Criza "OUG-elefant", la Bruxelles. Liviu Avram, discurs de nota 10 [video]
alte articole
Venit la Bruxelles să prezinte dezastrul patronat de Guvernul Grindeanu, jurnalistul Liviu Avram a povestit, în cadrul Comisiei de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) din Parlamentul European, cum a trăit el, "ca simplu cetăţean", criza ordonanţelor de urgenţă din ţara noastră, discurs la finalul căruia sala a izbucnit în aplauze entuziaste.
"Doamnelor şi domnilor, am să va povestesc criza ordonanţelor de urgenţă din România aşa cum a trăit-o un simplu cetăţean, eu. În acest portofel sunt banii mei. Periodic extrag din ei o sumă şi îi pun în ceea ce se cheamă buget public. Cui dau eu aceşti bani? Parlamentului, Guvernului, primarului şi unei întregi birocraţii de stat. De ce dau aceşti bani? Din două motive. Unu - pentru că mă obligă şi legea şi doi – pentru că am prezumţia, nu garanţia, că cei cărora le dau aceşti bani, nu îi bagă în buzunar, nu îi fură, ci îi administrează corect şi în folosul tuturor. Această prezumţie se bazează pe faptul că între aceşti oameni şi banii mei stă interpusă forţa legii iar faptele prin care aceşti bani, într-o formă sau alta, pot să fie furaţi, sunt scrise şi pedepsite în Codul Penal. Abuz în serviciu, mită, trafic de influenţă, conflict de interese, neglijenţă în serviciu s.a.m.d. Şi atunci, în acest aranjament legal şi instituţional eu îmi pot lăsa liniştit banii aici şi să mă întorc să îmi văd de viaţa mea ca toţi ceilalţi contribuabili disciplinaţi.
Dar acum aproape două luni, într-o noapte, fără niciun fel de explicaţie anterioară sau ulterioară, Guvernul României a făcut un lucru de neînchipuit, printr-o ordonanţă de urgenţă, act cu putere de lege, a frânt tocmai legea care ne păzea nouă banii. Adică, a dezincriminat total neglijenţa în serviciu şi conflictul de interese şi a dezincriminat parţial abuzul în serviciu. Şi stau să mă întreb, cum vine asta? Pe de-o parte, pe mine, contribuabil, mă obligi prin lege să dau bani la buget, iar pe de altă parte, prin altă lege, te arăţi indulgent şi generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care am pus banii, m-ai întrebat? Nu. Puteai să o faci? Sigur că da. Am avut alegeri acum mai puţin de patru luni, în campania electorală s-a vorbit mult, despre orice. Dar absolut niciodată despre aceste modificări, totuşi substanţiale ale legii penale.
Ce pot înţelege eu de aici? Că cei care ne-au cerut votul au avut o agendă ascunsă, au câştigat alegerile fără să vorbească despre ea şi o pun în aplicare după ce alegerile au trecut. Aşa arată capcana perfectă, cea pe care victima nu are cum să o evite, nu are cum să nu intre în ea şi iată că am intrat cu toţii. Capcana a fost pregătită din timp. Cu o avalanşă de adevăruri alternative, ştiri false şi spaime inventate, menite să construiască pseudo justificări, dar la întrebarea simplă şi legitimă "de ce aţi făcut asta?, singurul răspuns pe care l-am primit a sunat în felul următor: Pentru că aşa a vrut Guvernul, altă întrebare? Răspunsul acesta a intrat în folclor, căci un nefericit de ministru l-a repetat în aceeaşi conferinţă de presă de 24 de ori. Cum să mai rămâi calm? Cum să mai stai acasă? Aşa că o mulţime de români s-au dovedit imuni la manipulări, au înţeles exact ce li se pregăteşte şi au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinaţi s-au transformat în protestatari.
