Dulce, sărat şi nu numai. De ce aromele obişnuite pot fi benefice sau dăunătoare pentru organism
alte articole
Una dintre pacientele mele are peste 70 de ani şi adoră să gătească, în special prăjituri cu ciocolată. Bucătăria ei miroase adesea a zahăr caramelizat: untul care se înmoaie pe blat, ciocolata care se topeşte într-un bol, cronometrul cuptorului care numără secundele. Totuşi, ceea ce îi plăcea şi mai mult era să mănânce prăjiturile pe care le cocea.
Când a venit prima dată la clinica mea, era supraponderală, iar glicemia îi era în creştere.
„Pur şi simplu nu mă pot abţine să mănânc prăjituri. Aş vrea să mă ajutaţi să îmi reduc pofta de mâncare şi să nu mai doresc să mănânc prăjituri.”, a spus ea.
Pofta excesivă pentru dulce îi slăbise capacitatea organismului de a digera şi metaboliza ce mânca, ducând la creşterea în greutate şi a glicemiei, care nu se stabilizau. O problemă mai profundă o reprezentau aromele care lipseau din dieta ei.
Vechiul text medical chinezesc „Tratatul intern al Împăratului Galben” (Huangdi Neijing) descrie cele cinci arome — dulce, acru, picant, amar şi sărat — ca fiind mai mult decât o simplă plăcere senzorială.
Teoria clasică a celor cinci arome afirmă că fiecare aromă are o acţiune specifică şi o relaţie cu organismul. O dietă echilibrată, cu arome moderate, susţine funcţionarea sănătoasă a organismului, pe când excesul oricărei arome dăunează organismului.
Ştiinţa occidentală susţine, de asemenea, că gustul reprezintă un semnal biologic implicat în funcţii fiziologice care depăşesc cavitatea bucală.
Dulceaţa: hrănitoare şi calmantă
În medicina tradiţională chineză, gustul dulce se referă în principal la dulceaţa uşoară a alimentelor integrale — nu la zahărul rafinat.
Moderaţia este un principiu cheie în medicina tradiţională chineză, iar dulceaţa este excelentă pentru a modera gusturile puternice. De aceea, alimentele precum cerealele, leguminoasele şi legumele, care au o aromă dulce uşoară, sunt elemente de bază în bucătăria tradiţională chineză.
Se spune, în mod tradiţional, că dulceaţa naturală hrăneşte şi revigorează organismul şi, totodată, ameliorează tensiunea şi disconfortul. Prin reglarea fluxului de energie vitală a organismului (qi), dulceaţa creează un efect calmant similar cu ameliorarea stresului. De asemenea, cercetările moderne au arătat că un consum moiderat de alimente dulci, precum ciocolata, poate îmbunătăţi temporar starea de spirit, oferind un sentiment de confort.
Produsele dulci calmează pe termen scurt, dar, în exces, provoacă daune.
În medicina tradiţională chineză, gustul dulce este asociat cu splina şi stomacul, iar alimentele şi băuturile cu conţinut excesiv de zahăr pot împovăra digestia, provocând balonare, pofte şi lipsă de energie. Nutriţia modernă leagă, de asemenea, consumul excesiv de zaharuri rafinate de tulburări metabolice adverse, precum diabetul şi riscul crescut de boli cardiovasculare.
Aciditatea: astringentă şi încetinitoare
Acidul este aroma principală folosită pentru a controla excesul de dulceaţă. Poate ai încercat puţină lămâie sau un strop de oţet într-un sos pentru a echilibra o masă foarte dulce.
Cercetările moderne arată că sucul de lămâie şi oţetul pot încetini digestia carbohidraţilor şi pot reduce reacţiile glicemiei şi insulinei după mese, probabil prin întârzierea golirii gastrice şi prin influenţarea digestiei carbohidraţilor.
Din punct de vedere chimic, gustul acru provine din acizi organici şi tanini, ambii conferind o senzaţie de strângere în gură cunoscută sub numele de astringenţă.
În medicina tradiţională chineză, tendinţa direcţionată a gustului acru este de contracţie: acesta atrage qi-ul spre interior, strânge şi menţine lucrurile la locul lor.
Datorită astringenţei, substanţele acre sunt folosite pentru a controla diareea, hemoragiile sau sângerările menstruale abundente. Însă aciditatea excesivă restricţionează mişcarea qi-ului, creând stagnare şi ducând la balonare şi constipaţie.
