Deutsche Bank refuză să onoreze cererea unui client pentru aur fizic

Fiecare certificat de depozit acoperit în aur ar trebui să aibă ca echivalent o anumită cantitate de aur fizic în banca emitentă, care să fie disponibilă la cerere.

Dar săptămâna aceasta, acest lucru nu s-a întâmplt atunci când un client şi-a cerut înapoi aurul de la Deutsche Bank, cel mai mare participant bancar german în tranzacţiile de aur; uimitor, colosul bancar european a refuzat în mod oficial să pună la dispoziţie cantitatea de aur cerută, invocând o schimbare vagă a politicii sale, un lucru complet irelevant atunci când deţii o asemenea hârtie cu valoare contractuală garantată.

Dată fiind statura băncii în cauză, nu au întârziat să apară speculaţiile privind adevăratul motiv al acestui refuz - numărul tot mai mare de investitori care caută un refugiu sigur în perioada actuală - marcată de incertitudini majore privind o eventuală prăbuşire a valutelor. Scenariul ar fi construit pe baza speculaţiilor că Deutsche Bank pur şi simplu nu are suficient aur pentru a acoperi cererile clienţilor săi, şi nu doreşte să recunoască în ce poziţie dificilă se află depozitele sale de aur.

Un lucru evident, însă nu neapărat cunoscut de toţi cei care au cumpărat certificate de depozit în aur, nu există suficient aur şi argint pentru a satisface obligaţiile tuturor celor care deţin astfel de certificate de depozit acoperite în aceste bunuri importante; băncile împrumută şi canalizează aurul în acelaşi mod în care fac cu alte depozite.

Asemenea banilor depozitaţi la bănci, dacă un număr suficient de oameni şi-ar cere simultan posesiunile fizice în aur, banca sau instituţia ar putea fi prinsă cu garda jos. Mai este posibil ca acesta să fie un caz în care Deutsche Bank doreşte să ajungă în acea poziţie refuzând pur şi simplu să îndeplinească cererea clientului.

Acest lucru întăreşte rapoartele considerate pănă acum conspiraţioniste, sau cel puţin rău intenţionate, de către mainstream care susţin că există o lipsă fizică de aur (şi argint) şi că cererile pentru livrarea fizică vor forţa băncile şi organizaţiile majore care depozitează să recunoască un fapt în cele din urmă inevitabil: promisiunile nu pot fi ţinute.

Dacă băncile nu au suficient aur pentru a-l înapoia la cerere, faptul în sine este o fraudă şi sistemul este suficient de încărcat de fraudă pentru a se prăbuşi sub propria-i greutate.

Presiuni similare au fost plasate asupra Federal Reserve la nivel internaţional, când anumite ţări, în mod ironic inclusiv Germania, au cerut o repatriere fizică a aurului lor depozitat în seifurile Fed-ului.