EXCLUSIV. Cum a apărut fenomenul PEGIDA în Germania (interviu)

Lunea aceasta 15.000 de oameni au ieşit în stradă la Dresda pentru a protesta împotriva fanatismului religios şi a Islamului radical în Germania. Manifestaţiile săptămânale sunt deja cunoscute ca fenomenul PEGIDA (abreviere de la Patrioţii Europeni împotriva Islamizării Occidentului). Ele iau o amploare tot mai mare, chiar dacă au fost condamnate de autorităţile locale, de ministrul federal al Justiţiei şi chiar şi de către cancelarul german Angela Merkel. Politologul german Werner Patzelt explică într-un interviu acordat Epoch Times că ”tot mai mulţi cetăţeni germani sunt nemulţumiţi de atitudinea pasivă a autorităţilor germane faţă de imigraţie”.

”Germania a fost multă vreme o ţară destinaţie de imigraţie chiar dacă nu voia să fie. Acum deşi vrea să fie, a uitat să-şi întrebe cetăţenii înainte dacă şi ei vor asta”, susţine expertul care arată că cei care ies în stradă nu trebuie marginalizaţi ca fiind extremişti de dreapta.

Context

Demonstraţia de lunea aceasta s-a desfăşurat sub motto-ul ”Fără violenţă împotriva războaielor de credinţă” şi cu sloganuri ca ”Fără Şaria în Europa” sau ”Împotriva fanatismului religios”. Numărul protestatarilor a crescut, de la 10.000 săptămâna trecută la 15.000. În schimb, numărul contramanifestaţiilor desfăşurate sub motto-ul ”Dresda pentru toţi” a scăzut de la 9.000 la 5.600 de oameni.

Germania a înregistrat în acest an un număr record de solicitanţi de azil, circa 200.000, cu 60 % mai mult decât în 2013 şi se aşteaptă ca numărul lor să fie şi mai mare anul viitor.

Cancelarul german Angela Merkel a declarat că ”în Germania există libertatea de a demonstra, dar nu există aici loc pentru prigoană şi defăimare”. La rândul său, ministrul federal al Justiţiei Heiko Maas (SPD) a catalogat PEGIDA drept ”o ruşine”. Werner Pazelt susţine însă că majoritatea protestatarilor sunt oameni obişnuiţi, indignaţi de faptul că sunt etichetaţi drept extremişti sau neonazişti şi că preocupările lor referitoare la politica de imigraţie nu sunt luate în considerare de autorităţi.

***

Epoch Times: Ce a declanşat fenomenul PEGIDA? Care sunt principalele revendicări ale protestatarilor? Sunt aceste manifestaţii doar o reacţie la creşterea pericolului salafist în Germania?

Occidentul şi Islamizarea din acronimul PEGIDA sunt doar lozinci care reprezintă dorinţa ca nimic să nu se schimbe, cât şi îngrijorările legate de ridicarea unei religii care spre deosebire de creştinism se afişează şi în viaţa cotidiană. Mişcarea atrage mulţi oameni pentru că mulţi cetăţeni germani sunt nemulţumiţi de atitudinea pasivă a autorităţilor germane faţă de imigraţie. Ei îşi doresc o discuţie deschisă despre politica noastră de imigraţie şi integrare. Îi supără faptul că participarea cetăţenilor în această dezbatere este dorită doar dacă aceştia îi primesc pe imigranţi cu braţele deschise. Îi irită faptul că clasa de mijloc cu simpatii ecologiste şi de stânga îi priveşte cu aroganţă pe oamenii simpli şi-i exclude din discutarea acestei problematici.

Care este profilul protestatarilor? Sunt implicate şi grupuri de extremă dreaptă care încearcă să profite de aceste mişcări?

În octombrie au fost 500 de demonstranţi, iar la începutul lunii decembrie 10.000 de oameni în stradă la Dresda, în ciuda contra-manifestaţiilor violente organizate de organizaţii bine privite. Ca vârste, avem de la tineri adulţi până la pensionari, majoritatea provenind din mica burghezie, cu studii medii şi superioare. Ca orientări politice, găsim un spectru de la centru până la extrema dreaptă. Sunt într-adevăr implicaţi şi vreo 500 de extremişti de dreapta şi huligani din galeriile de fotbal, dar care nu au deloc o mare influenţă asupra mişcării până acum. Organizatorii PEGIDA au atenţionat în repetate rânduri protestatarii să nu se dedea la provocări şi violenţe.

