Descoperire de senzaţie în adâncurile lacului Siutghiol
alte articole
Descoperire fantastică pentru aviaţia din România: hidroavionul găsit luna trecută în lacul Siutghiol este un aparat de fabricaţie germană, din al doilea Război Mondial, foarte rar, pe care orice muzeu din lume şi l-ar dori. Specialiştii spun că germanii au fabricat mai puţin de 100 de astfel de hidroavioane, iar în acest moment niciun muzeu din lume nu deţine o astfel de aeronavă, fapt care face ca descoperirea să fie una extrem de valoroasă nu numai din punct de vedere istoric, ci şi financiar.
Specialiştii au fost aduşi la Siutghiol şi au început să studieze părţi scoase la suprafaţă de către scafandri, descoperind că aeronava din adâncuri este un hidroavion german de tip Heinkel 114, fabricat în ediţie limitată şi care a fost în dotarea Aviaţiei Regale Române. Imediat, zona în care a fost descoperită epava a fost marcată, pasul următor fiind scoaterea la suprafaţă a hidroavionului şi recondiţionarea sa.
Povestea descoperirii hidroavionului este şi ea senzaţională, fiind publicată de presa locală. Astfel, doi tineri constănţeni au îmbinat pasiunea pentru scufundări cu cea pentru istorie şi, după câteva sute de ore petrecute sub apă, au reuşit să facă o descoperire extraordinară. Pascale Roibu şi Iulian Rusu au găsit pe fundul lacului Siutghiol un hidroavion ce a aparţinut Escadrilei 101 Hidroaviaţie din cel de-al doilea Război Mondial. „La început, nu ştiam decât că avionul este în lacul Siutghiol. Am început căutările în zona în care ştiam că au fost hangarele, aproape de Palazu Mare. Cu timpul am început să-i cunoaştem pe localnicii din cartier şi aşa am intrat în faza povestitorilor, aşa cum ne place să-i spunem“, a declarat Iulian Rusu. Prima zonă de căutări aleasă nu s-a dovedit a fi însă şi cea norocoasă. „Am căutat în faţa hangarelor, vreo două luni. Noi aveam atunci un sonar mic care acoperea o fâşie de doar un metru. Am zis să lăsăm între zonele scanate cam doi-trei metri. Dar am găsit numai pietre. Au început să apară povestitorii care chiar ştiau amănunte despre fundul lacului. Anul trecut, în noiembrie, am avut un dram de noroc. Am dat peste un scafandru, din Ovidiu, care, acum 70 de ani, copil fiind, a văzut bombardamentul sovietic din 1941. El ne-a indicat zona în care erau avioanele. Aşa am restrâns suprafaţa de căutare la doar 30% din suprafaţa lacului“ a mai povestit Rusu.
Pescarii au vrut să îi gonească
Bătrânul de 70 de ani a fost instruit de Constantin Scarlat, părintele scafandreriei româneşti. În 1969, cei doi au găsit un avion pe care Scarlat l-a scos la suprafaţă, dar care a fost dezmembrat şi furat bucată cu bucată de ţigani. Povestea cu furtul are o latură hazlie. Ţiganii au crezut că fură aluminiu, fără să ştie că cel folosit pentru construcţia avioanelor are în compoziţie şi magneziu. Martorii povestesc că, în momentul în care au vrut să topească bucăţile furate din avion pentru a face ceaune, le-au luat foc cazanele. Din acel avion a mai rămas, spre ruşinea multora, o pală de elice din lemn şi o ancoră de hidroavion care sunt expuse la Muzeul Marinei. Am vorbit cu martori care ne-au pus că hidroavionul fusese scos din apă intact, pe roţi“, a adăugat Pascale Roibu. „În noiembrie, pentru că eram în fiecare zi pe lac, am început să avem probleme cu pescarii. Credeau că le căutăm plasele, deşi am încercat să îi convingem că nu asta facem sub apă. Am fost chiar ameninţaţi că o să ne taie barca. Cu timpul, am ajuns la o concluzie care ne-a durut. Trebuia să investim mai mulţi bani ca să avem rezultate. Aşa că, în ianuarie, am cumpărat un sonar de ultimă generaţie, din America. Au apărut ce e drept şi probleme pe acasă, pentru că am băgat atâţia bani şi pentru că petreceam din ce în ce mai mult timp pe lac. Norocul, însă, ne-a surâs din nou, dar în altă formă. Proprietarul unui complex turistic din staţiunea Mamaia ne-a lăsat să îi folosim o barcă gen lotcă. A fost un mare pas înainte. La începutul anului, scafandrul din Ovidiu a venit cu noi pe malul lacului şi ne-a arătat zona în care s-ar putea afla avionul“, a spus Rusu.
A fost foarte greu pentru că vizibilitatea este uneori de trei centimetri, iar în cel mai fericit caz de doar jumătate de metru.
Atacaţi de somni de peste trei metri!
Am continuat căutările. Până ne-am obişnuit cu noul sonar, am avut probleme cu interpretarea datelor furnizate de acesta. Cam după o lună am început să nimerim ţintele date de sonar. A fost foarte greu pentru că vizibilitatea este uneori de trei centimetri, iar în cel mai fericit caz de doar jumătate de metru. În timp, am restrâns zona căutărilor la o rază de 20 de metri, iar în câteva zile am reuşit să dăm de coada avionului. După ce am găsit aparatul de zbor, am cerut ajutorul comunităţii, dar nimeni nu a vrut să ne ajute, au zis că este prea riscant. Pe avion erau foarte multe plase din toate timpurile. Nu am reuşit să vedem prea multe, pentru că mâlul se ridică foarte repede“, a mai spus Iulian Rusu. „Am scos la suprafaţă trei condensatori şi o bucată de tablă pe care le-am dus la specialişti pentru a fi analizate. Tot ce ne-au spus a fost că aliajul este din al doilea Război Mondial, dar nu au putut să spună anul de fabricaţie“, a spus Pascale. Pe lângă pericolul plaselor şi vizibilităţii reduse, tinerii spun că o adevărată ameninţare sunt somnii, peşti foarte teritoriali care nu se sfiesc să-i atace pe intruşi. Cel mai mare specimen observat pe sonar avea o lungime de peste trei metri. Cei doi scafandri spun că au în derulare un parteneriat cu Asociaţia „Clubul Aviatorilor“ din Capitală şi că speră să reuşească să scoată hidroavionul la suprafaţă pentru a se număra printre exponatele Muzeului Marinei Române.
