi promovarea unor oameni fideli FIDESZ şi lui Orban în funcţiile de conducere.

Jurnaliştii ungari se tem să vorbească despre abuzurile din Televiziunea şi Radioul Public pentru a nu fi concediaţi. Revista Spiegel citează mărturia sub protecţia anonimatului a unui jurnalist de la Duna TV care povesteşte că ”se duce în fiecare zi cu apăsare şi teamă la muncă pentru că la nivelul redactorilor-şefi nu se mai aşteaptă de la noi să fim jurnalişti buni. Noi nu mai trebuie decât să executăm ce spun ei". El mai face observaţia că cenzura este indirectă pentru că jurnaliştii nu mai au nicio marjă de manevră în alegerea şi tratarea subiectelor, deciziile legate de conţinut fiind luate exclusiv de şefi. Ideile proprii şi creativitatea sunt descurajate, contează în schimb obedienţa faţă de şefi şi de linia politică. Jurnaliştii din media de stat sunt obligaţi în plus să contribuie la ”întărirea identităţii naţionale”, adică să susţină linia naţionalistă a FIDESZ.

Sufocarea presei private

E adevărat că Viktor Orban a cosmetizat legea presei ca urmare a criticilor dure venite de la Comisia Europeană. Astfel necesitatea ca raportarea să fie echilibrată (cerinţă vagă care lasă mult loc de interpretări şi amenzi abuzive) nu se mai aplică jurnaliştilor din media privată print şi online, iar jurnaliştii nu vor mai fi obligaţi să dezvăluie identitatea surselor care le oferă informaţii sub protecţia anonimatului. Şi sancţiunile pentru încălcarea sferei private au fost atenuate. Totuşi autoritatea-mastodont pentru media publică a rămas în picioare, iar guvernarea Orban a găsit noi metode pentru a elimina presa critică de pe piaţă.

În iunie anul acesta, guvernul Orban a decis introducerea unei taxe speciale de 40% din veniturile obţinute din publicitate pentru instituţiile media cu scopul de a obliga marile trusturi străine precum Ringier, Funke sau Bertelsmann să renunţe la produsele lor media din Ungaria. RTL Klub, unul dintre cele mai puternice canale TV private, este vizat pentru a repeta scenariul grupului german ProSiebenSat.1 care a fost forţat să-şi vândă pachetul majoritar de acţiuni deţinut la postul maghiar TV2, la sfârşitul lui 2013, către apropiaţi ai guvernului Orban, scriu jurnaliştii germani. În schimb, TV2 a fost exonerat de taxa specială pe veniturile din publicitate printr-o clauză specială. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!

Guvernul Orban a decis introducerea unei taxe speciale de 40% din veniturile obţinute din publicitate pentru instituţiile media cu scopul de a obliga marile trusturi străine să renunţe la produsele lor media din Ungaria.

Aici este problema de fond. Guvernul Orban încearcă să suprime presa privată independentă, tăindu-i sursele de finanţare. "Publicaţiile prietenoase la adresa regimului Orban sunt pompate generos cu publicitate de la stat sau de la întreprinderi de stat, în timp ce noi nu putem achiziţiona deloc reclamă. Mai mult, companiile private se tem că nu mai prind contracte cu statul dacă ne plasează publicitate”, explică doi jurnalişti de la săptămânalul independent "168 óra" pentru Spiegel.

Pe de altă parte, puterea actuală de la Budapesta face presiuni mari şi asupra portalurilor de ştiri online incomode. La începutul lunii iunie Gergö Sáling, redactor şef la cel de-al doilea portal de ştiri online ca mărime, origo.hu, a fost concediat după ce a publicat mai multe articole despre Janos Lazăr, şeful cancelariei lui Viktor Orban, care a făcut multiple deplasări în străinătate pe bani publici, cazându-se la hoteluri de lux.

În prezent şi cel mai mare portal de ştiri index.hu este luat în vizor de autorităţi după ce a publicat o anchetă jurnalistică referitoare la modul în care mai mulţi ruşi şi ucraineni au obţinut abuziv cetăţenia maghiară, prin mituirea unor funcţionari. Vicepremierul maghiar Zsolt Semjén a acuzat site-ul de ”înaltă trădare şi cooperare cu servicii secrete străine”, fapt pentru care ar putea să se sesizeze Procuratura. De teama unor asemenea consecinţe, media private independente care publică astfel de investigaţii sunt tot mai puţine.

Presa ungară a fost anesteziată de regimul Orban, falsul profet al unei false alternative – democraţia neliberală. Viviane Reding, fostul comisar pentru Justiţie, constata foarte bine că ”libertatea presei din Ungaria nu îşi mai merită numele pentru că media, justiţia, Banca Centrală şi legea electorală au fost anulate. Asta este o putinizare, contrară la tot ce am construit noi în Europa".

Zilele acestea SUA face deja lista cu oficialii maghiari indezirabili să intre pe teritoriul american din cauza corupţiei şi a nerespectării principiilor democratice. Printre persoanele vizate s-ar număra funcţionari guvernamentali, oameni de afaceri şi apropiaţi ai guvernului FIDESZ, dar şi membri ai guvernului. Reacţia SUA şi UE faţă de ”putinizarea” Ungariei este însă târzie. Regimul Orban a devenit un adevărat cal troian al Rusiei în centrul Europei.