După şase luni în spaţiu creierul se atrofiază

Permanenţa îndelungată în microgravitaţia spaţiului provoacă modificări permanente în creier, potrivit testelor medicale efectuate asupra celor zece astronauţi ruşi care au petrecut şase luni pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Consecinţele pe care aceste modificări le pot avea asupra sănătăţii astronauţilor pe termen lung, dacă acestea există, sunt încă necunoscute.

Creierul astronauţilor, toţi de sex masculin şi cu o vârstă medie de 44 de ani, a fost examinat cu teste neuroimagistice înainte de a călători în spaţiu, la nouă zile după întoarcerea din spaţiu şi şapte luni mai târziu.

Studiile anterioare au descoperit că, atunci când se întorc pe Pământ, astronauţii au creierul deplasat în vârful interiorului craniului frontal şi lobii temporal şi frontal - care sunt asociaţi cu personalitatea, comportamentul şi limbajul - mai mici.

Noul studiu, finanţat de Agenţia Spaţială Europeană şi Academia Rusă de Ştiinţe, analizează în ce măsură modificările creierului se menţin pe termen lung. Rezultatele confirmă că, după ce s-au întors pe Pământ după şase luni de şedere în spaţiu, astronauţii au pierdut până la 3,3% din materia cenuşie în unele părţi ale lobului temporal şi ale celui frontal. Dar şapte luni mai târziu, o mare parte din volumul pierdut - nu tot – s-a recuperat.

Situaţia este diferită în ceea ce priveşte materia albă care se află sub materia cenuşie, într-o zonă mai din interiorul creierului. Există o pierdere modestă a materiei albe la sfârşitul misiunii. În următoarele luni această pierdere continuă şi, în consecinţă, creşte volumul lichidului cefalorahidian în care creierul este scăldat. Se produce „o alterare persistentă a circulaţiei cefalorahidiene pentru mai multe luni de la întoarcerea pe Pământ” scriu autorii studiului, în New England Journal of Medicine.

Nu se ştie ce consecinţe au modificările detectate, asupra sănătăţii pe termen lung

„Credem că aceste schimbări sunt de origine mecanică”, explică Angelique Van Ombergen, primul autor al studiului, de la Universitatea din Antwerp (Belgia), care a colaborat cu cercetătorii din Rusia şi Germania. Odată ajunşi în spaţiu, fluidele interne ale corpului tind să se deplaseze spre cap, deoarece nu mai sunt expuse gravitaţiei care le atrage spre picioare. „De aceea, uneori astronauţii apar în imagini cu o faţă umflată şi adesea se plâng de dureri de cap”, explică Van Ombergen.

În interiorul capului, creierul se deplasează în sus, astfel încât lobii cortexului sunt presaţi pe acoperişul craniului. Substanţa albă care se află dedesubt, pe de altă parte, este supusă unei presiuni mai reduse decât pe Pământ şi, potrivit cercetătorului, „acţionează ca un burete care absoarbe mai mult lichid”.

Când astronauţii se întorc pe Pământ şi se re-adaptează la gravitaţie, creierul se deplasează din nou în jos, iar materia albă este din nou presată de gravitaţie, astfel încât volumul său se reduce din nou. Dar această pierdere a volumului nu este compensată de o creştere în restul creierului, astfel încât rezultatul final este un creier oarecum mai mic într-un volum mai mare de fluid cefalorahidian.

„Nu este clar în acest moment ce consecinţe va avea acest lucru pentru astronauţi”, avertizează Van Ombergen. Toţi participanţii la studiu au călătorit în spaţiu în acest secol şi lipseşte perspectiva şi un eşantion mai larg de astronauţi pentru a evalua efectele pe termen lung ale sejururilor extinse în microgravitaţie. Şi, deşi există boli neurologice asociate cu modificări în circulaţia cefalorahidiană, „schimbările pe care le vedem la astronauţi sunt mici în comparaţie cu cele observate la pacienţi”, spune cercetătorul.

Cu toate acestea, „dacă vrem să pregătim astronauţii cât mai bine posibil pentru viitoarele misiuni pe Marte, trebuie să facem studii mai extinse să înţelegem exact ceea ce se întâmplă în creier şi ce măsuri putem lua pentru a contracara schimbările nedorite”.

Mai multe informaţii: Neurology: Space travel alters the brain; Brain Tissue–Volume Changes in Cosmonauts