Complotul lui Bo Xilai este doar începutul

Spectacolul lui Wang Lijun care a încercat să fugă, a fascinat oamenii din interiorul şi din afara Chinei pentru că deschide o fereastră spre luptele pentru putere care ameninţă Partidul Comunist Chinez (PCC). Totuşi, dacă ne concentrăm un pic, vedem că incidentul Wang poate furniza un focus prea superficial dacă vrem să înţelegem cât este de dificilă situaţia în care se află PCC.

Wang Lijun a fost şeful poliţiei şi viceprimarul metropolei capitală de provincie, Chongqing, situată în zona central-vestică a Chinei. După ce şeful lui Wang, Bo Xilai, a aflat că Wang era ţinta unor investigaţii ale autorităţilor centrale de Partid, Bo l-a scos pe Wang din schemă, concediindu-l.

Bo s-a temut că Wang va ajunge la o înţelegere cu autorităţile pentru a se salva şi va dezvălui corupţia lui Bo. De asemenea, Bo a arestat 13 dintre asociaţii apropiaţi ai lui Wang, dintre care 3 au murit în decurs de o săptămână.

Wang, temându-se că Bo îl va asasina, a fugit pe data de 6 februarie, conducând patru ore către vest, în Chengdu, a intrat în consulatul SUA şi a cerut azil. El a dus cu el o serie de documente şi o poveste: Bo conspiră împreună cu Zhou Yongkang, şeful forţelor de poliţie din China, sa îl elimine pe vicepreşedintele Xi Jinping, după ce acesta va prelua puterea la al XVIII-lea Congres al Partidului de anul acesta.

Din moment ce acest complot a fost dezvăluit, au circulat speculaţii despre cum complotul Bo-Zhou care îl ţinteşte pe Xi, se potriveşte cu lupta pentru supremaţie dintre facţiunea condusă de fostul şef al PCC, Jiang Zemin, şi actualul conducător al PCC, Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao.

În timp ce lupta dintre Jiang şi Hu s-ar putea să fie cea principală din interiorul PCC, există o serie de factori şi facţiuni care trag PCC în diferite direcţii.

Gărzile roşii

Gândiţi-vă că puterea PCC urmează să fie preluată de o generaţie care s-a format în timpul Revoluţiei Culturale.

Recent, profesorul Qian Liqun de la Universitatea din Beijing a publicat un articol în ziarul din Hong Kong, Sing Pao, intitulat “Îngrijorări privind ajungerea la putere a Gărzilor Roşii.”

Dacă Hu Jintao şi Wen Jiaobao aparţin generaţiei care în timpul Revoluţiei Culturale era în perioada studenţiei, Xi Jinping reprezintă generaţia celor care aveau 15 ani când s-au alăturat Gărzilor Roşii.

Aceşti oameni provin din familii de rang înalt şi au fost în zonele rurale ca şi tineri educaţi şi cunosc suferinţa oamenilor. Mulţi dintre ei au fost în străinătate, iar unii dintre ei s-ar putea să stăruie pentru a face reforme în PCC, aducând unele noi caracteristici societăţii chineze.

“Totuşi, ceea ce nu poate fi ignorat este efectul pe care l-a avut Revoluţia Culturală asupra acestor oameni,” scria Qian. “Nu uitaţi că ei erau ‘Gărzile Roşii ale lui Mao Zedong.’ Influenţa lui Mao asupra lor nu poate fi ignorată. În unele privinţe, vechile Gărzi Roşii pot deveni un ‘mic Mao Zedong’.”

„După părerea mea, trebuie să fim cei mai alerţi când vine vorba de mentalitatea Revoluţiei Culturale de a atinge ţelul ‘prin orice mijloace este necesar’. Ar fi foarte greu dacă am avea astăzi un nou conducător precum Mao Zedong sau Deng Xiaoping.”

“Există multe diviziuni printre vechile Gărzi Roşii. Cum vor putea ele să lucreze împreună, aceasta va fi o problemă importantă în timpul lui Xi Jinping. Dacă lucrurile iau o întorsătură proastă, s-ar putea să existe lupte interne sau fiecare să o ia pe căi separate”, scrie Qian.

Bo Xilai este o fostă Gardă Roşie, chiar dacă s-a alăturat acestora la 17 ani, nu la 15. Este clar că exemplul lui Mao a lăsat o impresie profundă asupra lui Bo, despre care s-a raportat că ar fi spus că va conduce China în viitor. Însă Bo nu este singurul care are ochii aţintiţi asupra puterii.

Politica militară

În articolul său, Qian Liqun discută despre Lt. Gen. al Forţelor Aeriene Liu Yazhou, care este şi comisarul politic adjunct al Forţelor Aeriene şi ginerele fostului preşedinte Li Xiannian. Liu este reprezentantul tinerilor militari turci.

