Draghi afirmă că Europa se află într-un pericol existenţial fără noi cheltuieli masive şi datorii comune; Germania spune imediat „Nein”

A trecut ceva timp de când ni s-a reamintit că, fără sprijinul constant (şi nesfârşit) al Băncii Centrale Europene (BCE), monstrul Frankenstein care este Uniunea Europeană (Dis)fiscală, este condamnat. Ei bine, fostul preşedinte al BCE, Mario Draghi, ne-a reamintit exact acest lucru atunci când a solicitat UE să investească până la 800 de miliarde EUR (884 de miliarde USD) în plus pe an şi să se angajeze să emită în mod regulat obligaţiuni comune pentru a face blocul mai competitiv în raport cu China şi SUA, scrie Zerohedge.

În mult-aşteptatul său raport privind competitivitatea Uniunii Europene (link aici), Draghi a îndemnat Europa să „îşi dezvolte tehnologiile avansate” (nu este clar ce sunt acestea: poate asimilarea culturală de la integrarea a 10 milioane de imigranţi musulmani în ultimul deceniu), să creeze un plan pentru a-şi îndeplini obiectivele climatice şi să stimuleze apărarea şi securitatea materiilor prime critice, catalogând sarcina drept „o provocare existenţială” , deoarece „dacă Europa nu poate deveni mai productivă, vom fi forţaţi să alegem. Nu vom putea deveni, în acelaşi timp, un lider în domeniul noilor tehnologii, un far al responsabilităţii climatice şi un actor independent pe scena mondială. Nu vom fi în măsură să ne finanţăm modelul social. Va trebui să ne reducem unele dintre ambiţiile noastre, dacă nu chiar toate”.

Pentru a-şi atinge obiectivul propus, Draghi a declarat că Europa ar trebui să stimuleze investiţiile cu aproximativ 5 puncte procentuale din PIB-ul blocului pentru a-şi transforma economia astfel încât să poată rămâne competitivă.

Inutil să spun că acest lucru nu este doar fără precedent - pentru comparaţie, investiţiile suplimentare furnizate de Planul Marshall între 1948-51 s-au ridicat la aproximativ 1-2% din PIB-ul anual - ci pur şi simplu nu se va întâmpla fără o criză globală uriaşă, care va face ca reacţia panicată la pandemia de COVID să pălească, prin comparaţie.

Pe scurt, după Draghi, Europa este terminată, cu excepţia cazului în care declanşează cea mai mare explozie de cheltuieli din istoria sa, depăşind chiar şi Planul Marshall de după cel de-Al Doilea Război Mondial, care ar necesita, de asemenea, un QE destul de constant (pentru a monetiza toate datoriile nou emise) şi ar trimite aurul şi crypto la maxime fără precedent.

„Pentru prima dată de la Războiul Rece, trebuie să ne temem cu adevărat pentru autoconservarea noastră”, a declarat Draghi reporterilor luni la Bruxelles. „Iar motivul pentru un răspuns unitar nu a fost niciodată atât de convingător şi sunt încrezător că în unitatea noastră vom găsi puterea de a reforma”. Iar prin „forţă” a înţeles criza potrivită pentru a da undă verde la ceea ce va fi o avalanşă record de cheltuieli şi emisiuni de datorii.

Raportul lui Draghi menţionează că, în ultimele două decenii, creşterea economică în UE a fost în mod constant mai lentă decât în SUA, ca urmare a unor progrese mai mici în materie de productivitate. Germania a apărut ca un punct slab special, deoarece sectorul său industrial continuă să se lupte cu costurile ridicate ale energiei şi cu o pierdere de competitivitate în faţa Chinei. PIB-ul celei mai mari economii din zona euro este cu puţin mai mare decât înainte de pandemie.

Draghi a avertizat, de asemenea, că, de fapt, creşterea economică a UE a fost „în mod persistent mai lentă” decât în SUA, punând sub semnul întrebării capacitatea blocului de a digitaliza şi decarboniza economia suficient de repede pentru a putea rivaliza cu concurenţii săi din est şi din vest.

