Croaţia demonstrează că UE a transformat Balcanii

Aderarea Croaţiei la UE, la 1 iulie, este un mare pas înainte pentru această ţară. Procesul de aderare a transformat Croaţia şi a dovedit vecinilor săi că munca grea se răsplăteşte. Totodată, aderarea Croaţiei este o dovadă că, cel puţin în anumite domenii, politica UE funcţionează, fără a fi nevoie să se reinventeze roata, comentează Financial Times.

În mod evident, Croaţia are încă probleme, însă mulţi susţin că ţara este într-o formă mai bună decât Bulgaria şi România la momentul aderării din 2007. Acest lucru se datorează în parte faptului că Zagrebul a fost supus unui regim de aderare cu mult mai dur, menit tocmai să prevină repetarea greşelilor anterioare.

Momentul în care toată lumea a înţeles că ceva s-a schimbat cu adevărat în Croaţia - şi s-a schimbat din cauza cerinţelor procesului de aderare - a fost atunci când fostul premier Ivo Sanader a fost arestat în baza acuzaţiilor de corupţie în 2010. Din acel moment, atât fostul premier, cât şi alţi oficiali de rang înalt au fost închişi, deşi anterior se asumase că astfel de 'peşti mari' sunt de neatins.

Arestarea acestuia a făcut însă valuri în întreaga regiune, deoarece toată lumea a înţeles că, având timp la dispoziţie şi cu presiunea UE de 'a face curat', peştii cei mari nu mai puteau asuma cu aroganţă că nu vor fi niciodată traşi la răspundere.

În prezent, odată cu aderarea Croaţiei, atenţia UE se îndreaptă spre celelalte state din vestul sau restul Balcanilor sau, aşa cum le numea ministrul de externe muntenegrean Igor Luksic, 'cele şase (state) balcanice' (Muntenegru, Serbia, Albania, Kosovo, Macedonia şi Bosnia-Herţegovina). În primele patru, veştile sunt surprinzător de bune.

Să luăm cazul Albaniei. În 2009, Edi Rama, liderul Partidului Socialist, l-a acuzat pe Sali Berisha, din partea Partidului Democrat, de centru-dreapta, că a furat alegerile din acel an. Anul trecut, în urma unui scandal de corupţie, patru demonstranţi au fost împuşcaţi mortal de la ferestrele biroului lui Berisha de către Garda Naţională, iar acesta l-a acuzat pe Rama că a încercat să organizeze o lovitură de stat. Rezultatul acestor evenimente a fost că procesul de aderare al Albaniei la UE s-a oprit.

Luna trecută, în Albania au avut loc alte alegeri, iar Rama a câştigat cinstit. Berisha nu a contestat rezultatul şi şi-a dat demisia. În parte, rezultatul reflectă faptul că oamenii s-au saturat de Berisha. De asemenea, sentimentul că ţara era blocată a jucat un rol în rezultatul alegerilor. În prezent, Albania are o şansă considerabilă de a devenit candidat oficial la aderare până la sfârşitul anului.

Săptămâna trecută, liderii UE au dat undă verde Serbiei să înceapă discuţiile de aderare, iar Kosovo a fost mutat pe un traseu oficial spre aderare. Acest lucru a fost posibil doar datorită acordului mediat recent de către Baronesa Catherine Asthon, în cadrul căruia cele două ţări au convenit să coexiste paşnic.

În Muntenegru, de asemenea, influenţa UE este clară. În februarie, presa a intrat în posesia unor înregistrări în care înalţi funcţionari ai principalului partid aflat la guvernare discutau despre cum să manipuleze fondurile de stat şi listele electorale pentru a asigura victoria candidatului lor în alegerile prezidenţiale. La început, autorităţile şi Procuratura au încercat să muşamalizeze cazul, însă nu au reuşit. Datorită presiunii UE, o anchetă parlamentară serioasă este în curs de desfăşurare.

Dacă ţările din Balcani ar fost autobuze, notează Financial Times, am putea spune că, după o lungă aşteptare, patru au sosit în staţie. Două dintre acestea, Macedonia şi Bosnia-Herţegovina, s-au stricat însă pe drum, pentru că Bruxellesul şi-a concentrat toată atenţia pe Serbia şi Kosovo. A sosit însă momentul ca primele două ţări să fie readuse pe drumul cel bun.