La fel ca prinţii – fii ai generaţiei fondatoare a PCC – care deţin poziţii cheie ale puterii, ţelul lui Liu este acela de a “asigura că puterea tatălui meu va dăinui generaţie după generaţie” şi de a întări “poziţia de conducere a partidului nostru.”

Ceea ce îl face diferit pe Liu Yazhou de un prinţ este aceea că el este prin natura sa un militar. Ceea ce este cel mai grav este că el susţine intervenţia armată în politică.

În ochii lui Liu Yazhou, “Speranţa Chinei este Partidul. Speranţa Partidului este Comisia Centrală [Militară]. Speranţa Comisiei Centrale este în cei sus-puşi”, dar elitele reale “sunt în mare parte în armată”. După judecata sa, în ţările mai puţin civilizate, “armata este forţa din spatele revoluţiilor”.

Mulţi sunt îngijoraţi de faptul că dacă civilii nu pot să stăruie pentru democraţie, dacă oficialii din Partid nu pot determina o revoluţie şi dacă vocea armatei este cea mai puternică, atunci China s-ar putea să devină o dictatură militară. “Acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în ceea ce priveşte perspectivele de democraţie ale Chinei”, scrie Qian.

Iar China poate fi pregătită pentru conducerea militară, astfel cum punctează tânărul intelectual şi scriitor, Wang Yi.

“China este ţara cu cele mai răspândite publicaţii militare, pe care fiecare licean le citeşte”, scrie Wang. “China nu protejează copiii, ci organizează copiii să urmărească filme de război.”

‘Noua democraţie’

Liu Yuan este un alt general care are idei măreţe. Fiu al fostului preşedinte chinez Liu Shaoqi, Liu Yuan s-a opus corupţiei din cadrul armatei şi de multe ori a cerut o “nouă democraţie” – o democraţie care nu are la bază modelul vestic, dar care se dezvoltă în mod autohton, bazat pe experienţa chinezească.

Şeful de personal al lui Liu Yuan, Zhang Musheng, a scris o carte intitulată “Schimbarea perspectivei noastre cultural-istorice”. La o conferinţă de presă despre carte, din 24 aprilie 2011, Zhang a arătat că ţelul întoarcerii către noua democraţie este acela de a “retrasa legitimitatea” guvernării PCC.

Potrivit lui Zhang, noua democraţie conţine trei puncte principale: primul este conducerea Partidului Comunist - Partidul va avea controlul absolut al reformei. Al doilea punct implică “întoarcerea centrului către muncitori şi fermieri.” Partidul nu poate permite ca fermierii şi muncitorii să devină grupuri vulnerabile, fapt ce reprezintă cheia pentru retrasarea legitimităţii Partidului. Al treilea punct este acela de a permite capitalismului să se dezvolte, în timp ce clasa capitalistă este ţinută sub control.

Remarcile de la această conferinţă de presă au fost înţelese ca o declaraţie centrată în jurul lui Liu Yuan, despre noua politică de guvernare pe care o propun. Liu Yuan şi câţiva generali au luat parte la conferinţa de presă.

Zhang Musheng a accentuat în mod repetat că “ţara noastră a fost condusă într-o criză serioasă politică şi socială de unii lideri slabi, netrebnici şi inumani”. “Noua generaţie a liderilor de vârf nu va permite ca situaţia prezentă să continue.” Viitorii lideri “vor folosi cel mai competent intelect politic pentru rezolvarea problemelor cu care se vor confrunta.”

Zhang a arătat: “Va exista un lot de lideri ai următoarei generaţii”. Liu Yuan este unul dintre aceşti lideri, potrivit lui Zhang.

O altă abordare a viitoarei conduceri a PCC a fost generată în februarie 2011, de reuniunea “copiilor din Yan’an”. Yan’an a fost punctul final al Lungului Marş al lui Mao, şi locul epurărilor îngrozitoare ce au urmat, care este considerat de membrii PCC ca locul de naştere al revoluţiei comuniste în China.

Mulţi prinţi au discutat şi au compus o carte cu “sugestiile noastre pentru al XVIII-lea Congres Naţional”, centrată pe construirea “democraţiei în interiorul partidului.” Cea mai izbitoare sugestie pe care au făcut-o a fost aceea de a adăuga un procent de 20% de membri “aleşi direct” în Comitetul Central, Biroul Politic şi Comitetul Permanent al Biroului Politic.

Liderii PCC şi-au pierdut autoritatea, iar Bo Xilai nu este singurul care doreşte să refacă Partidul după propriile idei. Viitorul politic al Chinei continentale pare a fi haotic.