Statul Islamic, interzis în Germania. De ce măsura vine prea târziu
alte articole
Autorităţile germane au vrut ca interzicerea grupării teroriste, ale cărei crime au îngrozit lumea, să fie un semnal de forţă. S-a vorbit despre o măsură de prevenire a unor atentate ale jihadiştilor care se întorc pe teritoriul german. În realitate, interdicţia este mai mult simbolică, vine prea târziu şi nu soluţionează problema de fond - eşecul integrării musulmanilor în Germania şi ascensiunea salafismului.
Angela Merkel a exclus participarea germană la raiduri aeriene împotriva Statului Islamic (SI) în Irak, dar a acceptat să livreze arme luptătorilor kurzi din nordul Irakului pentru a ţine piept jihadiştilor. Aceştia vor primi 16.000 de arme automate de tip G3 şi G36, 8.000 de pistoale, 10.000 de grenade de mână, 240 de arme antitanc portabile, 30 de arme anti-tanc tip Milan cu 500 de rachete şi vehiculele aferente.
Referitor la demersul de a incrimina propaganda SI şi afişarea semnelor grupării în Germania, ministrul de Interne Thomas de Maizière a declarat că ”vrem să înăbuşim în faşă apariţia de structuri teroriste în Germania”. El a prezentat mărturii video cu crimele grupării care fac înconjurul lumii pentru a argumenta de ce trebuie interzise toate activităţile acesteia pe teritoriul german. Până acum, Statul Islamic nu era încadrat la organizaţii teroriste în Germania, aşa că nici măcar formal interzicerea grupării nu este uşor de făcut. Este simptomul tipic al democraţiilor bazate pe proceduri şi legislaţie contrapus ameninţării unei forţe violente -terorismul, care nu recunoaşte statul şi legea, încercând să impună legea fricii şi să destructureze autoritatea.
Autorităţile germane vor să arate acum că fac ceva împotriva terorismului, pedepsind propaganda pe reţelele de socializare, strângerea de fonduri pentru Statul Islamic, recrutarea de noi luptători şi purtarea de simboluri ale acesteia, cu până la doi ani de închisoare. Ministrul de Interne susţine că este vorba despre o măsură preventivă, ”menită să împiedice ca islamiştii radicalizaţi să ducă jihadul lor în oraşele noastre”. Nu ai însă cum să faci prevenţie din moment ce problema a fost ignorată ani la rândul.
În Germania s-a format în ultimii ani un spectru islamic extremist care nu mai recrutează doar din rândul străinilor şi imigranţilor. Nemţi foarte tineri care duc aparent o viaţă normală sunt recrutaţi de militanţi jihadişti şi renunţă la totul, familie, carieră şi chiar viaţă, după ce se convertesc la Islam şi la Jihad, pentru a se alătura talibanilor în lupta lor de la graniţa afgano-pakistaneză, rebelilor sirieni în lupta împotriva regimului Assad sau teroriştilor din Statul Islamic în Irak. Radicalizarea lor rapidă creşte riscul atentatelor pe pământ german.
Chiar dacă Germania a fost scutită în ultimii ani de astfel de nenorociri, în moscheea din Hamburg au fost plănuite atentatele de la 11 septembrie. Mai mult, recent în oraşul Wuppertal din Landul Renania de Nord-Vestfalia au avut loc mai multe marşuri ale unei autointitulate poliţii sharia (poliţia religioasă) care propagă legea islamică şi ”controlează moravurile”. Ministrul de Interne al Landului a recunoscut că salafismul este un pericol tot mai mare în Germania, o ”provocare pentru statul de drept care a dat însă un răspuns clar la aceasta”. Toate acestea sunt doar simptomele problemei de fond. Autorităţile germane au refuzat multă vreme să admită că ţara lor este o destinaţie de emigraţie, că Gastarbeiter-ii turci pe care i-au folosit pentru reconstrucţia economiei n-au plecat, ci au devenit cetăţeni germani, sau că musulmanii trebuie integraţi.
