'Diaz-Don't clean up this blood': un britanic retrăieşte noaptea în care poliţia italiană a bătut protestatarii G8

Filmul ''Diaz - Don't Clean Up This Blood'' (Coproducţie Mandragora Movies - România, Fandango şi Le Pacte, selecţionat la secţiunea Panorama Dokumente la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin n.red), care a avut premiera duminică, este prima portretizare a asaltului poliţiei italiene împotriva activiştilor la Summitul G8 de la Genova din 2001. El este prezentat în contextul în care guvernul italian negociază acordarea de despăgubiri pentru britanicul Mark Covell, care a avut opt coaste rupte, dinţi sparţi şi un plămân compromis, notează ziarul britanic The Guardian în ediţia de duminică.

'Aceasta a fost o poveste pe care nimeni din Italia nu a vrut să o spună', a declarat producătorul Domenico Procacci, care a explicat că până acum, violenţele de la Genova au fost un subiect tabu pentru regizorii italieni, iar el a scos bani din propriul buzunar, găsind fonduri şi în Franţa şi România.

'A fost ireal şi emoţionant să mă văd în comă, plin de sânge', a declarat Covell, 44 de ani, care a militat neîncetat pentru ca agresorii săi să fie încarceraţi. 'M-a întors înapoi cu un deceniu', a adăugat Covell, care s-a deplasat de la Roma pentru o previzionare al filmului.

Fost curier de biciclete din Londra, transformat în activist şi jurnalist, Covell s-a numărat printre cei 87 de protestatari răniţi atunci când poliţia a efectuat un raid de noapte la şcoala Diaz din Genova, lovind oamenii ghemuiţi în sacii de dormit şi amplasând sticle incendiare pentru a justifica raidul.

Poliţiştii au decis, în mod eronat, că membrii mişcării de protest ''Black Bloc'', care au luptat cu poliţia şi au devastat magazine şi bănci din Genova, în timpul summitului G8, se ascundeau în şcoală. Odată arestaţi, protestatarii, printre care şi cinci britanici, au fost duşi într-o cazarmă a poliţiei unde au fost bătuţi din nou, stropiţi cu gaz asfixiant, ameninţaţi cu violul şi forţaţi să cânte cântece din epoca fascistă.

În pofida unor verdicte inclusiv de condamnare pentru vătămare corporală gravă şi falsificare de probe în două procese majore, sistemul de justiţie tardiv din Italia a asigurat că recursurile trebuie încă audiate iar cele mai multe sentinţe au intrat sub statutul prescrierii.

'Nimeni nu a fost vreodată arestat sau încarcerat', a declarat Massimo Pastore, un avocat care l-a reprezentat pe Covell şi alţi activişti.

Criticii de la Festivalul de la Berlin ar putea fi şocaţi de evenimentele din film, dar regizorul Daniele Vicari nu a invocat nicio scuză. 'Doar faptul că am citit dovezile prezentate la procese a provocat în mine aceeaşi teroare ca un film de groază', a spus el.

Prematur încărunţit, Covell trăieşte cu o alocaţie de 400 de lire pe lună şi încă mai simte dureri de la rănile sale. Dar, 'pentru prima dată în 10 ani', el a zâmbit săptămâna trecuta, când guvernul italian a început discuţiile privind acordarea de compensaţii.

Faptul că au loc aceste discuţii se datorează în mare măsură înlăturării premierului Silvio Berlusconi, care a preluat mandatul cu câteva săptămâni înainte de summitul G8 din iulie 2001, a declarat Lavinia Botto, un avocat care instrumentează cererea lui Covell. 'Guvernul Berlusconi nu s-a deranjat niciodată să abordeze această problemă', a spus ea.

Covell s-a aflat pe stradă în afara şcolii atunci când sute de scutieri mascaţi s-au comasat pentru a declanşa raidul. Când el a spus poliţiei că este jurnalist, a amintit Covell la tribunal, ei au răspuns: 'Nu eşti jurnalist, eşti membru al Black Bloc iar noi masacrăm Black Bloc'. Apoi l-au bătut cu scuturile şi l-au lovit 'ca pe o minge de fotbal' pe jos până când şi-a pierdut cunoştinţa, poliţiştii râzând după ce au făcut acest lucru.

'Mark a văzut moartea cu ochii şi încearcă încă să-şi revină', a spus Vicari. 'Îţi pierzi demnitatea când cineva încearcă să te omoare iar el încearcă să vorbească lumii despre un atac pe care oamenii îl găsesc greu de crezut. A nu reuşi acest lucru înseamnă a înfrunta moartea din nou', a adăugat.

Nu întreaga poliţie este portretizată drept rău intenţionată în film. Un personaj se bazează pe mărturia lui Michelangelo Fournier (la vremea aceea vicechestor al primei Unităţi Mobile de la Roma, n.red), care a condamnat raidul ca fiind un 'abator mexican'. 'În interiorul şcolii, el a spus 'ajunge' şi şi-a scos casca', a declarat Vicari. 'Atunci a fost considerat un trădător de colegi'', a precizat el.

Dacă i se vor acorda compensaţii, Covell a declarat că se gândeşte să emigreze în Noua Zeelandă pentru a trăi într-o 'casă cu vedere la Pacific'.

'Este ciudat faptul că italienii care mă văd ca pe un activist-erou îmi mulţumesc', a declarat Covell, care a furnizat material video pentru un documentar despre G8, ce va fi, de asemenea, proiectat la Berlin. 'Dar dacă am militat pentru a extirpa un nucleu canceros din poliţia italiană, simt că nu am realizat acest lucru', a spus el.

Covell a subliniat că, în pofida convingerilor lor, poliţişti prezenţi în acea noapte au fost înaintaţi în grad având în vedere că sentinţele primite au fost anulate de prescriere. Judecătorii au declarat că este greu de crezut că un poliţist, Francesco Gratteri, care s-a aflat în stradă în afara şcolii, nu a fost martor la violenţele suferite de Covell. Gratteri este acum şeful unitatii naţionale de urmărire penală din cadrul poliţiei italiene.

'Nimeni nu a spus vreodată că regretă ce a făcut', a declarat Procacci, citat în final de The Guardian.