Cum motivează Curtea Constituţională secretizarea averilor pentru angajaţii la stat?

Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat miercuri motivarea deciziei luate la sfârşitul lunii mai privind secretizarea declaraţiilor de avere şi interese ale angajaţilor din sectorul public. Printre argumentele principale invocate se numără protecţia datelor personale, respectarea vieţii private, imposibilitatea asumării răspunderii pentru averile soţului sau copiilor, dar şi ingerinţa în viaţa privată şi demnitatea persoanei.

Judecătorii CCR atrag atenţia şi asupra riscurilor tehnologice, afirmând că: „(…) dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor informaţionale de tipul inteligenţei artificiale şi al proliferării ameninţărilor la adresa securităţii juridice a persoanei prin utilizarea la scară largă a acestor informaţii sensibile”, scrie G4Media.

CCR precizează că declaraţiile pe propria răspundere nu pot include decât date personale ale declarantului, nu şi ale membrilor familiei.

„Declaraţia pe propria răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu”, subliniază motivarea.

Se mai arată că în unele cazuri, unul dintre soţi poate să nu cunoască bunurile celuilalt sau ale copiilor, mai ales în cazuri de separare sau clauze de confidenţialitate privind veniturile. „Venitul confidenţial nu va putea fi cunoscut de declarant, în calitate de soţ”, se menţionează.

CCR susţine că legea actuală conţine un „viciu de concepţie”, întrucât obligă declarantul să furnizeze informaţii despre persoane terţe fără garanţia că le poate obţine în mod legal şi complet.

Curtea invocă şi dreptul la demnitate şi viaţă privată, amintind că în trecut a declarat neconstituţională publicarea online a acestor declaraţii. Deşi Parlamentul a modificat ulterior legea, păstrând publicarea dar cu anonimizarea adreselor, CCR consideră că măsura încalcă Constituţia: „Parlamentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale”.

Totodată, CCR atrage atenţia că anonimizarea nu este suficientă în cazul localităţilor mici, unde identitatea şi proprietăţile pot fi uşor deduse: „Este, de exemplu, cazul persoanelor care locuiesc în localităţi reduse ca dimensiuni, în care informaţiile de acest tip sunt de notorietate”.

Se invocă şi exemple din alte state UE, unde declaraţiile de avere nu sunt publice sau sunt restricţionate: în Belgia se păstrează în plicuri sigilate, în Franţa sunt publice doar pentru demnitari de rang înalt, iar în Germania nu există obligaţia de a declara averea.

Decizia CCR vine ca urmare a unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată de Laura Dumitriţa Chitan. Trei judecătoare – Iulia Scântei, Livia Stanciu şi Mihaela Ciochină – au formulat opinie separată, susţinând că publicarea declaraţiilor este constituţională şi esenţială pentru transparenţă şi lupta împotriva corupţiei.

Judecătoarea Livia Stanciu a reamintit o decizie anterioară CCR din 2014, care valida publicarea în scopul asigurării integrităţii funcţiilor publice. De asemenea, CCR era în trecut în acord cu jurisprudenţa CEDO, care susţine că „publicul larg are un interes legitim în a se asigura că politica locală este transparentă”.

Iulia Scântei a subliniat că decizia ignoră angajamentele internaţionale ale României în domeniul integrităţii publice, adăugând: „Studiul OCDE arată că majoritatea statelor lumii publică aceste declaraţii, chiar dacă uneori cu limitări justificate”.