S-a cerut şi arbitrajul Curţii Constituţionale. Din 5 sesizări pe care le-a judecat, privitoare la această ordonanţă, Curtea Constituţională a reuşit performanţa să nu ne spună absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: dacă ceea ce ne-a făcut Guvernul a fost bine, a fost rău, sau a fost altcumva. În concluzie, înţelepciunea CCR în această criză nu ne-a ajutat cu nimic. Rămaşi, aşadar, fără nicio pavăză, românilor le-a mai rămas doar protestul în stradă, iar în urma protestelor şi doar în urma protestelor, Guvernul şi-a amânat ordonanţa de urgenţă. Practic, românii din stradă au fost cei care au repus legea în drepturile sale. Însă doar temporar căci criza nu a încetat ci s-a mutat cu un etaj mai sus, în Parlament.
Din motive necunoscute, Parlamentul a înţeles că românii ar fi contestat doar maniera de acţiune a Guvernului, noaptea ca hoţii, cum strigau protestatarii, nu şi conţinutul ordonanţei. Şi atunci, după ce Guvernul a făcut pasul înapoi, au început să apară în Parlament proiecte de lege care au acelaşi scop, slăbirea legii care ne păzeşte banii şi o viaţă mai uşoară şi mai sigură pentru cei care vor să îi fure. Parlamentul pare a ne spune aşa: nu v-a plăcut ce a făcut Guvernul? Nicio problemă. Venim noi, Parlamentul, şi facem acelaşi lucru pentru simplul fapt că putem. Ce o să mai faceţi? Şi românii au răspuns, continuă protestele. Ultimul a fost duminica ce tocmai a trecut.
Această criză a mai devoalat un lucru interesant, că slăbirea legii nu este dorită doar de majoritatea care sprijină Guvernul, ci şi de o parte din opoziţie. Pe undeva era de aşteptat, cei din opoziţie au fost şi ei la guvernare şi au sau urmează să aibă probleme cu legea. Şi atunci, cu o aşa vastă majoritate, probabil că Parlamentul îşi va impune până la urmă voinţa, iar românii nu pot face nimic până în anul 2020 când avem din nou alegeri. Sigur, pot să protesteze, dar oamenii mai au şi vieţi de trăit, nu pot sta patru ani în stradă, cu spaima că aleşii lor pot oricând să îşi impună această agendă. Şi cam asta e situaţia în acest moment, cetăţenii protestează, Parlamentul lucrează. Cine oboseşte primul pierde partida şi din câte se vede, Strada a început să obosească.
Primul ministru al României, Sorin Grindeanu, a fost întrebat, recent, ce mesaj al celor care îl contestă i-a plăcut cel mai mult. Şi l-a evocat pe acest cetăţean (arată pe slide în powerpoint - n.r.). Acest om şi-a imaginat că primul ministru nu a emis ordonanţă de bună voie şi că este captiv, este ostaticul unui grup de interese şi nu poate striga după ajutor şi a scris pe o coală de hârtie următorul mesaj: "Sorine, clipeşte de două ori dacă vrei să te salvăm". (aplauze)
Trebuie să îi dau dreptate primului ministru, e o glumă bună, dar ce trăim noi acum acasă nu mai e glumă, am căzut în capcana perfectă, suntem vulnerabili şi ne simţim ostatici ai propriilor noştri conducători. Ajutaţi-ne să găsim o soluţie, ca să îi aducem la o conduită responsabilă şi decentă, nu doar faţă de banii mei, nu doar faţă de banii noştri, ci şi de banii dumneavoastră şi ai celor pe care îi reprezentaţi, căci deopotrivă leii româneşti şi fondurile europene care vin în România sunt păzite de aceeaşi lege pe care aceşti domni o vor slabă. Nu stiu dacă toţi românii gândesc ca mine, dar vă asigur că cei care gândim la fel nu suntem deloc puţini, iar scopul prezenţei mele aici acesta este, în numele acestor oameni şi în faţa dumneavoastră, să clipesc de două ori." (aplauze)
