Primul Război Mondial - un dezastru care a modelat secolul XX

'Germania va plăti': acest laitmotiv francez din inima Tratatului de la Versailles rezumă iluziile câştigătorilor cu privire la starea Europei de la sfârşitul Primului Război Mondial, iluzii care ignoră prăbuşirea politică, economică şi morală a unui continent ce a dominat lumea timp de secole, notează France Presse.

Această orbire va fi plătită prin declanşarea unor violenţe şi ideologii ucigaşe, ce vor însângera planeta de-a lungul întregului secol XX, începând cu Al Doilea Război Mondial până la conflictele coloniale şi toate confruntările 'războiului rece'.

Perioada 1914-1918, numit şi 'ultimul dintre războaiele secolului al XIX-lea', cu revendicările şi rivalităţile sale naţionale, a condus 'la exasperarea naţionalismelor în faţa unei 'păci de mântuială', ratate, naţionalisme ce vor face din Marele Război prologul pentru un alt conflict, survenit după douăzeci de ani', subliniază istoricul Pierre Miquel, în cartea sa 'Marele Război'. Exista, de asemenea, şi declaraţia teribilă şi lucidă a mareşalului Foch, care vedea în Tratatul de la Versailles nu o pace, 'ci un armistiţiu pe 20 de ani'.

La sfârşitul Primului Război Mondial, popoarele europene erau epuizate, iar tentaţia revoluţionară, inspirată de exemplul rus, se propaga în 1919, în special în Germania şi în Ungaria. Aceste tentative au avut un amplu ecou şi au fost reprimate dur, ca şi grevele ce au izbucnit în Franţa sau în Italia. Rusia bolşevică a reuşit, în ce-o priveşte, să-şi impună puterea, în urma unui război civil necruţător, înainte să vireze spre un totalitarism implacabil condus de Stalin, iar apoi să polarizeze o parte a lumii împotriva SUA, în timpul unui jumătate de secol de război rece, după Al Doilea Război Mondial.

Însă, pe termen scurt, mai ales Tratatul de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, se va dovedi plin de consecinţe, stigmatizând Germania moral şi economic. 'Germania va plăti' este singurul cuvânt de ordine francez, iar conferinţa de la Londra din 1921 fixează la 132 de miliarde de mărci nivelul 'reparaţiilor' datorate aliaţilor, în special Franţei. Germanii strigau 'Diktat' şi s-au dovedit incapabili să-şi achite obligaţiile. Pentru a-i obliga, trupele franceze au ocupat Rhur-ul în 1923, iar Germania s-a înglodat şi mai mult în haosul economic, în hiperinflaţie şi mai ales în dorinţa de răzbunare.

Un agitator pe atunci încă necunoscut, pe nume Adolf Hitler, a găsit un teren propice pentru a accede la putere zece ani mai târziu, înainte de a trece din nou Europa prin foc şi sânge în deceniul următor, pentru a crea al III-lea Reich nazist, menit să asigure mii de ani de dominaţie germană pe continent.

De altă parte a Alpilor, fascistul Benito Mussolini implica Italia în aceleaşi vise ucigaşe de răzbunare şi grandoare, în timp ce în Franţa şi în Marea Britanie, dimpotrivă, războiul a înrădăcinat un pacifism ce va explica paralizia democraţiilor europene în faţa lui Hitler.

Dincolo de Germania, tratatele de pace au redesenat în totalitate harta Europei şi a Orientului Mijlociu (OM), dezmembrând imperiile învinse, creând atât viitoare conflicte, cât şi frontiere şi naţiuni noi, începând cu republicile baltice şi terminând cu Iugoslavia şi Cehoslovacia. Imperiul Otoman, care agoniza de la începutul secolului al XIX-lea, s-a destrămat în favoarea învingătorilor, în timp ce promisiunile contradictorii făcute de britanici arabilor şi evreilor vor semăna germenii viitorului conflict israeliano-palestinian.

Dacă prestigiul politic al principalilor câştigători, Franţa şi Marea Britanie, părea să fi atins apogeul în 1919, el nu ascundea deloc avântul internaţional al SUA, care se vor afirma, în deceniile următoare, ca principală putere - economică, apoi militară şi politică - a taberei occidentale.

Pe plan economic, războiul a întărit peste tot rolul Statelor, singurele capabile să asigure mobilizarea generală a economiei în efortul de război, apoi în cel de reconstrucţie în ţările devastate, cum era şi Franţa, subliniază AFP.

Şi pe plan demografic Europa era stoarsă de vlagă: cel puţin 10 milioane de soldaţi au murit, 20 de milioane au fost răniţi, zeci de milioane de civili au fost ucişi de foame şi boli - 'gripa spaniolă' a făcut între 20 şi 40 de milioane de morţi în perioada 1918-1919 - sau în timpul unor masacre sistematice precum a fost cel împotriva armenilor în Turcia.

De asemenea, războiul a lăsat pe continentul european milioane de invalizi, de văduve şi orfani, precum şi sute de mii de cupluri destrămate din cauza distanţei şi a perturbării ordinei familiale tradiţionale.

Femeile au jucat peste tot un rol primordial în efortul de război, înlocuindu-i în uzine şi pe câmpuri pe bărbaţii plecaţi pe front. Multe dintre ele au descoperit, cu această ocazie, gustul emancipării şi, chiar dacă ele au fost în general îndemnate să se întoarcă la treburile domestice după ce bărbaţii au fost demobilizaţi, femeile au obţinut dreptul la vot în numeroase ţări, între care Germania, Austria şi Marea Britanie. Femeile franceze vor fi printre singurele care au trebuit să aştepte sfârşitul conflictului următor, în 1944, pentru a putea vota.

'Măcelul' din anii Primului Război Mondial i-a marcat pentru totdeauna şi pe artişti şi intelectuali, bântuiţi de atrocităţile la care au fost martori şi care au discreditat vechile valori. Mişcarea Dada, născută în timpul războiului, apoi suprarealismul, s-au propagat peste tot: în Franţa, în Belgia, în Germania în special, ca o modalitate de exorcizare a ororii.

În acelaşi timp, o formidabilă poftă de viaţă şi de contestare a pus stăpânire pe tineretul din oraşe. Aceasta era epoca 'anilor nebuni', iar 'cutezanţele nude' ale Josephinei Baker făceau deliciul cabaretelor pariziene, în timp ce la Berlin pictori şi scriitori încercau să uite de tristeţea vremurilor prin petreceri nocturne ce durau până în zori.