Politica externă este un subiect delicat în discuţiile dintre liderul chinez Xi Jinping şi Obama

În discuţiile pe tema politicii externe de la Casa Albă, dintre vicepreşedintele Republicii Populare Chineze Xi Jinping şi preşedintele SUA Barack Obama, Xi probabil că se va afla într-o poziţie dezavantajată.

Chestiunile sensibile de politică externă pe care trebuie să le abordeze Xi - presupusul succesor al lui Hu Jintao la conducerea regimului - în privinţa noii atenţii acordate de SUA Chinei şi regiunii Asia-Pacific, au fost deja complicate de impactul evenimentelor din 2011 din întreaga lume. Evenimentele de săptămâna trecută din Chengdu, China, au îngreunat şi mai mult sarcina lui Xi.

Nu prea pot să mai văd ce anume mai ţine PCC-ul în viaţă acum. Poate doar dorinţa comună de putere şi de auto-îmbogăţire. (Prof Arthur Waldron, University of Pennsylvania).

Pe 6 februarie, vice-primarul şi şeful siguranţei publice pentru Chongqing din sud-vestul Chinei a fugit la consulatul SUA din Chengdu, evitând forţele de securitate trimise de primarul oraşului sa-l aresteze.

Wang Lijun a stat o zi la consulat şi, după spusele purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, ”a plecat din proprie voinţă”. A fost imediat arestat de forţele de securitate trimise de Beijing, care au preluat sarcina de la cele trimise din Chongqing.

Wang a fost mult timp acolitul primarului din Chongqing, Bo Xilai. Relaţiile s-au răcit, iar Wang se presupune că ştie secretele corupţiei lui Bo - secrete care ar putea duce la demiterea lui Bo. Se zvoneşte că Wang a lăsat la consulatul SUA un teanc de documente cu informaţii confidenţiale despre Chongqing.

O regulă de bază a Partidului Comunist Chinez (PCC) a fost să nu îşi spele niciodată rufele în faţa străinilor. Acţiunea publică a lui Wang de a merge la consulatul SUA a încălcat această regulă şi vrând-nevrând a implicat Statele Unite în competiţia pentru putere din interiorul PCC.

Când Xi va ajunge la Casa Albă, ar putea să pretindă că acea umilinţă nici nu s-a întâmplat, dar oricum el va fi foarte curios să ştie ce anume a făcut Wang la consulatul SUA.

Furtuna perfectă

Umilinţa din Chengdu a venit din plin într-un an pe care oficialii chinezi ai afacerilor externe îl văd ca pe unul rău: conflictele cu Vietnam şi Filipine în ce priveşte Marea Chinei de Sud; deteriorarea relaţiilor cu Japonia; o răcire a relaţiilor cu Coreea de Sud; moartea neaşteptată a liderului nord coreean, Kim Jong-il; şi cel mai rău, Primăvara Arabă şi ameninţarea cu extinderea în China.

Viceministrul de externe Le a reasigurat audienţa că situaţia Chinei nu este atât de rea ca cea descrisă în filmul 2012.

Nesurprinzător, o discuţie din decembrie cu viceministrul de externe Le Yucheng despre retrospectiva 2011, era intitulată ”În mijlocul furtunii internaţionale perfecte, China avansează cu tărie pe dealurile de luptă”. Le şi-a reasigurat audienţa că situaţia Chinei nu este atât de rea ca cea descrisă în filmul 2012 care arată un cataclism global care aproape nimiceşte rasa umană.

Veştile rele pentru regimul totalitar au continuat şi în ianuarie, când mii de chinezi au mers în Taiwan pentru a observa o naţiune chineză care are alegeri naţionale paşnice, în timp ce utilizatorii de internet chinezi au făcut nopţi albe comentându-le de parcă ar fi fost alegerile lor naţionale.

Regiunea Asia Pacific

La fiecare oprire din turneul său din noiembrie în Asia Pacific, Obama a accentuat că Statele Unite dau o atenţie reînnoită asupra regiunii. În ianuarie, Obama a anunţat o nouă strategie militară care se va concentra pe Asia. Schimbarea politicii ţinteşte în mod clar China.

Reacţia oficială a RPC pentru noua atenţie a lui Obama asupra regiunii Asia Pacific a fost până acum de apărare.

