DOCUMENTAR - Candidaţii la alegerile prezidenţiale din Franţa prezentaţi de BBC

Alegerile prezidenţiale din Franţa, ce vor avea loc duminică, vor fi cele mai intens disputate din ultimele decenii, iar Nicolas Sarkozy ar putea deveni primul şef de stat francez, după Valery Giscard d'Estaing, care nu obţine un al doilea mandat.

BBC prezintă cei 10 candidaţi din cursa pentru Elysee.

Nicolas Sarkozy

Ales preşedinte în 2007, la o diferenţă de 6% din voturi faţă de candidata socialistă Segolene Royal, liderul conservator se confruntă în prezent cu un rival diferit, unii ar spune mai puternic - Francois Hollande.

Cei cinci ani de mandat au fost grei pentru Sarkozy, care i-a urmat la Elysee lui Chirac cu promisiunea unui nou început pentru Franţa, sub conducerea partidului său, UMP.

Politicile sociale radicale, precum creşterea vârstei legale de pensionare, în 2010, de la 60 la 62 de ani, au generat un val de nemulţumire în rândul populaţiei, în timp ce o parte dintre aliaţi i-au criticat stilul autoritar de a conduce.

Chirac l-a criticat în memoriile sale, pentru că este o persoană "uşor iritabilă, care se pripeşte, înfumurată, care nu permite niciun semn de întrebare, în special în ceea ce îl priveşte".

Însă cel mai mare obstacol în calea unei victorii în alegeri este starea economiei franceze, care a primit o lovitură grea în ianuarie, când Standard&Poor's i-a scăzut ratingul de la AAA la AA+.

În cursul campaniei electorale, el a insistat pe ideea că, deşi alegătorii nu îl plac, este persoana potrivită pentru a lupta împotriva crizei economice.

După scăderea ratingului, acest argument a început să pălească.

- Date personale: S-a născut în 28 ianuarie 1955, a fost crescut la Paris, este căsătorit cu fostul top model Carla Bruni.

- Frază celebră: "Nu voi fi candidatul unei elite restrânse împotriva poporului".

- O zi proastă: Când a fost înregistrat numindu-l pe premierul israelian mincinos, într-o discuţie cu Barack Obama.

Francois Hollande

Un organizator experimentat în politică, marea speranţă a socialiştilor nu a ocupat niciodată un post în guvern.

El este privit de mulţi ca un moderat afabil, a cărui manieră liniştită contrastează drastic cu stilul aprins şi spumos al actualului preşedinte.

Însă imaginea sa modestă ascunde - potrivit susţinătorilor săi - o determinare de fier pentru a conduce ţara.

Pentru a obţine învestitura partidului în 2012, el a fost nevoit să învingă în alegeri primare în cursul cărora atât viaţa sa privată, cât şi politică au fost analizate minuţios.

Jacques Chirac l-a descris drept un "adevărat om de stat", capabil să depăşească liniile dintre partide.

Însă, indiferent de meritele sale, unii îl vor privi întotdeauna ca un substitut slab al fostului şef al FMI, carismaticul Dominique Strauss-Kahn, ale cărui şanse au fost distruse de o serie de scandaluri sexuale.

Un fost ministru de cabinet socialist, Claude Allegre, i-a şocat pe mulţi sprijindu-l pe Sarkozy în cursa pentru preşedinţie şi descriindu-l pe Hollande drept o persoane indecisă şi incapabilă să conducă.

Semnele de întrebare în legătură cu abilităţile sale politice au reapărut după ce a anunţat, într-un interviu, că vrea să introducă o cotă de impozitare de 75% pentru persoanele care câştigă peste un milion de euro pe an, aparent fără a se consulta înainte cu echipa sa.

El intenţionează şi să introducă o cotă anuală pentru imigranţii economici, după consultări cu angajatorii.

De asemenea, Hollande vrea să amendeze pactul fiscal al UE, pentru a stimula creşterea economică.

- Date personale: S-a născut în 12 august 1954, în oraşul Rouen, fost partener de viaţă al lui Segolene Royal şi tatăl copiilor săi.

- Frază celebră: "Vreau să readuc magia visului francez".

- O zi proastă: Când a fost bătut cu făină în timpul unui discurs la Paris.

Marine Le Pen

Fiica fondatorului Frontului Naţional Jean-Marine Le Pen, ea a orientat principalul partid de extremă-dreapta într-o direcţie diferită.

Cu toate acestea, ea a provocat diviziuni importante în rândul opiniei publice prin atacurile vizând imigraţia ilegală, pe care a comparat-o cu un tsunami, şi prin tema familiară a "islamizării" Franţei.

Marine Le Pen a subliniat că FN se opune euro şi pledează pentru protecţionism.

În cadrul eforturilor sale de a scăpa formaţiunea de imaginea de partid xenofob, ea a inclus în echipa de campanie un jandarm de origine marocană şi un reprezentant al evreilor francezi.

Le Pen se opune folosirii termenului "extremă-dreapta", care, din punctul său de vedere, marginalizează un grup ce atrage constant circa 15% din alegătorii francezi.

În campania electorală, ea a pledat pentru reducerea imigraţiei anuale la 5% din nivelul actual, pentru crearea unui noi Minister de Interne, al Imigraţiei şi Secularismului şi pentru retragerea Franţei din zona euro.

- Date personale: S-a născut în 5 august 1968, la Neuilly-sur-Seine, unde şi-a petrecut copilăria şi Nicolas Sarkozy.

