De ce Zhou Yongkang e sortit să îi urmeze lui Bo Xilai
alte articole
Chiar imediat după ce Bo Xilai a fost destituit pe data de 15 martie din funcţia de şef al Partidului din megalopolisul central-vestic, Chongqing, o serie de website-uri maoiste s-au închis unul după altul. Mulţi oameni au interpretat aceasta ca o indicaţie a faptului că se află în curs de desfăşurare o luptă între ideologii de stânga şi de dreapta sau între o altă Revoluţie Culturală şi o mişcare reformistă. Această interpretare are parţial sens.
Zhou Yongkang, deşi membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic, se confruntă cu probleme şi este foarte probabil să aibă aceeaşi soartă ca şi Bo Xilai. Următoarele opt motive arată de ce este aşa.
Printre membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic, Zhou Yongkang este cel mai mare suporter al lui Bo Xilai.
1. Pe data de 14 martie, cu o zi înainte ca Bo să fie destituit, premierul Wen Jiabao a ţinut o conferinţă de presă cu ocazia încheierii Congresului Naţional al Poporului. În remarcile sale, Wen nu l-a menţionat pe Bo în mod explicit, însă trei dintre declaraţiile pe care le-a făcut erau un comentariu la adresa lui Bo.
Wen a spus că guvernul central a acordat o mare importanţă incidentului Wang Lijun şi că Wang a fost pus sub investigaţie. Wang este fostul şef al poliţiei şi fostul viceprimar al Chongqing, care a fugit la Consulatul SUA din Chengdu pentru a cere azil. Se spune că Wang, aflat la acel moment sub anchetă pentru corupţie, s-a temut că Bo intenţiona să-l asasineze, pentru ca el să nu vorbească. Acum, că este investigat de cadrele de vârf ale Partidului de la Beijing, se crede că Wang a furnizat informaţii despre corupţia lui Bo.
Wen a spus, de asemenea: “Actualul Comitet municipal al Partidului din Chongqing şi guvernul municipal trebuie să reflecteze în mod serios şi să înveţe din incidentul Wang Lijun.”
Criticile din aceste două seturi de observaţii despre Wang şi Bo au fost rezolvate în ziua următoare. La data de 15 martie, ziarul People’s Daily a confirmat că Wang a fost destituit din postul său de viceprimar al Chongqing, iar Wen a anunţat că Bo a fost destituit din funcţia de şef al Partidului din Chongqing.
Menţiunea făcută de Wen la conferinţa de presă despre cum “guvernul municipal trebuie să reflecteze în mod serios” sugerează că primarul din Chongqing, Huang Qifan, este de asemenea programat să fie înlăturat.
Al treilea set de observaţii ale lui Wen referitoare la Bo au implicat “a treia sesiune plenară a celui de-al XI-lea Comitet Central al PCC” şi Revoluţia Culturală.
A treia sesiune plenară a celui de-al XI-lea Comitet Central al PCC a avut loc în decembrie 1978 şi se înţelege în general ca fiind sfârşitul oficial al oricărei încercări de a guverna China potrivit liniilor maoiste. Wen a explicat că la acea sesiune plenară, Partidul Comunist a luat “decizia majoră de a realiza reforma [economică] şi de a deschide China.”
Mai târziu, în comentariile sale, Wen a afirmat că greşelile Revoluţiei Culturale nu au fost complet eliminate. Fără o reformă politică, Wen consideră că o tragedie precum Revoluţia Culturală s-ar putea întâmpla din nou.
Invocând reuniunea Comitetului Central din 1978 şi criticând Revoluţia Culturală, Wen stabileşte o linie ideologică ca bază pentru lupta pentru putere în cadrul PCC. De îndată ce PCC se întoarce către o luptă pentru putere pe baza liniilor ideologice, pe cei care sunt serios criticaţi şi pe cei care critică îi aşteaptă un viitor sumbru.
Linia luptei pentru putere în cadrul PCC implică o foarte mare brutalitate şi mult mai mult decât una sau două persoane. Deoarece este “o linie”, atunci trebuie să fie implicat un grup de oameni.
Istoria PCC este plină de indivizi care la un moment dat s-au aflat în funcţii înlte de comandă ale Partidului, ca apoi să cadă în dizgraţie sau chiar mai rău – îmi vin în minte numele lui Wang Ming, Gao Gang, Liu Shaoqi, Lin Biao şi Zhao Ziyang. Bo Xilai nu a ajuns la nivelul acestora înainte de a fi înlăturat. Declaraţiile lui Wen în ceea ce priveşte reuniunea din 1978 şi Revoluţia Culturală, în timp ce aparent îl vizează pe Bo, de fapt nu i se aplică acestuia. Wen îl vizează pe Zhou Yongkang, sub pretextul de a-l critica pe Bo.
2. Printre membrii Biroului Politic al Comitetului Permanent, Zhou Yongkang este cel mai mare susţinător al lui Bo Xilai. În cadrul reuniunilor anuale ale Congresului Naţional al Poporului şi ale Conferinţei Consultative Politice a Poporului Chinez, susţinându-l pe Bo Xilai, el şi-a arătat aprobarea faţă de Modelul Chongqing - campaniile politice care au implicat arestarea celor declaraţi a fi gangsteri şi cântarea de către oameni a melodiilor din perioada maoistă. Relaţia dintre Zhou şi Bo este identică cu cea dintre Bo şi Wang. Persoana din spatele lui Zhou este Jiang Zemin. Aşa cum Bo stătea în spatele lui Wang, şi Zhou a stat în spatele lui Bo, la fel stă şi Jiang în spatele lui Zhou. Ei sunt aliniaţi ca piesele de domino, gata să cadă.