Este de aşteptat ca punerea în aplicare a celor mai ambiţioase propuneri ale raportului, cum ar fi creşterea datoriei comune, să se confrunte cu o opoziţie semnificativă din partea unor ţări precum Germania şi Olanda, care se opun cu fermitate unei integrări fiscale mai profunde, deoarece aceasta ar însemna că ţările mai puţin avansate din „sudul” Europei ar experimenta o scurgere de muncă şi de resurse din „nordul” Europei... din nou . În plus, majoritatea celor mai mari ţări din UE se confruntă cu situaţii politice interne dificile care le-ar putea oferi o marjă de manevră limitată.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care l-a însărcinat pe Draghi să prezinte raportul, va trebui să decidă ce parte din recomandările sale va urma.

Cu toate acestea, decizia sa este deja discutabilă: cerneala digitală de pe raport nu s-a uscat încă, iar ministrul german al finanţelor, Christian Lindner, a spus deja „nein”, menţionând că „Împrumuturile comune ale UE nu vor rezolva problemele structurale”.

Raportul vine în contextul în care liderii europeni sunt din ce în ce mai conştienţi de pierderea competitivităţii faţă de principalii rivali ai blocului, SUA şi China, parţial din cauza dependenţei energetice a Europei (de Rusia), a lipsei de materii prime şi a lipsei unei strategii de apărare (care să nu se bazeze în întregime pe SUA). Între timp, UE continuă să fie împiedicată de incapacitatea industriilor sale de telecomunicaţii şi apărare de a valorifica economiile de scară şi de a fi mai bine pregătită pentru o poziţie de securitate mai agilă.

După cum notează Bloomberg, UE nu a reuşit nici până în prezent să avanseze cu o foaie de parcurs pentru a reduce barierele de pe pieţele sale de capital în vederea mobilizării miliardelor de euro peste graniţele sale, necesare pentru a accelera dezvoltarea tehnologiilor curate în vederea atingerii obiectivelor sale ecologice ambiţioase sau pentru a crea următoarea generaţie de campioni tehnologici.

Draghi a propus, de asemenea, o rescriere a regulamentului privind politica în domeniul concurenţei a blocului comunitar, astfel încât mai mulţi bani să poată fi injectaţi în sectoarele industriale-cheie ale Europei, şi a făcut presiuni asupra autorităţilor de reglementare pentru a adopta o abordare mai creativă în ceea ce priveşte examinarea fuziunilor - ceea ce ar putea duce la aprobarea mai multor tranzacţii de profil. El a solicitat ca autorităţile de supraveghere a concentrărilor economice din UE să ia în considerare efectele pro-inovative ale anumitor tranzacţii, care ar putea compensa orice riscuri negative pentru concurenţă.

Draghi a dat, de asemenea, o mână de ajutor sectorului telecomunicaţiilor, făcând presiuni pentru o mai mare consolidare în întreaga Europa, pentru a acoperi lacunele din preţioasa piaţă unică a blocului.

Consecinţele reacţiei lente la provocările reprezentate de stimulentele financiare americane pentru tranziţia ecologică şi de planurile industriale agresive ale Chinei, cu miliarde de dolari investite în subvenţii, sunt deja resimţite în unele dintre industriile-cheie.

Volkswagen AG a anunţat că ia în considerare închiderea unor fabrici în Germania pentru prima dată în istoria sa de 87 de ani.

„Europenii trebuie să înţeleagă că apărarea nu este un răspuns, este doar un răspuns temporar”, susţine Alicia Garcia Herrero, economist la Natixis, vorbind cu Guy Johnson şi Kriti Gupta la Bloomberg TV. „Trebuie să atacăm - ceea ce înseamnă cu siguranţă nu orice, ci să concurăm în condiţii mai bune, ceea ce înseamnă mai multă inovare. Piaţa unică trebuie să fie consolidată”.

Draghi a prezentat, de asemenea, provocările cu care se confrunta industria UE în timp ce se angajează în misiunea sa de a ajunge la zero net până la mijlocul secolului. Preţurile la energie în regiune sunt prea ridicate şi frânează investiţiile, în timp ce obiectivele blocului în materie de climă impun o sarcină grea pe termen scurt sectoarelor cu cele mai mari emisii. China şi SUA nu se confruntă cu astfel de obstacole, în timp ce nivelul de finanţare pe care îl oferă acestui sector îl eclipsează pe cel al UE.

