Arestul securistului şef din Chongqing sugerează că liderul orăşenesc al Partidului Comunist este în pericol

Cercurile politice din China sunt în stare de şoc, după arestarea lui Wang Lijun. Pe 2 februarie, Wang a fost destituit din funcţia de Şef al Biroului Securităţii Publice din Chongqing, Sichuan. Zvonurile vehiculate pe Internet susţin că Bo Xilai, superiorul lui Wang, omul care l-a promovat şi avea încredere să îi atribuie sarcini importante, s-a distanţat rapid de Wang, înainte de decizia Comisiei Centrale pentru Inspecţie Disciplinară de a-l investiga pe Wang.

Dacă este adevărat, scenariul s-ar potrivi cu siguranţă cu personalitatea perfidă a lui Bo, căruia i s-au deschis procese civile şi penale în mai multe ţări din lume. Cu toate acestea, sunt şanse ca Wang să nu fie singurul investigat de Comisie.

Wang a fost mâna dreaptă a lui Bo şi a condus operaţiunile împotriva Mafiei. După ce Bo a fost numit secretar al Comitetului Partidului Comunist din oraşul Chongqing în decembrie 2007, el l-a mutat pe Wang de la Jinzhou, din nord-estul provinciei Liaoning, la Chongqing, în iunie 2008. Cu ajutorul lui Wang, Bo a eliminat vechea grupare de oficiali din Chongqing, formată în special din foşti funcţionari subordonaţi secretarului de partid anterior, în numele luptei împotriva Mafiei.

Acest lucru indică felul în care Bo l-a folosit pe Wang. Dacă Bo ar avea şansa de a deveni membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic Central, el l-ar ţine cu siguranţă pe Wang lângă el. Cu alte cuvinte, dacă Bo nu l-a putut salva pe Wang, el probabil nu se poate salva nici pe sine de la ceea ce urmează să se întâmple.

Greşelile periculoase făcute de Bo

Toată lumea ştie că Bo nu se înţelege cu unii funcţionari de rang înalt ai Partidului Comunist Chinez (PCC). Pe 11 iunie, 2011, Bo a condus la Beijing 500 de membri ai "trupei cântecul roşu", care au cântat cântece patriotice pentru da iluzia unei renaşteri a popularităţii Partidului. Problema însă, este că nici unul din cei nouă membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic nu a venit. Bo a făcut o mare greşeală prin divulgarea involuntară în faţa poporului chinez a izolării sale în raport cu funcţionarii de nivel înalt.

După ce a ajuns înapoi la Chongqing, pe 5 octombrie, el a pus un autograf al lui Deng Ken, fratele mai mic al lui Deng Xiaoping, pe prima pagină a ziarului Cotidianul din Chongqing, pentru a indica sprijinul pe care l-a avut de la Deng.

Încercând să-şi consolideze poziţia şi mai mult, a doua zi, el a publicat un interviu exclusiv cu Hu Jinxing, vărul lui Hu Jintao, actualul lider comunist, pe pagina a doua a Cotidianului din Chongqing. În interviu, Hu Jinxing lăuda realizările lui Bo. Aceasta a fost cea de-a doua greşeală a lui Bo - abordarea sa arăta că el nu putea obţine sprijinul lui Hu Jintao, motiv pentru care i-a cerut sprijinul lui Hu Jinxing.

Pe 10 noiembrie, în timp ce Hu Jintao participa în Hawaii la reuniunea APEC (Cooperarea Economică Asia-Pacific), Bo a iniţiat o manevră militară pe scară largă în Chongqing. Acest lucru a fost a treia greşeală a lui Bo, care a făcut vizibilă încăpăţânarea sa.

În timp ce Hu era plecat din China, Bo i-a arătat lui Hu capacitatea sa de a mobiliza armata. Nu contează cât de mult laudă Bo PCC-ul şi loviturile sale asupra Mafiei, Hu poate că se teme de el ca rival, sau poate nu. Dar în incidentul respectiv Bo a arătat că are suficientă capacitate şi determinare pentru o lovitură de stat militară.

La acel punct era inevitabil ca ambele părţi să pună toate cărţile pe masă.

Multor analişti le-a scăpat raportul Xinhua pe 15 ianuarie: doi funcţionari militari de rang înalt - Xu Caihou şi Guo Boxiaong, vicepreşedinţi ai Comitetului Militar Central, şi Li Ji'nai, director al Departamentului Politic General al Armatei de Eliberare a Poporului, au declarat că armata ar trebui să "urmeze comanda preşedintelui Hu." Ei au spus de asemenea că declaraţia lor avea menirea să asigure că al optsprezecelea Congres Naţional al PCC poate fi convocat cu succes şi că armata va asculta, în orice moment, în orice circumstanţă, comanda lui Hu.

