Deja nemulţumită de Ucraina, Rusia are acum pretenţii privind ţările baltice

Pretenţiile Rusiei în război s-au extins dincolo de Ucraina, un înalt oficial de la Kremlin insistând acum că NATO trebuie să se retragă complet din statele baltice – Letonia, Lituania şi Estonia – ca o condiţie prealabilă pentru încheierea conflictului, potrivit Kyiv Insider.

Retorica tot mai agresivă reprezintă o schimbare semnificativă a poziţiei Moscovei şi ridică îngrijorări serioase cu privire la securitatea europeană, în contextul în care Rusia devine din ce în ce mai îndrăzneaţă datorită sprijinului din partea Chinei şi Coreei de Nord şi a ceea ce percepe ca fiind slăbiciune occidentală în faţa agresiunii sale.

Serghei Riabkov, viceministrul rus de externe responsabil de relaţiile cu SUA şi controlul armamentului, a transmis acest ultimatum într-un interviu acordat agenţiei de ştiri de stat Tass.

Acest lucru marchează o extindere dramatică a cererilor Rusiei, care anterior se concentrau pe împiedicarea Ucrainei să adere la alianţa militară occidentală.

Momentul în care au fost făcute aceste declaraţii este deosebit de îngrijorător, având în vedere situaţia militară actuală. NATO şi-a consolidat semnificativ prezenţa în regiunea baltică de la începutul invaziei ruseşti în Ucraina, în februarie 2022. Alianţa menţine grupuri de luptă multinaţionale în opt ţări, inclusiv în cele trei state baltice, cu forţe staţionate şi în Bulgaria, Ungaria, Polonia, România şi Slovacia.

Comentariile lui Riabkov dezvăluie modul propagandistic în care Moscova prezintă războiul său de cucerire teritorială. În timp ce oficialii ruşi invocă în mod fals extinderea NATO ca justificare pentru agresiunea lor, realitatea este ca Rusia este angajată într-o expansiune imperialistă flagrantă, căutând să-şi reconstruiască sfera de influenţă prin forţă militară.

Nemulţumirile fabricate de Kremlin cu privire la NATO servesc doar ca pretext pentru acapararea de teritorii, pe care Occidentul nu a reuşit să o pedepsească în mod adecvat.

Aceasta reprezintă o escaladare periculoasă a cererilor Rusiei, care ar putea avea implicaţii de anvergură pentru arhitectura de securitate europeană. Momentul este deosebit de îngrijorător, având în vedere încrederea crescândă a Rusiei, susţinută de sprijinul militar al Coreei de Nord – inclusiv trupe şi arme – şi de sprijinul economic al Chinei, care continuă să menţină relaţii comerciale cruciale în ciuda sancţiunilor occidentale.

Regimul lui Putin a devenit din ce în ce mai îndrăzneţ în ambiţiile sale teritoriale, întrucât răspunsurile occidentale s-au dovedit inadecvate pentru a descuraja agresiunea rusă. Fiecare eşec în impunerea de consecinţe severe pentru crimele de război ale Rusiei nu a făcut decât să încurajeze Moscova să escaladeze şi mai mult.

Statele baltice – Estonia, Letonia şi Lituania – sunt membre cu drepturi depline ale NATO, beneficiind de protecţia Articolului 5, ceea ce înseamnă că un atac asupra oricăreia dintre ele ar declanşa obligaţii de apărare colectivă pentru toţi membrii alianţei. Cererea Rusiei de retragere a NATO contestă în esenţă principiul fundamental al securităţii colective care a stat la baza stabilităţii europene după al Doilea Război Mondial.

Contextul mai larg face aceste cereri şi mai îngrijorătoare. În ciuda a trei ani de război brutal în Ucraina, a atacurilor sistematice asupra infrastructurii civile, a crimelor de război documentate şi a anexărilor ilegale anterioare din Georgia şi Crimeea, Rusia s-a confruntat cu consecinţe prea blânde pentru a-i descuraja ambiţiile imperiale. Naţiunile europene au continuat în mod ruşinos să cumpere energie din Rusia până în plin conflict, finanţând direct maşina de război a lui Putin cu miliarde de dolari.

Sancţiunile occidentale, deşi extinse pe hârtie, s-au dovedit a fi lamentabil de inadecvate pentru a paraliza capacitatea Rusiei de a continua agresiunea. Regimul a interpretat această reacţie slabă ca pe o permisiune de a-şi extinde pretenţiile teritoriale dincolo de Ucraina, către membri suverani ai NATO. Între timp, recenta schimbare a dinamicii politice americane a creat incertitudine cu privire la angajamentul Statelor Unite de a se opune expansiunii ruse, unele voci sugerând mai degrabă o acomodare decât o rezistenţă la cererile lui Putin.

Mai mult, cererile Rusiei vin într-un moment în care alianţa s-a întărit, Finlanda şi Suedia renunţând la neutralitatea lor tradiţională pentru a adera la NATO în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Această extindere reflectă îngrijorările regionale cu privire la intenţiile Rusiei şi nevoia percepută de garanţii de securitate colectivă.

Implicaţiile depăşesc regiunea imediată. Cererile îndrăzneţe ale Rusiei privind retragerea NATO din ţările suverane baltice reprezintă escaladarea previzibilă a unui agresor necontrolat. Regimul lui Putin, încurajat de ani de conciliere şi măsuri pe jumătate luate de Occident, crede acum că poate dicta condiţii naţiunilor democratice prin ameninţări şi violenţă. Această axă a puterilor autoritare – Rusia, China şi Coreea de Nord – a evaluat corect slăbiciunea Occidentului şi o exploatează pentru a remodela ordinea internaţională prin forţă.

Rapoarte recente sugerează că Putin şi-a „întărit poziţia” în negocierile de pace, surse ruseşti indicând că orice acord trebuie să includă angajamente scrise de a opri expansiunea NATO spre est. Această poziţie dură sugerează că ambiţiile teritoriale ale Rusiei ar putea să nu se limiteze la Ucraina, ameninţând potenţial ordinea de securitate post-Război Rece.

Comunitatea internaţională se află într-un moment critic în ceea ce priveşte răspunsul la aceste cereri extinse ale Rusiei. Capitularea în faţa ameninţărilor împotriva membrilor NATO ar crea un precedent periculos, care ar putea invita la noi agresiuni. Cu toate acestea, războiul în curs din Ucraina demonstrează costurile reale ale confruntării cu expansionismul rus.

Pe măsură ce conflictul continuă fără o soluţie clară la orizont, cererile scandaloase ale Rusiei privind retragerea din ţările baltice reprezintă evoluţia firească a unei agresiuni necontrolate. Regimul lui Putin a învăţat că democraţiile occidentale vor tolera o escaladare treptată, mai degrabă decât să impună consecinţe decisive. Răspunsul NATO şi al aliaţilor săi va determina dacă comunitatea internaţională va găsi în cele din urmă hotărârea de a se confrunta cu imperialismul rus sau va continua pe calea concilierii care a adus Europa în acest moment de răscruce periculos.