Politicieni germani de frunte precum Angela Merkel s-au mulţumit să declare moartea multiculturalismului în Germania, dar măsurile de prevenţie n-au fost luate la timp. ”Noţiunea Multi-Kulti nu descrie o formă de societate, în care oamenii din mai multe culturi trăiesc împreună, ci o atitudine politică. Mulţi, care provin din spectrul politic de stânga au spus până acum că neamestecul nemţilor în alte culturi din ţară este cea mai bună soluţie pentru o coexistenţă paşnică. Ei erau de părere că migranţii nu trebuie să înveţe germana şi nu vedeau nimic rău în privinţa societăţilor paralele. De fapt, au afirmat că nu există societăţi paralele. Iar autorităţile n-au vrut să discute public probleme precum căsătoriile forţate sau crimele de onoare, pentru ca aceste discuţii i-ar stigmatiza pe emigranţi. Criticile la adresa multiculturalismului nu sunt noi. Ele se îndreaptă împotriva concepţiei potrivit căreia culturile care nu se amestecă deloc pot trăi separate, una lângă alta. Alăturarea unor culturi fără obiective şi valori comune nu este însă o soluţie bună pentru o societate multiculturală”, îmi explica Seyran Ateş, avocată turco-germană, apărătoare în justiţie a unor femei musulmane victime ale violenţei în familie, într-un interviu.
Departe de a asigura o coexistenţă paşnică şi o integrare,neamestecul culturilor (Multikulti), a dus la societăţile paralele din prezent în care se practică un Islam mai conservator decât în Turcia, în care nu se vorbeşte germană, iar nemţii sunt priviţi ca adversari. Pe acest fundal s-a accentuat pericolul radicalizării musulmanilor.
Prin urmare acest neamestec, departe de a asigura o coexistenţă paşnică şi o integrare, a dus la societăţile paralele din prezent în care se practică un Islam mai conservator decât în Turcia, în care nu se vorbeşte germană, iar nemţii sunt priviţi ca adversari. Pe acest fundal s-a accentuat pericolul radicalizării musulmanilor.
Potrivit revistei germane Spiegel, numărul salafiştilor predispuşi la violenţe s-a triplat în Landul Renania de Nord Vestfalia din 2011, ajungând la 1.800 şi ar fi de 6.600 la nivel naţional. Este adevărat că asociaţiile musulmane moderate s-au delimitat de acţiunile acestora cât şi ale Statului Islamic, dar răul trebuia tăiat din faşă de autorităţi mai demult.
Politicienii germani au acţionat abia acum când Statul Islamic a devenit o ameninţare serioasă în Siria şi Irak iar peste 400 de jihadişti germani luptă în Siria, în timp ce alţii se întorc acasă. Mai ales de aceştia din urmă se tem autorităţile şi ca urmare încearcă acum să prevină activităţile de selectare de noi recruţi, strângere de bani pentru gruparea teroristă şi eventuale atentate. O altă explicaţie pentru care Berlinul a ales să acţioneze acum este aceea că americanii au făcut presiuni mari în cadrul ONU ca statele membre să clasifice Statul Islamic ca organizaţie teroristă.
Interdicţia activităţilor IS pe teritoriul german nu poate însă să-i sperie pe terorişti. Este un pas necesar, dar nu suficient pentru a-i descuraja. O adevărată prevenţie ar presupune identificarea de soluţii care să prevină radicalizarea musulmanilor germani şi integrarea lor reală. O iniţiativă bună în acest sens era integrarea etnică a numeroasei diaspore turceşti şi diminuarea influenţei politico-religioase a imamilor turci, plătiţi de Ankara, asupra sa prin crearea de departamente de teologie islamică în cadrul universităţilor germane, care să formeze imami moderaţi şi profesori de teologie islamică. Pe de altă parte, guvernul german trebuie să găsească stimulente pozitive pentru a-i determina pe musulmani să se integreze, să înveţe limba germană şi să nu trăiască separaţi.
Cei care pot aduce atentatele pe teritoriul german sunt deja acolo şi nu se vor speria de o interdicţie. Teroriştii nu joacă după reguli şi legi, ci vor doar să răspândească haos şi teamă. Somnul autorităţilor, care au ignorat şi amânat rezolvarea unor probleme sensibile, naşte monştrii precum Statul Islamic. Important este nu doar să ataci efectul, ci şi cauza profundă a răului, să diminuezi atracţia mesajului odios al teroriştilor în rândul comunităţii musulmane şi non-musulmane din Europa, ca şi din Irak. Altfel interdicţia rămâne doar o formă fără fond.
Guido Steinberg, cercetător al terorismului internaţional la think-tank-ul german Stiftung Wissenschaft und Politik (SWP), spunea într-un interviu pentru Spiegel: ”Noi discutăm în Germania mereu măsuri care nu duc la soluţionarea problemei”. În opinia sa, problema este că autorităţile nu au capacitatea de a recunoaşte din timp procesele de radicalizare a musulmanilor şi nu-i supraveghează cum trebuie pe jihadiştii care se întorc.
