Danileţ, analiză: Ordonanţele Iordache - efecte devastatoare pentru lupta anticorupţie

Controversatele ordonanţe de urgenţă promovate în domeniul Justiţiei de Guvernul Grindeanu, care vizează graţierea şi modificarea Codurilor Penale, avizate deja negativ de CSM, ar avea efecte "devastatoare" pentru lupta anticorupţie, a atras atenţia judecătorul Cristi Danileţ, într-o analiză publicată în Digi24.ro.

Prima ordonanţă priveşte graţierea şi e justificată de suprapopularea din penitenciare, în vreme ce a doua priveşte modificarea Codului Penal şi de Procedură Penală şi e justificată de punerea în acord cu unele decizii recente ale Curţii Constituţionale.

Vă prezentăm mai jos opinia judecătorului pe marginea acestui subiect:

Graţierea este o iertare a condamnatului (de la a mai efectua pedeapsa la care l-a obligat judecătorul prin hotărâre definitivă). Actele de graţiere sunt de regulă individuale şi se dau de Preşedintele ţării prin decret, pentru orice motiv considerat de el ca fiind potrivit. Cam o dată la 10 ani se dă câte o graţiere colectivă. Potrivit Legii 546/2002, Parlamentul este cel care dă legea de graţiere colectivă. În ultimii ani au fost respinse toate iniţiativele unor parlamentari în acest sens.

Anul acesta Guvernul vrea să adopte o OUG, în locul unei legi aprobate de Parlament. Potrivit Constituţiei, acest lucru se poate întâmpla numai dacă este o stare de urgenţă. Or, Guvernul nu a motivat acest aspect decât prin faptul că România a suferit mai multe condamnări la CEDO. Dar această situaţie există din anul 2012, nu e nimic nou. În plus, suprapopularea este doar una dintre problemele din penitenciarele româneşti, celelalte fiind condiţiile de detenţie, asistenţa medicală pentru deţinuţi, salariile pentru gardieni.

Analizând actele de graţiere anterioare, am constatat că, de regulă, au beneficiat de graţiere doar cei sancţionaţi de instanţa de judecată cu închisoare de maxim 2 ani, iar cei care au împlinit vârsta de 60 ani numai dacă au fost sancţionaţi cu închisoare de maxim 5 ani, condamnările pentru o grămadă de infracţiuni fiind exceptate de la graţiere, printre care cele de violenţă şi de corupţie.

Dar prin prezentul proiect se urmăreşte graţierea celor condamnaţi până la 5 ani închisoare, iar cei peste 60 de ani vor fi scutiţi de efectuarea a jumătate din pedeapsa aplicată de judecători.

Mai mult, proiectul de OUG conţine nişte prevederi care contrazic sau nu au legătură cu motivele anunţate.

Astfel, proiectul se referă la faptele comise până la data de 18 ianuarie 2016, ceea ce înseamnă că de graţiere vor beneficia nu numai cei aflaţi în penitenciar în momentul aprobării OUG, ci şi cei care au dosare pe rol sau dosare care se vor deschide pentru fapte comise până la data indicată şi care vor fi condamnaţi după aprobarea OUG. Numărul lor nu poate fi estimat.

Graţierea va privi şi condamnările la plata unor amenzi penale şi condamnările la închisoare cu suspendare. Or, dacă vrem să rezolvăm problema suprapopulării penitenciarelor, aceste două tipuri de condamnări nu ar trebui incluse la graţiere.

Vor beneficia de graţiere cei care au fost condamnaţi la închisoare până la 5 ani, care nu sunt recidivişti şi care nu au săvârşit vreuna dintre infracţiunile enumerate în proiect. Ei au obligaţia ca în termen de un an de la punerea în libertate să plătească sumele de bani stabilite prin hotărârea de condamnare. Eu aş fi pus un termen de aplicare a graţierii (să spunem o lună de la data publicării în Monitorul Oficial) numai pentru cei care au plătit sumele de bani şi în felul acesta aş fi forţat plata despăgubirilor.

Vor beneficia de graţiere cu jumătate din pedeapsa aplicată cei care au peste 60 ani, femeile gravide şi cei care au copii în întreţinere sub 5 ani, cu o singură condiţie: să nu fie recidivişti.

Deci nu are importanţă dacă sunt condamnaţi pentru infracţiuni de omor, de violenţă gravă, împotriva minorilor sau de corupţie – ceea ce este inadmisibil.

Apoi, pentru starea de graviditate nu se prevede când trebuie să existe această stare: dacă graviditatea trebuie să existe în momentul graţierii, atunci aceasta poate fi „provocată” ulterior datei de 18 ianuarie 2017, gravida să invoce un act medical, ea să fie pusă în libertate şi apoi să facă întrerupere de sarcină.

Modificarea Codului Penal şi de Procedură Penală are o vagă legătură cu unele decizii ale Curţii Constituţionale. Scopul său implicit este dezincriminarea unor fapte grave şi împiedicarea urmăririi altora.

Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu care a provocat o pagubă sub 200.000 lei sau care a vătămat drepturile sau interesele unei persoane nu va mai fi infracţiune.

Rămâne infracţiune doar abuzul în serviciu cu pagubă de peste 200.000 lei, însă procurorul nu va putea investiga persoana vinovată din oficiu, ci doar dacă victima formulează plângere prealabilă. Această condiţie se va aplica şi pentru procesele în curs: adică primarii, şefii de consilii locale sau judeţene, miniştrii urmăriţi pentru asemenea fapte vor trebui să decidă dacă formulează plângere împotriva lor înşişi – ceea ce este de-a dreptul stupid, având în vedere că există o obligaţie prevăzută în art. 267 Cod penal de a denunţa de îndată faptele în legătură cu serviciul de care ia cunoştinţă orice angajat al unei instituţii, altfel acesta comite o infracţiune.

Aşadar, nu poţi să obligi şi în acelaşi timp să laşi la voinţa şefului instituţiei sesizarea unei infracţiuni. De remarcat că o treime din activitatea DNA o constituie infracţiunile de abuz în serviciu.

Va mai dispărea şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu, foarte des întâlnită. De asemenea, dispare şi infracţiunea de conflict de interese dacă beneficiul era unul cuvenit, ceea ce schimbă cu totul rostul incriminării acestei infracţiuni. Nici numărul acestor situaţii nu poate fi estimat.

Toate cele trei modificări vor produce un efect mai mare decât cel al unei amnistii: amnistia înseamnă că fapta ar continua să existe în Codul penal, dar infractorul este iertat de faptul că a comis-o şi procesul se opreşte în orice fază s-ar afla; pe când acum se produce o dezincriminare, adică infracţiunea este eliminată din Codul penal şi nimeni în viitor nu va mai putea fi sancţionat pentru asemenea fapte.

Încă o precizare: pentru a produce efecte, proiectele trebuie aprobate de guvern şi publicate în Monitorul Oficial. Odată publicate, ele produc efecte de îndată (spre deosebire de legi, care intră în vigoare la trei zile de la publicare). În acel moment toţi deţinuţii care beneficiază de graţiere trebuie puşi în libertate şi toate dosarele care privesc infracţiuni dezincriminate trebuie oprite.

Chiar dacă ulterior se vor abroga cele două OUG-uri (de către Guvern), ori se va constata că sunt neconstituţionale (de către Curtea Constituţională), ori se vor respinge prin lege (de către Parlament), acestea îşi vor produce efectele, pentru că ele constituie „lege mai favorabilă”. Or, regula este că dacă în timpul unui proces intervin mai multe acte normative penale care reglementează acelaşi aspect, persoanei i se aplică cea mai favorabilă reglementare.