Dosar: Tinerii, o generaţie abandonată
Dacă asişti la un târg de locuri de muncă din România, prima impresie este aceea că oamenii săriţi de 50 de ani sunt cei mai văduviţi de posibilitatea de a-şi găsi un nou loc de muncă. Situaţia nu stă totuşi aşa.
La nivel global, statisticile arată că tinerii sunt cei mai afectaţi de criza economică. Potrivit ONU, şomajul în rândul tinerilor a atins un nou maxim şi e foarte posibil să urce şi mai mult. Organizaţia Internaţională a Muncii precizează într-un raport dat publicităţii recent că din cele 620 de milioane de tineri activi, 81 de milioane cu vârste între 15 şi 24 de ani nu lucrau la sfârşitul anului trecut, acesta fiind cel mai mare nivel din ultimii 20 de
ani, de când organizaţia ţine evidenţa. Iar cei care au reuşit să-şi păstreze jobul a trebuit să accepte reduceri de salariu, circa 152 de milioane de tineri, adică un sfert din cei care lucrează, trăind în sărăcie, cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi, mai arată raportul.
Concluzia trasă de Naţiunile Unite este aceea că există o „generaţie pierdută” care nici nu îşi mai caută de muncă. „Mai mult de 80 de milioane de tineri sunt în căutarea unui loc de muncă, în timp ce alte milioane au locuri de muncă prost plătite sau pe durată determinată. O întreagă generaţie de tineri este abandonată, iar consecinţele asupra societăţii sunt severe.
În acest context, guvernele trebuie să acţioneze urgent pentru a crea locuri de muncă prin stimulare economică în locul reducerilor de cheltuieli publice”, a declarat Sharan Burrow, secretar general al Confederaţiei Sindicale Internaţionale.
România urmează tendinţa globală, iar peste 16% din tinerii de până în 25 de ani nu lucrează. Mai mult, rândurile sunt îngroşate în fiecare an de proaspăt absolvenţi care nu reuşesc să se angajeze. Situaţia este din ce în ce mai dramatică, pentru că într-un an, de exemplu, pentru cei circa 125.000 de absolvenţi există doar 8.000-9.000 de locuri de muncă!
În România, facultăţile cu profil economic şi juridic, medicină, farmacie, IT şi inginerie trimit pe piaţă cei mai mulţi absolvenţi. Numai că locurile de muncă pentru ei nu sunt mai mult de 3.000-4.000! Cu totul!
De departe, cele mai mici şanse de a-şi găsi un loc de muncă le au absolvenţii de Drept. Cei peste 6.000 de noi jurişti nu au la dispoziţie mai mult de 100-150 de locuri de muncă, aşa că majoritatea se reorientează. Numărul de şomeri cu facultate s-a triplat în ultimii trei ani, mai ales că în 2008 au existat două generaţii de absolvenţi (cu studii de trei şi de patru ani pentru licenţă), ca urmare a încheierii Convenţiei de la Bologna, care prevede durata studiilor de licenţă pe o perioadă de trei ani şi masteratul de doi ani. Rata de angajabilitate a absolvenţilor a scăzut şi ca urmare a faptului că universităţile private şi-au pierdut din credibilitate din cauza problemelor legate de legalitatea diplomelor.
În plus, o mare parte dintre absolvenţii de facultate nu au reuşit să se angajeze şi pentru ca firmele care mai aveau poziţii deschise au avut o plajă mai mare de candidaţi, mulţi cu experienţă, care proveneau din rândurile celor peste 570.000 de concediaţi de la începutul crizei.
„Am stat cinci ani în facultate ca să primesc un salariu de 1.600 sau 1.800 de lei, nici măcar 500 de euro?”, se întreabă un tânăr absolvent, inginer, după ce a refuzat mai multe oportunităţi la un târg de locuri de muncă desfăşurat recent la Bucureşti.
„Cum pot să ofer 2.500 de lei sau de la 600 de euro în sus unui tânăr absolvent dacă nu ştiu nimic despre el, despre capacităţile sale, dacă refuză o perioadă de probă sau un contract pe durată determinată?”, este replica unui angajator care a scos pe piaţă luna trecută câteva zeci de posturi în IT&C.
Acestea sunt alte două puncte de vedere care blochează piaţa muncii pentru tineri. Pe lângă cele două păreri divergente, există şi o a treia categorie, „căutători” care, de fapt, nu sunt interesaţi decât teoretic de un loc de muncă, ei dorind să plece în străinătate.
