Cum demisionează miniştrii plagiatori în Germania şi rezistă la noi

Annette Schavan a fost până de curând ministrul educaţiei în cabinetul Merkel. După ce i s-a retras doctoratul pe motiv de plagiat, a fost nevoită să demisioneze. Pentru că este an electoral, pentru ca să nu mai scadă din voturile CDU şi deoarece cancelarul a înţeles că un ministru al educaţiei rămas fără diplomă nu mai are credibilitate. În România în schimb, premierul Victor Ponta a fost dovedit ca plagiator, dar nimeni nu poate să-l demită, şi nici măcar să-i retragă titlul de doctor. Şi nici pomeneală de demisie. Mai mult, populaţia nu a fost prea deranjată de modul cum a gestionat Ponta acest scandal.

Nu este primul ministru care cade victimă unei teze de doctorat în Germania. Înainte de Schavan, i s-a întâmplat chiar carismaticului lider tânăr al CSU, pe atunci ministrul Apărării Karl Theodor zu Guttenberg. A fost tristeţe mare atunci pentru că noua stea a politicii germane, văzut de mulţi ca succesorul lui Merkel, a dispărut din constelaţia politică germană. Şi acum se mai vorbeşte încă despre o revenire a sa în viaţa politică, dar ea nu s-a produs. Omul a recunoscut fapta şi s-a retras din lumina reflectoarelor.

Ministrul Educaţiei în schimb nu recunoaşte nici acum că a plagiat, avocaţii ei anunţând că vor ataca decizia în justiţie. Totuşi ea s-a supus iniţial judecăţii Universităţii Düsseldorf, unde şi-a susţinut teza. Comisia a decis că a existat o fraudă deliberată prin preluarea de pasaje extinse fără citare corectă şi i-a retras titlul.

Schavan a înţeles că nu mai poate conduce Ministerul Educaţiei după asta şi că va fi o piatră de moară la gâtul CDU, care se află într-un an electoral decisiv şi care a mai pierdut o bătălie cu opoziţia în alegerile din Saxonia Inferioară. Un sondaj realizat de tabloidul "Bild am Sonntag” arată că 62% dintre respondenţi văd în scandalul de plagiat o problemă pentru CDU şi pentru cancelarul Merkel, iar doar 31% susţin că acesta nu va avea efecte.

În România însă totul este diferit. Judecata Universităţii Bucureşti nu contează. Ministerul Educaţiei dă sentinţa finală, adică un Consiliu de Etică, organism a cărui compoziţie a fost modificată de ministrul Educaţiei, care era eterna Ecaterina Andronescu, fidelă lui Victor Ponta şi garantată de Marian Vanghelie, intelectualul numărul unu al politicii româneşti.

După ce premierul Ponta a declarat pentru cotidianul El Pais că dacă se dovedeşte că a plagiat îşi dă demisia din fruntea guvernului, unul dintre nefericiţii miniştri ai educaţiei numit de el, sindicalistul Liviu Pop, s-a grăbit să dizolve Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) care urma sa decidă dacă a fost sau nu plagiat, pe motiv că instituţia nu i-a prezentat raportul de activitate. Mai mult, el s-a dus să-i ţină şi de vorbă pe membrii Comisiei pentru că decizia de dizolvare a CNATDCU să fie publicată în Monitorul Oficial înainte ca aceştia să decidă. Degeaba, Victor Ponta a fost declarat plagiator, dar verdictul a fost lovit de nulitate. Foarte grav este că această practică devine tot mai curentă în era Ponta: există o instituţie care deranjează, gata şefu' o dizolvăm şi ne punem oamenii noştri. Aşa s-a întâmplat şi cu Consiliul de etică care trebuia „să-l judece” pe ministrul Mang pentru plagiat. Consiliul dizolvat a fost acum înlocuit cu unul nou care va avea 25 de membri în plus faţă de cei 20 din prezent, numiţi de ministrul Educaţiei.

Este şi acesta un simptom al principalei diferenţe între Germania şi România.

Premierul Ponta a fost prezent şi la premierea olimpicilor români. Da, este corect că doar el a spus că nu-i trebuie titlul de doctor. Ce să facă cu el? Nu valorează nimic pe lângă postul de premier, din care ne-a asigurat că nu-şi va da demisia. Aţi mai auzit ceva de atunci despre plagiatul lui Ponta? Nu, totul s-a oprit în pixul Ecaterinei Andronescu.

Despre decredibilizare şi percepţie publică ce să mai vorbim. În afară de nişte proteste răzleţe în faţa Palatului Victoria, organizate de unii bieţi profesori şi cercetători, şi desfăşurate sub motto-ul ”Aleea Ghilimelelor”, restul de români – majoritatea celor care s-au prezentat la urne au votat covârşitor pentru USL şi doctorul Victor Ponta. Nici pomeneală ca scorul USL sau PSD să fie afectat de acest scandal. Este şi acesta un simptom al principalei diferenţe între Germania şi România. Acolo există o cultură a dezbaterii, a interesului pentru evoluţiile de pe scena politică, a cetăţenilor responsabili şi activi care au pretenţii de la guvernanţii lor şi nu acceptă orice li se bagă pe gât. În România ne-am obişnuit aşa mult cu răul şi corupţia pe scena politică, că cetăţenii abia mai reacţionează şi oricum nu ştiu cum să o facă organizat astfel încât să aibă şi impact.

Până la urmă Annette Schavan n-a produs o revoluţie în educaţia germană, preferând să-şi scadă puterile prin transferul unei mare părţi a atribuţiilor ei către Landuri. Ea s-a remarcat doar printr-un calm, o seriozitate, o lipsă de apetenţă pentru spectacol şi un scandal de plagiat. Are însă meritul că a demisionat...până la urmă. Victor Ponta se remarcă însă zilnic prin aroganţă, declaraţii neinspirate şi prin faptul că se crede infailibil ca şi papa. Dar ce te faci dacă până şi acesta a demisionat?