În discursul făcut pe 7 februarie la comemorarea a 40 de ani de la Comunicatul de la Shanghai, emis la încheierea vizitei lui Nixon în China, viceministrul de externe Cui Tiankai a afirmat ”Vreau să subliniez că ne bucurăm că Statele Unite contribuie la pacea, stabilitatea şi prosperitatea regiunii Asia Pacific.”

”Asia Pacific este o regiune vastă, suficient de mare ca să ţină atât Statele Unite cât şi China”, a declarat Cui. ”Ar trebui să abandonăm mentalitatea de totul sau nimic.” El a avertizat alte ţări din Asia Pacific să nu ia partea doar a uneia dintre ţări - Statele Unite sau China.

În ciuda opoziţiei regimului chinez, ţările din regiune s-au aliat în grabă cu Statele Unite.

Puterea soft

Profesorul Joseph Nye de la Harvard, fost decan la Kennedy School, care a lucrat ca secretar asistent al apărării pentru Afaceri de Securitate Internaţională şi preşedinte al Consiliului Naţional de Informaţii, vede noua concentrare SUA pe regiunea Asia Pacific drept o dovadă a lipsei puterii soft a Chinei - puterea de convingere.

Nye consideră că câştigurile Chinei în privinţa puterii hard (economică şi militară), i-au făcut pe vecini să fie neliniştiţi şi nesiguri, forţându-i să caute alianţe cu Statele Unite pentru a contrabalansa creşterea puterii hard a Chinei. Într-un articol de opinie din 17 ianuarie din New York Times, Nye a declarat că Chinei îi lipseşte ”capacitatea de a produce rezultate prin convingere şi atragere decât prin constrângere şi cumpărare - şi că trebuia să lupte înapoi.”

Preşedintele Hu Jintao a recunoscut lipsa puterii soft a regimului în relaţiile sale externe într-un discurs publicat într-o revistă a partidului pe 2 ianuarie. Hu scria ”Cultura internaţională a occidentului este puternică, iar noi suntem slabi.” El a făcut apel la conducerea partidului să întărească propria ideologie şi atracţiile culturale pentru a contracara atractivitatea ideologiei şi culturii occidentale.

Alegerea lui Xi ca următorul lider al PCC pare să sugereze că Beijing este conştient de nevoia de afişare a unei imagini prietenoase faţă de Occident. Xi are numeroase legături cu Occidentul - sora lui trăieşte în Canada, iar singura lui fiică merge la şcoală la Harvard - iar unul din cele trei popasuri din vizita lui în Statele Unite este în Iowa, unde îşi va vizita prietenii pe care şi i-a făcut când a condus o delegaţie de fermieri în acel stat în 1985.

Printr-un email, Nye sugerează că RPC dă înapoi în politica sa externă. ”După criza financiară din 2008, unii lideri chinezi au făcut greşeala să considere că SUA este în declin”, scrie Nye. ”Aşa cum am descris în cartea mea ”Viitorul puterii”, asta nu se întâmplă, dar a condus la o politică externă chineză mai răspicată, ceea ce a costat scump în termeni de relaţii ale Chinei cu vecinii săi şi cu SUA. Liderii chinezi au început să îşi dea seama de acest lucru de la vizita lui Hu Jintao de acum un an, iar vizita lui Xi va continua eforturile de echilibrare a relaţiei, care trebuie să includă elementele de competiţie şi cooperare în acelaşi timp.”

Arthur Waldron, profesorul Lauder de relaţii internaţionale de la Universitatea din Pennsylvania, a trimis un avertisment prin email despre relaţiile dintre America şi regimul chinez. ”Nu prea pot să mai văd ce mai ţine PCC în viaţă în acest moment. Poate doar dorinţa comună de putere şi de auto-îmbogăţire”, scrie Waldron.

Waldron a sugerat că fără principii drepte şi conducere puternică pentru a fi ghidat, regimul chinez intră ”într-o perioadă de lupte fără reguli.”

”Teama mea cea mai mare în privinţa SUA este că va începe să se amestece în politica internă a Chinei”, scrie Waldron. ”Un om ca Xi, cu numeroasele sale relaţii externe corupte, este bine plasat pentru a câştiga faţă de susţinătorii lui. Încercarea noastră de a ne face mai plăcuţi lui face acest lucru mai probabil. Efectul final al acestui lucru este de a lega politica americană, care este constituţională, de cea chineză, care este personală, dictatorială şi coruptă.”