Îndrăznind să spună că împăratul verde al Europei este complet dezbrăcat, Draghi a declarat că, pentru a face din tranziţia energetică o oportunitate, Europa trebuie să îşi sincronizeze toate politicile cu obiectivele climatice şi să elaboreze un plan comun de decarbonizare şi competitivitate care să cuprindă producătorii de energie, sectoarele tehnologiei curate şi cel auto, precum şi companiile mari consumatoare de energie, în cazul cărora emisiile sunt greu de redus.

Aceasta ar costa trilioane de dolari.

Nu chiar: cele mai mari patru industrii cu emisii intensive din UE, cum ar fi industria chimică şi metalurgică, vor avea nevoie de 500 de miliarde de euro în următorii 15 ani pentru a se decarboniza, arată în raportul lui Draghi. Pe lângă acestea, nevoile de investiţii în transporturi se vor ridica la 100 de miliarde de euro în fiecare an între 2031 şi 2050.

Aceasta, pentru un continent care abia poate emite noi datorii fără sprijinul BCE.

Draghi s-a referit în special la sectorul auto, numindu-l „un exemplu-cheie al lipsei de planificare a UE”. Blocul se confruntă cu un risc real ca producătorii de automobile din UE să continue să piardă cota de piaţă în favoarea Chinei, care a devansat blocul celor 27 de membri în „aproape toate domeniile”, producând în acelaşi timp la un cost mai mic.

Pentru a aborda decalajul tot mai mare dintre UE, SUA şi China în ceea ce priveşte inovarea digitală, raportul a propus reformarea unei agenţii care să fie modelată după Defense Advanced Research Projects Agency din SUA, care să finanţeze tehnologiile inovatoare şi să fie gestionată de inovatori mai degrabă decât de funcţionari publici.

De asemenea, ar trebui să se permită Băncii Europene de Investiţii să co-investească în companii tehnologice promiţătoare pentru a încuraja fluxul mai mare de capital de risc către întreprinderi.

Raportul sugerează finanţarea comună a cercetării şi dezvoltării în domeniul apărării într-o serie de sectoare, cum ar fi dronele, rachetele hipersonice, armele cu energie dirijată, inteligenţă artificială pentru apărare şi războiul pe mare şi în spaţiu, dar şi sectorul spaţial. El recomandă, de asemenea, intensificarea achiziţiilor colaborative de echipamente de apărare, precum şi favorizarea companiilor europene, cu condiţia ca acestea să fie competitive.

Fostul premier italian a sugerat că UE ar putea urma modelul Next Generation EU, fondul de redresare finanţat cu 800 de miliarde de euro din datoria comună pentru a depăşi consecinţele pandemiei Covid. Din păcate, de fiecare dată când se vorbeşte despre „datorie comună”, Germania intră în şoc anafilactic, iar propunerea moare rapid şi macabru.

În conformitate cu normele actuale, UE va înceta să mai contracteze împrumuturi nete suplimentare începând cu 2026, când expiră programul său de combatere a pandemiei. Deşi există discuţii cu privire la emisiuni suplimentare pentru a finanţa elemente precum apărarea şi climatul, apelurile pentru împrumuturi comune permanente au fost combătute cu fermitate de puterea economică a blocului, Germania, care, după cum s-a menţionat mai sus, a spus deja „nein”.

„Dacă Europa nu poate deveni mai productivă, vom fi obligaţi să alegem. Nu vom putea deveni, în acelaşi timp, un lider în noile tehnologii, un far al responsabilităţii climatice şi un actor independent pe scena mondială”, a scris Draghi în raport. „Va trebui să ne reducem unele, dacă nu chiar toate, ambiţiile”.

Ceea ce Europa va face... până când următoarea criză globală va oferi oportunitatea de a inunda piaţa cu trilioane de noi datorii, permiţând monstrului Frankenstein, care este Europa, să mai tragă de timp câţiva ani. Singura întrebare este ce vor scoate „ei” din pălărie pentru a genera un răspuns suficient de şocant (dacă aţi spus război, aveţi dreptate).