Cum evaluaţi reacţia autorităţilor locale şi centrale la aceste demonstraţii. Am văzut că Angela Merkel le-a condamnat...

Germania a fost multă vreme o ţară destinaţie de imigraţie chiar dacă nu voia să fie. Acum deşi vrea să fie, a uitat să-şi întrebe cetăţenii înainte dacă şi ei vor asta.

Am asistat la reacţia obişnuită. Toate mişcările care nu sunt articulate de stânga sau de centru, sunt catalogate imediat ca fiind de extremă dreapta şi se încearcă izolarea şi combaterea lor. Manifestanţii PEGIDA consideră însă aceste etichetări ca fiind nepotrivite şi chiar defăimătoare, ceea ce duce la indignare şi rezistenţă. Ambele se reflectă în scandarea „Wir sind das Volk (Noi suntem poporul)“, şi nu un grup social marginal care poate fi exclus. Ignorarea acestora va funcţiona la fel de puţin ca şi măsurile pur simbolice precum crearea unei unităţi speciale de urmărire a criminalităţii în rândul imigranţilor.

Reacţia corectă ar fi elaborarea unei legi a imigraţiei şi a integrării care să reglementeze diferitele forme de imigrare. Fiecare Land trebuie să plănuiască pentru 10 ani în ce comune vrea să aducă ce grupuri de imigranţi. În localităţile unde vor fi primiţi migranţi statul trebuie să discute din timp cu sindicatele, cu angajatorii, cu bisericile şi comunitatea locală. Doar în urma unei astfel de comunicări rezultă o legitimare democratică.

Există o temere tot mai mare în societatea germană legată de imigraţia masivă?

Germania a fost multă vreme o ţară destinaţie de imigraţie chiar dacă nu voia să fie. Acum deşi vrea să fie, a uitat să-şi întrebe cetăţenii înainte dacă şi ei vor asta. Nu există deloc o politică de imigraţie clară. Mai multe întrebări au rămas fără răspuns.

Toţi cei care sunt în pericol în ţara lor natală sau care speră că vor avea o viaţă mai bună în Germania trebuie primiţi în ţară? Trebuie să aibă toţi fugarii şi refugiaţii dreptul de a rămâne la noi în ţară dacă războiul civil sau conflictul de care au fugit durează multă vreme?
În momentul de faţă nu există un consens în privinţa formei corecte a politicii de integrare. Solicitanţii de azil sirieni trebuie să devină sirieni germani sau germani sirieni? Există o aşa-numită cultură germană în care imigranţii se pot integra? Şi merită aceasta ca imigranţii s-o adopte?

Totuşi actualele tensiuni sociale sunt legate de Islam. Este vorba despre explozia unei probleme nerezolvate, în speţă integrarea musulmanilor în Germania? Ce greşeli a făcut statul german în abordarea acestei probleme?

Răspândirea Islamului în Germania este o provocare deosebită pe fundalul defectuoasei politici de imigraţie şi a lipsei unei politici de integrare. În primul rând mulţi musulmani îşi iau în serios religia şi în viaţa cotidiană, spre deosebire de alte grupuri de imigranţi, prin felul în care se îmbracă sau prin ce mănâncă. Ca urmare ei provoacă neîncredere şi teamă în rândul populaţiei care nu prea mai vrea să aibă de-a face cu religia în general.

În al doilea rând, Islamul nu poate fi încadrat uşor în normele legale care reglementează colaborarea dintre stat şi culte. Acestea se bazează pe cooperarea cu o structură ierarhică a cultului religios, dar în cazul Islamului există doar diferite asociaţii private.

În al treilea rând, există o mare diferenţă între concepţiile cetăţenilor germani obişnuiţi de confesiune musulmană şi cele ale adepţilor mişcărilor fundamentaliste. Din cauza faptului că este neclar cine are autoritatea de a stabili care este adevăratul Islam, se creează o mare nesiguranţă în legătură cu preocupările politice ale musulmanilor în ansamblu. Aceste greutăţi n-au de-a face cu greşelile statului german, ci sunt legate de faptul că o religie formată în alte circumstanţe culturale trebuie să se adapteze la cadrul unui stat neutru din punct de vedere religios şi pluralist.

Werner Patzelt este politolog şi conduce Institutul de Ştiinţe Politice din Dresda.