Picant: încălzeşte şi dispersează
Produsele picante controlează aciditatea excesivă, dispersează şi pune în mişcare ceea ce este stagnant.
Această aromă direcţionează qi-ul spre exterior, favorizează circulaţia şi deschide porii. Prin urmare, în cazurile de indigestie şi balonare, o băutură uşor picantă, precum ceaiul de ghimbir, este utilizată în mod tradiţional pentru a ajuta la mişcarea qi-ului stagnant şi a gazelor blocate, ameliorând senzaţia de plenitudine şi disconfortul digestiv.
Fiziologia modernă observă efecte similare, dar nu clasifică picantul sau iuţeala ca un tip de gust; în schimb, acesta este definit ca o senzaţie fizică de căldură sau durere. Componentele picante, precum capsaicina, alicina şi gingerolul, pot stimula nervii, ducând la lăcrimare, transpiraţie sau senzaţii de căldură şi durere.
Poate vă amintiţi că atunci când aţi avut pofta de mâncare crescută, aveaţi şi o uşoară senzaţie de căldură şi transpiraţie în timp ce consumaţi alimente picante, precum ardeiul iute, ceapa, ghimbirul sau usturoiul. Însă consumul excesiv de alimente picante sau condimentate poate acumula căldură şi dispersa qi-ul spre exterior, provocând reflux, iritaţii intestinale, diaree şi vărsături.
Gustul amărui: răcoritor şi antidiabetic
În mod tradiţional, gustul amar este cunoscut pentru că elimină şi drenează căldura şi direcţionează qi-ul în jos.
Gustul amărui moderat este, prin urmare, folosit pentru a contracara încălzirea excesivă şi efectele de dispersie spre exterior ale meselor prea picante.
Alimentele amare reprezintă totuşi doar o parte modestă a mesei dumneavoastră echilibrate. Deoarece alimentele amare pot avea, de asemenea, efect de uscare şi drenare, amăreala excesivă poate contribui la uscarea gurii sau a gâtului şi la constipaţie.
Interesant este faptul că amăreala este folosită şi pentru tratarea diabetului în medicina tradiţională chineză. Cercetările moderne arată că receptorii pentru gustul amar sunt prezenţi şi în tractul gastro-intestinal. Aceşti receptori sunt implicaţi în reglarea glicemiei după masă.
Compuşii amari activează receptorii pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) din stomac şi intestin, stimulând eliberarea hormonului intestinal GLP-1, care creşte secreţia de insulină şi ajută la reducerea vârfurilor de glicemie postprandiale.
Sărat: hidratant şi de retenţie
A cincea savoare, cea sărată, este asociată cu rinichii şi vezica urinară. Aceasta hidrateaz şi favorizează mişcarea descendentă, inclusiv susţinând tranzitul intestinal.
O cantitate mică de savoare sărată adaugă umiditate şi susţine fluidele organismului. Cercetările arată, de asemenea, că adăugarea unui pic de sare în paharul cu apă ajută organismul să o absoarbă mai bine.
În mod tradiţional, sarea consumată cu moderaţie ajută la contracararea uscării excesive şi a acţiunii de epuizare a fluidelor provocate de amăreală. Totuşi, sarea în exces poate suprasolicita sistemul renal-hidric, ducând la retenţie de lichide, umflare şi senzaţie de greutate.
Cercetările moderne confirmă acest lucru. Din punct de vedere fiziologic, rinichii reglează echilibrul de sodiu şi apă, dar un consum constant mare poate perturba acest echilibru şi deteriora rinichii. Un consum mare de sare poate contribui, de asemenea, la pierderea de calciu prin urină, afectând potenţial sănătatea oaselor.
În cadrul celor cinci arome din medicina tradiţională chineză, dulceaţa naturală atenuează asprimea unei mese prea sărate, susţinând fluxul de qi şi armonizând digestia, ceea ce ajută organismul să restabilească echilibrul în transportul lichidelor şi al alimentelor. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că dulceaţa poate neutraliza excesul de sodiu — această problemă trebuie abordată prin reducerea consumului de sare.
La fel cum diferitele arome se pot echilibra reciproc, ele se pot completa şi modera, permiţând acţiunilor lor benefice să acţioneze fără a deveni dăunătoare.