Studenţii se gândesc tot mai serios ca după terminarea studiilor să plece în străinătate, unde să se angajeze şi să se şi stabilească, evitând astfel să ajungă „nişte pârliţi” în România. La ultimul târg de joburi pentru studenţi care a avut loc la Bucureşti, numărul celor interesaţi nu a fost prea mare. În acest an, 17 firme au venit cu peste 200 de oferte de muncă pentru studenţi, mai ales pentru cei de la Universitatea Politehnică. Au fost oferte de joburi în inginerie, IT, energie, comunicaţii, asigurări-bănci, transporturi-logistică. Pe lângă aceste locuri de muncă full-time sau part-time, unele companii oferă şi burse, stagii de internship sau de practică – unele plătite, altele nu. Mulţi dintre studenţii care au trecut pragul Universităţii Politehnice nu erau foarte interesaţi de un job, majoritatea erau în primii ani de studenţie şi căutau mai degrabă un stagiu de practică pe perioada verii. „Caut o firmă unde să fac practică la vară, nu vreau neapărat să fiu plătită, pentru că îmi va folosi ca experienţă, toţi ne cer experienţă minimum doi ani”, spune o studentă în anul III la inginerie, adăugând că nu va renunţa la facultate pentru un job, iar pe amândouă în acelaşi timp nu le poate face.
De aceeaşi părere a fost şi un student în ultimul an la Politehnică, ce are deja o ofertă pentru un job din luna iunie, la o companie multinaţională, oferindu-i-se şi posibilitatea să plece în străinătate, acesta fiind şi obiectivul său. „Eu pe 15 milioane nu mă duc să muncesc, nu mi se pare corect. Eu acum vorbesc aşa şi pentru că am o ofertă din luna iunie, cu posibilitatea de plecare în Olanda, şi dacă fac o şmecherie, pot să rămân acolo. Nu vreau să ajung un inginer pârlit”, spune studentul încrezător.
Din curtea angajatorilor situaţia se vede altfel. Ei spun că oferă locuri de muncă, unele foarte bine plătite, că nu cer experienţă, că vor să-şi formeze singuri oamenii, dar au nevoie de absolvenţi serioşi, dornici să muncească, să se implice în ceea ce fac, iar rezultatele vor fi pe măsură. În timp ce studenţii îi contrazic afirmând că firmele nu le oferă încredere absolvenţilor, îi tot testează, apoi le spun că nu sunt buni, că nu sunt calificaţi.
Reprezentanţii DHL, prezenţi la târg, au avut zece posturi pentru absolvenţi şi masteranzi. Au căutat persoane serioase, cărora să le placă domeniul logisticii, nu au cerut experienţă şi oferă traininguri. „Nu le dăm o specializare de la început, îi lăsăm pe ei să-şi descopere abilităţile. Această pregătire durează aproximativ trei luni, este plătită cu 400 de euro lunar, apoi sunt testaţi, iar celor care trec testul li se dă un proiect cu o temă abstractă. Vrem să vedem din partea lor cât sunt de creativi, aşteptăm de la ei să vină cu soluţii inovative”, precizează reprezentanta DHL.
La fel au spus şi cei de la lukoil, care aveau 15 posturi în domeniul energiei, automatizării, axându-se mai mult pe studenţii de la inginerie energetică. „Le oferim şcolarizare, stagii, apoi o funcţie, îi formăm şi îi plătim chiar de la început cu 1.500-2.000 de lei, fără a le cere experienţă, experienţa din altă parte nu este mereu uşor de aplicat. Suntem interesaţi şi de cei care vor să facă practică la noi, pentru a-i avea în vedere pe viitor”, spune reprezentanta lukoil.
Şi studenţii, şi masteranzii şi-au făcut simţită prezenţa în număr destul de mare, pe măsură ce se mai termina câte un curs sau seminar. „Am terminat anul trecut Facultatea de Energetică şi până acum nu am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă. Mi-aş dori să lucrez la Hidroelectrica, am auzit că se câştigă bine acolo”, mărturiseşte un tânăr de 26 de ani. El spune că pentru început s-ar mulţumi cu un salariu de 1.500 lei pe lună, dacă ar avea certitudinea unui câştig mai mare în anul următor.
Din păcate pentru ei, tinerii nu au fost foarte inspiraţi atunci când şi-au ales facultatea pe care au ales-o acum 4-5 ani. „Bătaia” pe locuri de la Academia de Studii Economice (ASE) nu se justifică, numărul locurilor de muncă în domenii precum relaţiile internaţionale, turismul etc. fiind foarte scăzut. De asemenea, nici inginerii nu se mai „caută”, şi aici oferta fiind extrem de redusă.
În schimb, cei din IT&C recrutează de zor, dar şi cei de pe piaţa asigurărilor, din vânzări, în general, oameni „de teren”, care să ia legătura direct cu potenţialii clienţi. Şi tocmai aceste posturi, care există, sunt refuzate de absolvenţi fie pentru că salariul este mic şi se ia în funcţie de rezultate, fie pentru ca munca de teren nu este văzută cu ochi buni de cei care „şi-au tocit” coatele hainelor prin facultate.
În ceea ce priveşte mobilitatea pe piaţa muncii, datele arată că 30% din absolvenţi schimbă un job pe an, 7% schimbă câte două joburi în fiecare an şi 20% schimbă un loc de muncă la doi ani.
Studiul a fost realizat de Unitatea Executivă a Consiliului Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor (UECNCFPA).
