Cum încearcă Plahotniuc să dezbine opoziţia anti-oligarhică

În interviul acordat ziarului Timpul, oligarhul a atacat virulent Platforma DA, dar nu şi PAS-ul Maiei Sandu, şi a încercat să creeze dezbinare între forţele antioligarhice, ba chiar să acrediteze ideea că acestea nu au şanse mergând împreună.
Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedinte al PD
Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedinte al PD (independent.md)

Este evident că Vlad Plahotniuc şi-a schimbat tactica de luptă. Dacă până acum prefera să stea în umbră şi să nu le răspundă personal adversarilor, ci prin intermediul presei controlate, acum a intrat în ofensivă. El a atacat frontal Platforma DA, încercând să inducă electoratului ideea că aceasta are un scop ilegitim, avansarea unor interese private ale unor oameni de afaceri, folosindu-se de câteva personalităţi ale societăţii civile. ”Eu sper ca Platforma DA să rămână aşa cum este, doar pe mesajul anti- Plahotniuc, iar ce spun acum nu trebuie să surprindă. Câtă vreme nu are un proiect politic serios, această grupare nu este un competitor politic, ci rămâne o unealta de luptă a grupării de interese”, a spus el. Cu alte cuvinte, Plahotniuc se teme de acest partid politic şi încearcă să-l delegitimeze. Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr nu va face însă greşeala de a marşa doar pe mesajul anti-Plahotniuc şi a început să-şi schiţeze un program, inclusiv economic, şi o doctrină. Liderul formaţiunii, Andrei Năstase, a prezentat într-un interviu câteva dintre principiile şi propunerile PPDA. El a pledat pentru conducerea după conceptul doctrinar al social-liberalismului, un paternalism de stat, protecţia şi promovarea drepturilor angajaţilor, o politică activă pe piaţa muncii menită să reducă şomajul şi fenomenul migrării forţei de muncă, paternalismul în sfera economică: protecţia pieţei interne, a producătorilor locali şi a exportatorilor, măsuri pentru prevenirea falimentării acestora în competiţie cu agenţii economici străini.

Pe de altă parte, Plahotniuc, omul care controlează aproape toate partidele şi toată economia ţării, a vrut să pozeze în liderul responsabil, campionul stabilităţii. Este însă de-a dreptul grotesc să-l auzi tocmai pe cel care controlează instituţiile care nu funcţionează vorbind despre reforme sau despre ”ani de instabilitate şi fluctuaţii în zona economică” şi faptul că ”liniştea în ţară şi eficientizarea instituţiilor este mai importantă decât orice funcţie şi orice candidatură”. Păi, nu Domnia sa şi PDM au aruncat ţara în cea mai mare instabilitate prin trântirea unor guverne care vorbeau despre depolitizarea instituţiilor şi acum impun o tăcere de mormânt, în care protestatarii sunt anchetaţi, iar judecătorii care-şi fac treaba sancţionaţi?

Grotescul sau cinismul continuă cu îndemnul adresat moldovenilor de a nu mai crede ”în ce spun politicienii, să nu mă creadă nici pe mine, să ne ceară tuturor acţiuni concrete şi rezultate, apoi să ne judece pe fiecare după ceea ce am făcut”. Domnul Plahotniuc uită de cei care i-au cerut în stradă plecarea din ţară pentru toată activitatea concretă şi-i sfidează de la înălţimea celui mai mare antirating posibil.

Revenind la chestiunea prezidenţialelor, Plahotniuc pretinde că nu cunoaşte detalii despre proiectul Maiei Sandu şi nu poate comenta, dar susţine că ideea unui candidat unic al PAS, PDA şi PPEM este una bună. Mai mult, afirmă cu non-şalanţă că PDM va merge cu un candidat propriu, puternic. Dacă te gândeşti cât au oamenii lui, Andrian Candu, speakerul venit să ceară bani la Bucureşti, şi Marian Lupu, în sondaje te întrebi pe ce se bazează. Simplu, în primul rând pe dezbinarea PAS şi PDA, care deocamdată nu găsesc un acord asupra unui candidat comun. Dacă aceste formaţiuni prezintă candidaţi diferiţi, aceştia riscă să nici nu mai ajungă în turul doi. Candidaţii aruncaţi de putere în joc vor fi mai mulţi, poate şi nişte aşa-zişi independenţi, pentru a polariza votul. În final, planul este ca liderul socialiştilor, Igor Dodon, care este convenabil şi uşor controlabil de Sistemul oligarhic, să intre în turul doi cu un candidat al puterii. Astfel şi ultima piesă de puzzle al controlului tuturor pârghiilor de putere ar fi pusă unde trebuie. Nu întâmplător Plahotniuc a evitat în interviul acordat ziarului ”Timpul” să pomenească măcar o dată numele lui Leancă sau Dodon, pentru ca aceştia ar putea la un moment dat să fie scoşi ca iepuraşii din joben. Scopul nu e greu de ghicit. De aceea orice alianţe cu aceştia, la fel ca şi cu Renato Usatîi, sunt contraproductive.

Interviul mai conţine încă o frază a oligarhului care pune pe gânduri: ”Eu am crescut pe malul Prutului, cu o legătură foarte strânsă în copilărie cu România, dar mă simt foarte apropiat atât de români, cât şi de ruşi, găsesc la fiecare lucrurile bune pe care le au, la fel cum văd modelele bune pe care le putem prelua de la cetăţenii statelor europene sau din SUA. De la toţi avem ceva bun de preluat şi e în interesul nostru să gândim şi să acţionam aşa. Haideţi să fim realişti, suntem prea mici ca să facem pe mofturoşii, să alegem noi între marile puteri mondiale cu care vrem şi cu care nu vrem să cooperăm. Trebuie să fim pragmatici şi prietenoşi”. Cu alte cuvinte, Plahotniuc va continua jocul de balans între est şi vest, încercând să obţină avantaje din ambele părţi, păstrând R.Moldova într-o zonă gri. Afirmaţia sa ar trebui să-i trezească pe partenerii externi, europeni şi americani, în privinţa sprijinului pentru aşa-zisa stabilitate şi pentru cel care, vezi Doamne, păstrează vectorul pro-vestic al ţării şi nu permite venirea ruşilor la putere.

Dacă aceste formaţiuni prezintă candidaţi diferiţi, aceştia riscă să nici nu mai ajungă în turul doi. Candidaţii aruncaţi de putere în joc vor fi mai mulţi, poate şi nişte aşa-zişi independenţi, pentru a polariza votul. În final, planul este ca liderul socialiştilor, Igor Dodon, care este convenabil şi uşor controlabil de Sistemul oligarhic, să intre în turul doi cu un candidat al puterii.

Aceştia nu ar trebui să uite că PDM vota abarenta declaraţie de menţinere a neutralităţii, suveranităţii şi integrităţii R.Moldova, cu trupe ruseşti staţionate ilegal pe teritoriu, după marşurile unioniste, cot la cot cu socialiştii şi comuniştii. Până la urmă, susţinerea liniştii de mormânt a regimului Plahotniuc va produce exact ce au dorit partenerii externi să prevină – venirea la putere a forţelor pro-ruse, poate chiar cu o majoritate constituţională.

În concluzie, la prezidenţiale opoziţia anti-oligarhică nu ar trebui să cadă în capcana lui Plahotniuc, ci să lanseze un candidat unic, iar acesta să fie susţinut măcar informal şi de partenerii externi.