Mese alese atent
Cadrul celor cinci arome este mai mult decât o simplă teorie — te poate ajuta, de asemenea, să abordezi mesele de zi cu zi într-un mod cu totul nou.
Opreşte-te şi întreabă-te: Care aromă este cea mai dominantă în dieta ta? Care lipseşte? Aroma provine dintr-un aliment integral sau din zahăr adăugat, sare şi procesare?
1. Fiţi atenţi la care aromă este predominantă
O masă echilibrată nu trebuie neapărat să conţină toate cele cinci arome în cantităţi egale. Mai degrabă, ar trebui să evităm ca o singură aromă să domine zi după zi; ideea este să observi tiparele repetitive.
De exemplu, uneori la o masă poate părea dominată de o singură aromă: dulceaţa poate persista puternic după masă, sau picantul şi sarea pot masca aromele ingredientelor în sine. Observă mâncarea pe care o consumi şi încearcă să incluzi alte arome în moduri subtile.
Zahărul şi sarea sunt arome frecvent prezente în dieta noastră modernă, chiar şi în produse care adesea nu au un gust evident dulce sau sărat. Puteţi evita excesul de dulceaţă sau de sare verificând etichetele alimentelor.
2. Adăugaţi arome naturale
Ideea nu este să eliminaţi plăcerea cu care mâncaţi, ci să vă oferiţi şansa de a aprecia şi aromele mai subtile. Alimentele procesate tind să aibă un gust prea pronunţat, creând arome intense. Alimentele integrale, pe de altă parte, au gusturi mai subtile.
De exemplu, un morcov copt sau un cartof dulce are un gust dulce delicat şi oferă, de asemenea, fibre şi micronutrienţi. Dulciurile procesate şi băuturile zaharoase furnizează doar zahăr concentrat.
3. Echilibraţi aromele
Consumaţiă alimente diferite pentru a introduce arome diferite, precum cereale integrale, fasole, nuci, legume, fructe şi proteine animale.
Culoarea este o modalitate de a introduce varietate. În medicina tradiţională chineză, culorile diferite ale alimentelor sunt adesea asociate cu arome diferite. Fructele şi legumele de sezon, pline de culoare, sunt adesea alimentele la care organismul nostru este cel mai bine adaptat în acea perioadă a anului. De exemplu, dovleacul, cultivat de obicei între septembrie şi noiembrie, este descris ca o legumă cu gust dulce care ajută la tonifierea organismului, susţine qi-ul şi alungă frigul.
Deoarece fiecare gust tinde să corespundă diferitelor sisteme de organe, consumarea alimenlor de diverse de sezon înseamnă, de asemenea, că beneficiaţi de o varietate de arome.
4. Înţelegeţi-vă poftele
Merită, de asemenea, să acordaţi atenţie poftelor dumneavoastră.
Pofta de dulciuri sau de alimente foarte prelucrate ar putea fi un semnal că organismul dumneavoastră este dezechilibrat. În loc să cedaţi pur şi simplu poftei, încercaţi să înţelegeţi ce ar putea sta la baza ei. Este vorba de stres, somn de proastă calitate, emoţii sau o dietă dezechilibrată? Abordarea cauzei de bază este adesea mai utilă decât a te baza doar pe voinţă.
Pentru pacienta mea care adora prăjiturile cu ciocolată, tratamentul nu a constat în interzicerea completă a alimentelor dulci, ci în a o ajuta să-şi recâştige treptat un echilibru mai sănătos. Ea nu urma un program regulat de mese, aşa că i-am recomandat să ia micul dejun în mod regulat şi, dacă îi era poftă de ceva dulce, era mai bine să mănânce o bucăţică mică mai devreme în timpul zilei decât seara. La cină, a început să consume alimente naturale, precum legumele.
În lunile următoare, pe măsură ce echilibrul ei intern s-a restabilit, a constatat în mod natural că pofta de prăjituri şi ciocolată a devenit mult mai slabă. Nu se forţa să renunţe la ele — pur şi simplu nu le mai dorea atât de mult. Greutatea i-a scăzut treptat, iar glicemia a fost ţinută sub control.
Cazul ei evidenţiază un principiu important al medicinei tradiţionale chineze: dependenţa excesivă de un singur profil gustativ dezechilibrează organismul. Dar atunci când organismul îşi recâştigă echilibrul, începem să facem alegeri alimentare mai bune şi să ne bucurăm de o gamă mai largă de arome.
Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al The Epoch Times.