După terminarea manevrelor militare, pe 2 februarie, Wang Lijun a fost înlăturat din funcţia de şef al biroului de securitate publică Chongqing.

Alianţă ruptă, cădere rapidă

Căderea lor are loc ca urmare a unei lupte politice, dar reprezintă, de asemenea, un fel de justiţie implacabilă pentru greşelile pe care le-au făcut, împotriva practicanţilor Falun Gong şi a altora, pentru a se ridica pe scara ierarhică a PCC.

Dacă vom analiza cronologic lanţul de evenimente, aş dori să fac o presupunere. Hu Jintao decisese deja să scape de Bo Xilai şi a plănuit să-l vizeze mai întâi pe Wang Lijun. În cazul în care Bo şi-ar fi riscat propria viaţă pentru a-l proteja pe Wang, bazându-se pe înţelegerea dintre ei, de a-şi acoperi urmele reciproc, ei ar fi putut încă avea o şansă de a lupta împotriva lui Hu. Cu toate acestea, lui Bo i-a fost mai uşor să trădeze, astfel încât l-a abandonat imediat pe Wang Lijun pentru a se proteja.

Wang era în pericol de a fi ucis în orice moment după ce a fost abandonat de către Bo, pentru că ştie prea multe despre secretele acestuia. Prin urmare, măsura cea mai importantă pentru securitatea sa a fost să plece din Chongqing.

La scurt timp înainte de a începe să scriu acest articol, Victoria Nuland, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, a confirmat că Wang Lijun a avut într-adevăr o conversaţie cu funcţionarii consulari ai SUA, în Chengdu.

Eu cred că Wan Lijun ştia foarte bine că era imposibil să primească azil politic din partea Consulatului SUA. Cel mai probabil este că s-a dus la consulat pentru a face o scenă, încercând să atragă atenţia lumii. Prin plecarea din Chongqing şi şederea suficient de mult timp în Consulatul SUA, Wang şi-a garantat siguranţa, pentru moment, prin obţinerea intervenţiei Beijingului.

Mai multe agenţii de ştiri de peste ocean au raportat că primarul din Chongqing, Huang Qifan, s-a deplasat la Chengdu, cu 70 de vehicule de poliţie încercând să-l răpească pe Wang înapoi la Chongqing. Cu toate acestea, comisia de disciplină a Partidului Comunist Chinez a fost cea care l-a săltat pe Wang Lijun. Prin urmare, Wang a zburat spre Beijing direct de la aeroportul Shuangliu din Chengdu în dimineaţa de 8 februarie, susţinând într-o scrisoare deschisă, care circulă sub numele lui, că ar fi dus o luptă pe viaţă şi pe moarte cu Bo Xilai.

În China viaţa nu-ţi este în siguranţă nici măcar dacă eşti membru al Biroului Politic al Comitetului Central!

Chen Xitong, fostul secretar de Partid de la Beijing, şi Chen Liangyu, fost secretar de Partid din Shanghai, au fost daţi jos sub pretextul luptei anticorupţie, deşi adevăratul motiv pentru căderea lor a fost mai mult ca sigur consecinţa luptelor politice.

Finalul care îl aşteaptă pe Bo este mult mai rău decât eşecul de a ajunge în Comitetul permanent al Biroului Politic. Deoarece Bo s-a dovedit a fi crud şi vicios, nu are nici un fel de aliaţi în cercul superior, şi a încercat să supravieţuiască în PCC încălcând în acelaşi timp regulile bandei de la conducerea Partidului. N-aş fi surprins să-l văd arestat cu ocazia acestui incident.

The Epoch Times a raportat pe 8 februarie: "În conformitate cu scurgerile de informaţii de pe canalele diplomatice americane, Wikileaks, când Bo Xilai, încă Ministru al Comerţului, vâna postul de vice-premier, pe vremea când era ţinta lui Wen Jiabao, la al şaptesprezecelea-lea Congres al Partidului, din cauza proceselor internaţionale intentate împotriva lui sa de către practicanţii Falun Gong din întreaga lume, Bo Xilai a fost retrogradat ca secretar de partid în oraşul Chongqing".

Bo Xilai a persecutat brutal practicanţii Falun Gong ca primar al oraşului Dalian, guvernator al provinciei Liaoning, şi Ministru al Comerţului, şi Wang Lijun a fost întotdeauna sluga lui cea mai activă. Ambii au comis crime împotriva umanităţii prin recoltarea sistematică de organe de la practicanţii Falun Gong, campanie care a fost descrisă în paginile Epoch Times.

Căderea lor are loc ca urmare a unei lupte politice, dar reprezintă, de asemenea, urmarea justiţiei implacabile pentru greşelile pe care le-au făcut, împotriva practicanţilor Falun Gong şi a altora, pentru a se ridica pe scara ierarhică a PCC.