Experienţă inedită: O femeie îşi împlineşte visul de a trăi singură într-o cabană pe o insulă izolată
De peste doi ani, o femeie care şi-a împlinit visul de a trăi în natură într-o cabană izolată pe o insulă îndepărtată din Canada a împărtăşit experienţa sa unică.
Originară din Vancouver, Amanda, în vârstă de 54 de ani, locuieşte pe o insulă din arhipelagul Broughton din Columbia Britanică.
Amanda a fost designer web independent, artist grafic şi administrator al unei proprietăţi private din 2021.
Aceasta nu este prima dată când ea a lucrat ca administrator al unei proprietăţi.
„În 2014, am fost administratorul unei proprietăţi din Desolation Sound pentru o iarnă şi mi-a plăcut”, a declarat ea pentru Epoch Times. „Am ştiut că vreau să fac asta din nou, într-o altă locaţie”.
Căutând o oportunitate similară prin intermediul Craigslist, Amanda a reuşit în cele din urmă să ia legătura cu proprietarii insulei.
„I-am sunat, am avut un interviu telefonic şi am fost angajată pentru a începe în octombrie 2021”, a spus Amanda.
Proprietatea, care a fost înfiinţată în urmă cu 30 de ani, dispune de mai multe clădiri, un atelier de maşini, două construcţii quonset (o structură prefabricată uşoară din oţel galvanizat ondulat, cu o secţiune transversală semicirculară) şi trei containere maritime folosite pentru depozitare, o casă şi două cabane.
Un panou solar furnizează 8.000 de waţi de energie în lunile de primăvară şi vară. În lunile de toamnă şi iarnă, un generator este utilizat pentru a suplimenta panourile solare.
În plus, există două generatoare pe proprietate, unul dintre ele fiind folosit ca rezervă în cazul în care celălalt nu funcţionează.
Deşi există câteva trasee scurte, Amanda a spus că insula este acoperită în cea mai mare parte de o pădure deasă de cedri.
Dezvăluind mai multe despre proprietate, Amanda a spus că toate cabanele şi casa principală au fost construite de un american - proprietarul precedent - în urmă cu aproximativ 30 de ani. În acea perioadă, insula a fost folosită ca refugiu pentru veteranii americani şi alţi oaspeţi, care au ajutat la construirea docurilor şi a clădirilor.
În 2021, actualii proprietari - rezidenţi din Port Hardy, Columbia Britanică, au cumpărat proprietatea. Potrivit Amandei, aceştia vizitează proprietatea de mai multe ori pe an.
„În timpul verii, ei sunt aici pentru aproximativ două luni şi, începând din primăvară, unul dintre proprietari este aici o dată pe săptămână”, a spus ea.
Vechea cabană cu un singur etaj are mobilier simplu deoarece aducerea materialelor de construcţii pe insulă este un calvar.
„Aici, dacă ceva nu este stricat, cu siguranţă nu vrei să îl înlocuieşti deoarece poate costa mai mult să transporţi bunuri aici decât să le cumperi”, a spus Amanda. „Mobilierul constă în canapele vechi din piele şi o amestecătură de rafturi şi mese.”
Cea mai mare parte a căldurii provine de la sobe cu lemne. Cu toate acestea, deoarece insula se află pe teritoriul mai multor naţiuni indigene, este considerată ilegală tăierea copacilor pentru lemn de foc.
„Nouăzeci la sută din lemnul pe care îl folosim provine din ocean şi se găseşte pe plajă”, a spus ea. „Aproximativ 10 % din lemnul pe care îl folosim pentru încălzirea clădirilor provine din căderile provocate de vânt”.
Pentru mulţi, opţiunea de a trăi în afara reţelei nu este ideală dar Amanda adoră experienţa.
„Este important pentru mine să duc o viaţă cât mai durabilă, oriunde aş merge”, a spus ea. „Să trăieşti în afara sistemului de distribuţie a energiei electrice este un bun exemplu pentru a învăţa cât de multă mâncare, energie şi, în general, cât de multe lucruri foloseşti şi de care nu ai nevoie. Am vrut să trăiesc o viaţă mai simplă, mai conştientă, să fiu un consumator mai atent.”
De asemenea, se bucură de pace şi linişte - contrar aşteptărilor, Amanda nu s-a simţit niciodată singură.
„Faptul că trăiesc într-un loc atât de îndepărtat îmi permite să mă conectez cu adevărat la natură”, a spus ea. „Am ocazia să privesc schimbarea anotimpurilor şi să apreciez frumuseţea naturii sălbatice. În timp ce unora li s-ar putea părea puţin descurajant să fie singuri tot timpul, mie mi se pare destul de satisfăcător.”
