Elefanţii africani împinşi la extincţie de braconieri

Braconajul elefanţilor africani a atins în 2011 cel mai înalt nivel din ultimii 40 de ani ca urmare a cererii crescânde pentru fildeş din ţări precum China, Japonia şi Tailanda, relatează The Telegraph.

Comerţul ilegal cu fildeş african s-a diminuat semnificativ după interzicerea sa din 1989. Dar această tendinţă nu a durat mult. După numai câţiva ani, mai multe ţări africane au vrut să-l legalizeze din nou, fie şi numai pentru a vinde stocurile rămase. Cea mai mare licitaţie de acest fel a avut loc în 2008 când CITES (The Convention on Internaţional Trade in Endangered Species) a aprobat vânzarea unei cantităţi de 119 tone de colţi de fildeş provenind de la circa 10.000 de elefanţi omorâţi. Consecinţele nu a fost evidente de la început, astfel de licitaţii doar reaprinzând dorinţa de fildeş din ţările asiatice, în special China. De atunci, nivelul de braconaj a crescut exponenţial, ajungându-se ca numărul de animale vânate în ultimii doi ani şi jumătate să fie mai mare decât totalul din cei 11 ani anteriori.

În Africa, bande criminale se axează doar pe această „afacere”. Motivul - profiturile depăşesc cu mult riscurile. Conform Associated Press, preţul unui kilogram de fildeş, pe piaţa neagră, este în jur de 1.800 de dolari americani, transporturile fiind de ordinul sutelor de kilograme. Astfel, braconierii îşi permit arme şi echipamente mai bune decât cele ale poliţiei şi ale paznicilor care îi urmăresc. O dezvoltare a ultimilor ani este faptul că localnicii sunt determinaţi de sărăcia generală în care trăiesc să omoare elefanţi pentru a face un ban din vânzarea fildeşului. Pentru un african de rând, vânzarea la preţul pieţei al unui singur colţ de fildeş echivalează cu salariul pe 15 ani. Din păcate, nu poate să facă acest lucru şi se mulţumeşte cu preţul dat de braconieri, mult mai mic.

Se poate vorbi de un drum al fildeşului ilegal, transportat prin mai multe ţări africane în ambalajele unor bunuri de larg consum, cum ar fi telefoane, cu documente de transport false şi controlat de autorităţi vamale uşor de mituit. Astfel se face că doar 1 % dintre containere sunt verificate. Rezultă un comerţ la negru de 100 de ori mai profitabil decât cel legal, după cum reiese din declaraţiile lui Samuel K. Wasser, directorul Centrului pentru Conservare Biologică de la Universitatea din Washington, citat de Associated Press.

Odată ajuns în ţările asiatice, fildeşul este sculptat în podoabe, ornamente şi decoraţiuni. China şi Japonia, în special, au o tradiţie lungă şi bogată în prelucrarea materialului, considerat un simbol al prosperităţii şi al puterii. Pentru cumpărători, atâta timp cât produsele sunt ieftine, situaţia elefanţilor din Africa nu prezintă probabil nici un interes.

Oamenii de ştiinţă au făcut apel la autorităţile chineze să implementeze măsuri mai dure pentru a stopa contrabanda cu fildeş african, în ideea că o scădere a cererii va determina o scădere a ofertei.

„Fildeşul este în principal destinat pentru China. O protejare eficientă a elefanţilor depinde parţial de investiţiile în conservare, dar mai ales de stoparea cererii de fildeş şi eliminarea comerţului de pe piaţa neagră – acţiuni care cer leadership şi cooperare cu China. ” au afirmat într-o declaraţie George Wittemyer, David Daballen şi Iain Douglas-Hamilton de la Asociaţia Salvaţi Elefanţii din Nairobi, citaţi de The Independent.

China însă nu vede vreo problemă cu prevederile actuale şi refuză alte comentarii.

Situaţia elefanţilor africani este fără îndoială îngrijorătoare. La începutul acestui an, în Parcul Naţional Bouba N’Djida din nordul Republicii Camerun, în doar 10 zile, au fost omorâţi peste 200 de elefanţi. În Gabon, datele din 2011 au arătat, pentru anumite perioade din an, o medie de circa 50 de elefanţi omorâţi săptămânal. În Kenya, un sfert din populaţie a dispărut în ultimii 3 ani, 271 de exemplare fiind omorâte doar anul trecut. Fără măsuri luate grabnic se poate ajunge la realitatea dură din ţări ca Sierra Leone unde elefanţii au fost exterminaţi, sau la ceea din Senegal unde, conform ultimelor rapoarte, doar 10 supravieţuitori se mai găsesc pe întreg teritoriul ţării.

Raportul IUCN din 2007 spune că în Africa mai sunt între 470.000 şi 690.000 de elefanţi. Rata la care s-a ajuns în 2011 este de circa 60.000 de animale omorâte anual, conform informaţiilor prezentate de Associated Press. Un calcul simplu, dar terifiant, dă o perioadă de doar 10 ani, timp în care situaţia trebuie să se schimbe.

Mai înţelege oare omul rolul naturii din jurul său, încât să ia deciziile necesare? Poate doar atunci când devine prea târziu, după ce situaţia este imposibil de schimbat.