- Frază celebră: "O Uniune Europeană Sovietică" (descriind UE)

- O zi proastă: Când i s-a refuzat dreptul de a păstra anonimatul susţinătorilor săi.

Francois Bayrou

Cel mai important politician de centru din Franţa, el a şocat în 2007, când a obţinut aproape o cincime din voturi în primul tur al alegerilor prezidenţiale.

El a avut o ascensiune fulminantă în sondaje, deşi avea în spate o tradiţie politică importantă - cea a lui Giscard D'Estaing, a cărui coaliţie, UDF, a condus-o la un moment dat.

Susţinătorii săi îl privesc pe acest fiu mândru al Gasconiei drept un salvator al regiunilor şi fermierilor francezi, dar şi drept unul dintre cei mai proeuropeni candidaţi.

Criticii îl acuză de oportunism şi aroganţă şi subliniază că nu pare capabil să formeze alianţe politice de durată.

Deşi este puţin probabil ca Bayrou să treacă de primul tur de scrutin, ar putea avea un rol decisiv în cel de al doilea. Spre deosebire de 2007, el a promis ca anul acesta să sprijine unul dintre candidaţii din al doilea tur, dacă nu va intra el.

Bayrou a pledat în campanie pentru recunoaşterea realizărilor imigranţilor, pentru redresarea finanţelor publice prin reduceri de cheltuieli în valoare de 50 de miliarde de euro şi obţinerea de surse noi de venit şi pentru a obliga toate şcolile primare să consacre 50% din ore predării limbii franceze.

- Date personale: S-a născut în 25 mai 1951, în apropiere de Lourdes, acest romano-catolic practicant şi familist convins întreabă de obicei unde este biserica locală în deplasările de campanie.

- Frază celebră: "Suntem o civilizaţie care refuză să îi acuze pe cei slabi pentru alegerile proaste ale celor bogaţi".

- O zi proastă: Atunci când a fost descris de Simone Veil, în 2007, drept un "oportunist", "trădător" şi "complotist".

Jean-Luc Melenchon

Militant socialist de decenii, el pare bine plasat pentru a prelua conducerea stângii radicale şi candidează în numele unei coaliţii de stânga susţinute de comunişti, numită Frontul de Stânga.

După o carieră în Partidul Socialist, care l-a propulsat în funcţia de ministru în timpul mandatului Lionel Jospin, el a demisionat în 2008, pentru a forma Frontul de Stânga, inspirat de mişcările de stânga din America Latină, dar şi de istoria radicalismului în Franţa.

El pledează pentru o "revoluţie a cetăţenilor", ce presupune descentralizarea puterii şi naţionalizarea industriei, într-o "a Şasea Republică".

La un moment dat apărător al federalismului european, singurul europarlamentar al Partidului de Stânga consideră că UE a fost ruinată de "liberalismul economic".

El are o reputaţie pentru bruscheţe, descriindu-l în decembrie 2010 pe Dominique Strauss-Kahn drept "imbecil", precum şi pentru reticenţa faţă de jurnalişti, preferând blogurile pentru a-şi exprima părerile.

Criticii îl descriu drept un "Jean-Marie Le Pen al stângii".

El consideră că "imigraţia nu este o problemă", pledează pentru respectarea strictă a secularismului şi pentru menţinerea euro, dar cere o revizuire a priorităţilor UE şi un control strict al BCE.

- Date personale: Născut în Maroc în 19 august 1951, el a crescut în Normandia şi la Jura. Un participant la revolta studenţilor din 1968, el s-a alăturat Masoneriei din 1983.

- Frază celebră: "Away with them all" (Să plece toţi) - titlul cărţii sale din 2010.

- O zi proastă: Când a criticat un reporter care a încerca să apere o anchetă vizând bordelurile realizată de Le Parisien. "Taci din gură şi vorbeşte despre politică", i-a spus Melenchon.

Eva Joly

Candidata Verzilor a ocupat prima pagină a ziarelor după ce s-a aflat că a primit un glonţ şi scrisori de ameninţare din partea naţionaliştilor extremişti.

Însă Joly, născută în 5 decembrie 1943, nu este străină de ameninţările cu moartea, după activitatea sa de judecător de investigaţii.

Născută în Norvegia, ea a venit în Franţa la 20 de ani, pentru studii, după care s-a căsătorit şi şi-a construit o carieră în sistemul judiciar.

Ea şi-a menţinut legăturile cu zona scandinavă, unde a făcut campanie împotriva corupţiei.

În autobiografia sa, Joly scrie: "Sunt vikingă, având în urmă 20 de generaţii, dar o parte din mine, din visele mele, s-au regăsit în Franţa imediat".

Verzii au încheiat un pact electoral cu socialiştii, prin care primii vor putea obţine mai multe locuri în Parlament, dacă îl vor susţine pe Francois Hollande în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale.

Alţi candidaţi:

- Nicolas Dupont-Aignan este, asemeni lui Dominique de Villepin, un fost membru UMP care şi-a format propriul partid.

- Nathalie Arthaud reprezintă formaţiunea Lupta Muncitorească

- Philippe Poutou reprezintă Noul Partid Anti-Capitalist.

- Jacques Cheminade este pentru a doua oară candidat la alegerile prezidenţiale, după înfrângerea zdrobitoare din 1995.

Candidaturi respinse:

- Dominique de Villepin, fost premier în guvernul preşedintelui Jacques Chirac şi vechi rival al lui Sarkozy, nu a reuşit să strângă cele 500 de semnături necesare pentru a se înscrie în cursă.

- Corinne Lepage, candidat ecologist, nu a reuşit să strângă cele 500 de semnături necesare.