Eşecurile înregistrate în privinţa romilor ridică semne de întrebare cu privire la dorinţa şi capacitatea Europei de a-i integra

Eşecurile înregistrate timp de mulţi ani în privinţa romilor ridică semne de întrebare cu privire la dorinţa şi capacitatea Europei de a-i integra, deşi în timpul negocierilor premergătoare aderării la UE, în 2004, a opt state foste comuniste liderii occidentali au făcut din îmbunătăţirea vieţii celor 12 milioane de romi din regiune o condiţie pentru aderare, relatează Financial Times.

În pofida unor primi paşi încurajatori, care au inclus lansarea unui cadru la nivel comunitar pentru integrarea romilor şi cheltuieli de miliarde de euro pe programe de integrare socială, una dintre minorităţile cele mai stigmatizate de pe continent susţine că viaţa sa nu s-a îmbunătăţit.

Controversele legate de romi au reapărut odată cu ridicarea irevocabilă, la 1 ianuarie acest an, a restricţiilor existente pe piaţa muncii pentru cetăţenii din România şi Bulgaria, ţări din care provin mulţi romi. Acest aspect a alimentat o neîncredere generalizată faţă de romi într-o perioadă în care imigraţia a devenit subiect de dezbateri politice aprinse în Marea Britanie, Franţa, Italia şi în alte ţări europene. Pentru apărătorii proiectului european, dezbaterea riscă să afecteze impulsul existent la nivelul UE în privinţa liberei circulaţii.

Pentru Financial Times, în centrul problemei privind romii se află eşecul comun al UE şi al guvernelor naţionale şi locale în combaterea rasismului. În 2011, Bruxelles-ul a creat un cadru pentru a îmbunătăţi accesul la educaţie, ocuparea forţei de muncă, servicii medicale şi locuinţe în fiecare ţară şi a alocat suma de 26,5 miliarde de lire sterline în perioada 2007-2013, din fondurile destinate aspectelor sociale, dezvoltării şi mediului rural, pentru programe care au variat de la înregistrarea copiilor romi în şcoli de către autorităţile locale la un acces echitabil la locuinţe sociale.

Rezultatele au fost însă dezamăgitoare, în condiţiile în care măsura în care au beneficiat romii de pe urma acestor programe 'rămâne o întrebare care frământă mulţi factori de decizie, atât la Bruxelles cât şi în alte capitale ale UE', după cum a relevat raportul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, din 2012, intitulat 'Impact incert'. Raportul a criticat lipsa 'controalelor riguroase' şi a avertizat că 'păstrarea rezultatelor la un nivel vag face posibilă vehicularea unor abordări false, care s-ar putea dovedi utile 'circulării banilor' în cadrul afacerilor cu proiecte de dezvoltare'. De asemenea, alte voci au susţinut că alocarea de fonduri în regiunile sărace creează mai multe probleme decât soluţii, generând resentimentele populaţiei ne-rome.

Potrivit Financial Times, una dintre dificultăţi constă faptul că nicio instituţie europeană nu este dispusă să îşi asume întreaga responsabilitate pentru eşecul de a-i ajuta pe romi. În timp ce UE acuză guvernele naţionale că nu au pus în aplicare în totalitate cadrul pus la dispoziţie de UE, statele membre deviază criticile către autorităţile locale, unde oficialii se plâng de lipsa finanţării şi de sprijin. Unele organizaţii neguvernamentale şi activişti pentru drepturile romilor sunt de acord că statele membre s-au dovedit lente în ceea ce priveşte implementarea legislaţiei europene antidiscriminare, iar majoritatea s-au plâns de faptul că executivului UE îi lipseşte curajul de a contesta statele care încalcă pe faţă drepturile grupurilor minoritare.

Pe de altă parte, activiştii susţin că UE se află sub o presiune politică imensă de a nu contesta statele membre în privinţa respectării drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale. Pe de altă parte, Comisia a negat că s-ar afla sub presiune politică, afirmând în schimb că principalul său obiectiv este să impună problema vieţii romilor pe agenda guvernelor naţionale. Oficialii de la Bruxelles au susţinut, de asemenea, că rolul lor nu constă în elaborarea politicilor la nivel naţional sau în exercitarea de presiuni asupra statelor membre.

Pe de altă parte, acest impas îi frustrează pe cei care se ocupă de problema discriminării romilor, iar majoritatea activiştilor pentru drepturile acestora susţin că mai puţini bani, dar mai bine cheltuiţi, ar fi avut un impact mai mare.

Bruxellesul a canalizat miliarde de euro pentru a ridica standardele de viaţă ale romilor în ultimul deceniu, însă cât de eficientă s-a dovedit această asistenţă? - se întreabă Financial Times. În mod surprinzător, nimeni nu ştie cu adevărat, deoarece după aderare nu s-au întreprins evaluări generale, explică Dezideriu Gergely, directorul executiv al Centrului European pentru Drepturile Romilor din Budapesta.

Un alt impediment îl reprezintă lipsa de acţiuni eficiente la nivel local. Tibor Derdak, director pe probleme educaţionale la şcoala Jai Bhim, creată special pentru a contribui la educaţia romilor din Sajokaza (Ungaria) susţine că a arunca cu bani nu reprezintă o soluţie, deoarece deşi UE alocă bani ONG-urilor de profil, pentru accesarea fondurilor, acestea depind de forţele politice locale. În plus, în condiţiile în care forţele politice locale sunt de multe ori ostile romilor, adesea ele implementează programele, însă le opresc apoi în primul moment posibil, adaugă acesta.