Pe lângă faptul că s-a bucurat de singurătate, a avut ocazia să dobândească şi câteva abilităţi practice şi şi-a dezvoltat aptitudinile de marinar şi de conducător de barcă. De asemenea, a învăţat să taie lemne şi să conducă un vehicul off-road.
Amanda a spus: „M-am surprins pe mine însămi învăţând multe lucruri pe care nu mi-am imaginat niciodată că le voi face în viaţa mea.”
În cea mai mare parte, drumul Amandei a fost „liniştit”, dar s-a confruntat cu unele provocări în ultimii doi ani.
„În primul an, întâlnirile cu urşii negri m-au afectat puţin”, a spus ea. „Iarna trecută aduceam un buştean cu caiacul. În timp ce veneam, mă uitam la cele 4 sau 5 căprioare care se hrăneau pe dealul din spatele casei principale, când dintr-o dată s-au speriat şi au fugit.”
Amanda ştia că nu era din cauza ei deoarece căprioarele erau obişnuiţe cu prezenţa sa.
„Primul meu gând a fost «Ursul! Mă aflam la aproximativ şase-şapte metri de ţărm, aşa că am aruncat frânghia care era legată de buşteanul pe care îl aduceam şi am început să vâslesc înapoi, departe de ţărm», a spus ea.
Amanda nu era sigură dacă era un urs sau nu, dar nu a vrut să rişte. După ce a încetat să vâslească, a văzut un urs negru alergând chiar spre locul unde se pregătea să debarce.
„Ursul s-a uitat în sus, m-a văzut şi a privit literalmente de două ori - ca şi cum nu-i venea să creadă ce vede”, a spus ea. „Am început să vâslesc din nou încet înapoi, în timp ce repetam pe un ton calm iar şi iar: «Hei ursuleţ, hei ursuleţ, hei ursuleţ.»”
Acele câteva secunde i s-au părut câteva minute. În cele din urmă, ursul s-a întors şi a plecat în direcţia cabanei ei.
După ce a pierdut ursul din vedere şi a plutit în derivă timp de aproximativ 40 de minute, a vâslit înapoi spre ţărmul din faţa cabanei sale şi a fugit în casă.
Un alt moment tensionat a avut loc în timpul iernii. Amanda curăţa nişte crengi când s-a înţepat accidental în faţă cu o creangă de cucută şi a avut o reacţie alergică. După ce a sunat la proprietarii insulei pentru asistenţă, a reuşit să ajungă la spitalul din Port McNeill în dimineaţa următoare.
În primele câteva anotimpuri, Amanda a avut un căţel Newfoundland pe nume Buttercup, dar a pierdut caninul vara trecută. La scurt timp după aceea, Amanda a adoptat o căţelusă de rasă mixtă în vârstă de 2 ani care continuă să îi facă viaţa interesantă.
„Luna trecută a stat în lesă toată perioada şi a petrecut mult timp în casă deoarece lupii de mare o vânau”, a declarat Amanda. „Este cel mai aproape loc în care lupii s-au apropiat de proprietate de când am venit eu. Ei s-au mutat acum, aşa că ea iese afară cu mine dimineaţa când lucrez pe teren, dar de cele mai multe ori după-amiaza o bag înăuntru, deoarece de la începutul lunii aprilie avem un urs negru în vizită în fiecare după-amiază - vine să mănânce păpădiile.”
Recunoscătoare pentru oportunitatea de a trăi un stil de viaţă atât de neobişnuit, Amanda a deschis un canal YouTube pentru a-şi ţine prietenii şi familia la curent cu aventurile ei şi pentru a împărtăşi cu alte femei o perspectivă a vieţii în afara sistemului.
Pe măsură ce îşi povesteşte călătoria, speră să îi ajute şi pe alţii.
„Ar trebui să alegeţi întotdeauna în mod conştient viaţa pe care doriţi să o trăiţi”, a spus ea. „Nu vă temeţi să fiţi ridiculizaţi, judecaţi sau etichetaţi ca nebuni pentru că faceţi alegeri care vă vor duce spre o fericire autentică. Cedarea în faţa presiunilor societăţii poate duce la o viaţă lipsită de adevărata satisfacţie şi de scop.
„Îndrăznind să sfidaţi aşteptările şi să vă urmaţi inima, deschideţi calea către o viaţă bogată în sens, scop şi împlinire.”
