"Este o mare porcărie" - Dezbatere TV despre decizia CCR de a pune "la secret" averile politicienilor
Politologii Ioan Stanomir şi Cristian Preda, împreună cu sociologul Remus Ştefureac, au dezbătut, într-o emisiune Digi24, pe marginea efectelor pe care le are controversata decizie a Curţii Constituţionale care a pus "la secret" declaraţiile de avere ale politicienilor şi demnitarilor.
Jurnalist: Judecătorii Curţii Constituţionale au publicat justificarea deciziei controversate de oprire a publicării declaraţiilor de avere, de oprire a obligativităţii ca rudele funcţionarilor publici să depună declaraţii de avere.
Ioan Stanomir: Cred că este limpede pentru toată lumea că există două valori care trebuie puse într-un raport de echilibru: respectul pentru viaţa intimă, familială şi privată şi exigenţa transparenţei. Cum realizezi acest raport ţine şi de judecătorul constituţional. Prima observaţie.
A doua observaţie este că într-o societate normală, ceea ce România nu este, discrepanţele de venituri constatate între momentul intrării şi părăsirii unei funcţii publice sunt investigate cu precădere de către organele fiscului. Ca atare, nu este nevoie, după părerea mea, de niciun fel de reflex, de mobilizare civică, pentru că în orice societate, cheltuielile neobişnuite şi creşterea bruscă a nivelului de trai ar reprezenta un impuls natural pentru organele abilitate ale statului să cerceteze în mod mai mult sau mai puţin discret aceste discrepanţe.
Ultima mea observaţie este legată de percepţie şi, aici, cred că domnul Ştefureac este de acord cu mine, la un moment dat – chiar nu mai contează dacă este adevărat sau nu – percepţia poate, într-o societate ca a noastră, să deturneze întreaga dezbatere. Iar percepţia este una de rău augur, într-adevăr, una care tinde să stabilească în minţile compatrioţilor noştri ideea inegalităţii de statut.
Şi dacă ne gândim că această reconfirmare a inegalităţii de statut se petrece în clipele în care li se cere compatrioţilor noştri să facă sacrificii economice, este greu de văzut cum inegalitatea de statut poate sta la masă cu necesitatea sacrificiilor. Sunt lucruri care trebuie cântărite. Întotdeauna când, într-o decizie a Curţii Supreme din Statele Unite, există opinii divergente, ele trebuie citite cu atenţie, pentru că ele reprezintă un indicator important cu privire la liniile de fractură în argumentare. Dar aici, cetăţenii noştri nu vor face o hermeneutică a textului. Ei se vor întreba în mod concret ce se întâmplă.
Şi vreau să vă spun că eşecul luptei împotriva corupţiei reprezintă un fapt pe care trebuie să-l acceptăm. Lupta împotriva corupţiei în această ţară a devenit, dintr-o ambiţie legitimă, o bătaie de joc şi, dintr-o bătaie de joc, a devenit o non-temă. Gândiţi-vă numai la cazul Laurei Vicol şi al consortului. Se mai ştie ceva de acest domn şi doamnă? Nimic. Aproape nimic. De ce? Pentru că o telejustiţie care nu este urmată de seriozitate în administrarea probelor face rău. Aceasta este problema.
Gândiţi-vă, oamenii în această ţară spuneau „să vină DNA, să vină să vă ia”. Nu se poate guverna o ţară nici cu DNA, nici cu judecători. O ţară se guvernează cu cetăţeni aleşi, responsabili, şi care, dacă au discrepanţă de venit, nu trebuie să le explice unui ONG. Trebuie să le explice fiscului. De aceea în Statele Unite, atât de blamate astăzi, serviciul Internal Revenue este cel mai de temut. Pentru că acolo se instalează ca un vechi prieten şi te întreabă: ai căpătat două maşini, în condiţiile în care venitul dumitale declarat este acesta. De unde? Poţi să ne explici şi nouă miracolele capitalismului? În România nu se întâmplă acest lucru. Aceasta este, de fapt, problema fundamentală.
Cristian Preda: Noi trăim aici, în România. Şi eu am făcut politică, am făcut declaraţii şi în calitate de decan, acum fac că sunt director de departament. Şi mie declaraţia de avere îmi permitea, atunci când diverşi oameni mă asimilau cu hoţii care sunt în politică, să-i trimit la sursă, să vadă că niciodată nu a existat vreo discrepanţă între salariile pe care le-am primit, veniturile pe care le-am luat şi sumele care existau în conturile mele, în titluri de stat.
Acum, efectul deciziei CCR va fi acela că oricine dintre cei care au ambiţii politice va spune: de ce mă anchetaţi? Vor merge în faţa unui judecător şi vor spune că îşi protejează viaţa privată, ei înşişi, nu a nevestei. Deci este o mare porcărie. E adevărat, a fost mai întâi civică şi mai în mică măsură politică. Au existat totuşi şi politicieni care au vrut această transparenţă. E finalul acestei epoci şi probabil că vom mai aştepta trei, patru, cinci decenii să se nască un Fisc care să fie responsabil. Pentru că dacă mă uit la Fisc cum arată acum, nu-l văd deloc responsabil. În fine, eu sunt foarte dezamăgit şi mi se pare că este şi o lovitură dată acestei ambiţii, a anticorupţiei pe care a anunţat-o Nicuşor Dan.
Remus Ştefureac: Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive, sunt clare. Sigur că ne putem revolta, dar rămânem cu revolta. Putem să consumăm toată energia pe revoltă, dar nu se schimbă nimic. În schimb, poate sunt alte componente ale luptei împotriva corupţiei, inclusiv ceea ce aţi menţionat, întărirea Fiscului, digitalizarea, că tot vorbim despre aceste chestiuni, care să compenseze, să spunem, ceea ce se pierde prin această decizie, care e definitivă, nu mai putem să schimbăm nimic.
Cristian Preda: Ştiu, dar după părerea mea, tocmai este desfiinţarea unui mijloc de care se puteau folosi oamenii oneşti.