3. Bo are nevoie ca Zhou să încaseze loviturile pentru greşelile sale. Cu cât mai multe persoane implică Bo în afacerea lui, cu atât se simte mai sigur. Acesta este motivul pentru care Bo a asociat constant cazul lui Wang Lijun cu Zhou, aşa cum a făcut în conferinţa de presă pe care a susţinut-o în 9 martie.
4. Zhou Yongkang are o mulţime de resurse la îndemână, cum ar fi ministrul Securităţii Publice care îi raportează lui, iar ministrul Securităţii Publice este, de asemenea, primul comisar politic (cel mai înalt oficial de Partid, ca rang) al Forţelor Armate de Poliţie. Zhou foloseşte peste 700 de miliarde de yuani (95 miliarde de USD), în fiecare an, în numele menţinerii stabilităţii.
Controlul pe care îl are Zhou asupra banilor şi a instrumentelor violenţei face din el o ameninţare la adresa şefilor Partidului, Hu Jintao şi Wen Jiabao. Recent, Hu a sugerat că, pentru ca în China să existe stabilitate, trebuie implicată armata. Remarca sa a sugerat că puterea şi autoritatea ar trebui să îi fie luate.
5. În a doua jumătate a acestui an, Hu ar trebui să renunţe la calitatea sa de şef al PCC. O mulţime de oameni au observat că Wen a subliniat în raportul guvernului înaintat Congresului Naţional al Poporului că nevoile PCC trebuie “să comande armele.” De fapt, de la vicepreşedintele Comisiei Militare Centrale a Partidului Comunist la cele patru birouri (Armata de Eliberare a Poporului este organizată în jurul unei structuri de patru birouri), toată lumea a spus că va susţine conducerea lui Hu.
La rândul său, Hu doreşte să utilizeze metoda folosită de către foştii lideri de partid pentru a continua să deţină autoritatea, adică să îşi menţină calitatea de preşedinte al Comisiei Militare Centrale, care se ocupă de forţele armate. Clădirea propriei sale puteri militare nu poate fi amânată, aşa cum destituirea lui Bo Xilai nu poate fi destul pentru ca Hu să îşi arate autoritatea. Înlăturarea lui Zhou este următorul pas pe care trebuie să îl facă Hu.
6. Nimeni nu ştie dacă Jiang Zemin va continua sa îl protejeze pe Zhou. Jiang şi-ar putea dori acest lucru, dar s-ar putea să nu mai aibă puterea să o facă. După ce Hu va avea supunerea întregii echipe militare, iar cum influenţa lui Jiang este în mod constant în scădere, Jiang se va putea proteja doar pe sine. Cei nouă membri ai Comitetului Permanent ai Biroului Politic sunt deja împărţiţi în facţiuni, Hu şi Wen înfruntându-se cu Wu Bangguo, Jia Qinglin, Li Changchun şi Zhou Yongkang. Dar numai Zhou este o piesă dificilă în opoziţia împotriva lui Hu şi Wen.
7. Problema esenţială are legătură cu situaţia Falun Gong. Jiang Zemin ştie acum că persecuţia împotriva Falun Gong nu i-a adus recunoaşterea sau aprobarea nivelurilor superioare ale Partidului. În 2002, el i-a împins pe Luo Gan, care deţinea puterea asupra organizaţiilor de suprimare, precum poliţia, procuratura, instanţele judecătoreşti, avocaţii, etc. şi pe Li Changchun, care deţinea puterea asupra aparatului de propagandă, să devină membri ai Comitetului Permanent ai Biroului Politic la al XVI-lea Congres.
La al XVII-lea Congres, Zhou Yongkang l-a înlocuit pe Luo Gan în cadrul Comitetului Permanent şi ca şef al Comitetului Politic şi Legislativ. Jiang făcea pregătiri ca Bo sa îl înlocuiască pe Zhou în Comitetul Permanent şi ca şef al Comitetului Politic şi Legislativ, la al XVII-lea Congres.
Bo Xilai, Zhou Yongkang, Luo Gan şi Jiang Zemin au devenit aliaţi, deoarece toţi au persecutat Falun Gong, văzând asta ca pe un mijloc de a avasa în cadrul Partidului. O teamă comună i-a adus împreună, însă acţiunile lor au determinat ca ei să piardă totul în acest proces.
8. “Binele şi răul vor fi întotdeauna recompensate în consecinţă” – aceasta este o zicală în care voi crede mereu. După cel de-al XVI-lea Congres, Zhou Yongkang a devenit ministru al Securităţii Publice. După cel de-al XVII-lea Congres, Zhou a fost numit şef al Comitetului Politic şi Legislativ. În aceste poziţii, Zhou a fost responsabil de persecutarea a zeci de mii, dacă nu milioane, de practicanţi Falun Gong, folosind metode nemaipomenit de crude de tortură. Sub supravegherea lui Zhou, practicanţilor Falun Gong - persoane care continuă să urmeze în mod paşnic principiile adevăr, compasiune, toleranţă - le-au fost recoltate organele, în timp ce erau încă vii.
Se poate spune că Zhou Yongkang a călcat peste cadavrele practicanţilor Falun Gong pentru a avansa. Acesta este motivul fundamental pentru care Zhou Yongkang este sortit să cadă.
