Creştinii din China riscă să se confrunte cu o represiune mai severă

Creştinii se apropie acum de un teritoriu periculos: religia a devine populară în China, dar sub conducerea ateistă a Partidului Comunist Chinez, acest lucru poate aduce multe probleme.

Conform estimărilor, există aproape 100 de milioane de creştini în China, un număr foarte important. Falun Gong, o practică paşnică bazată pe adevăr, compasiune, toleranţă, era practicată de asemenea de aproximativ 100 de milioane de persoane atunci când partidul a început o persecuţie brutală asupra acesteia, care continuă şi astăzi.

Persecuţia împotriva Falun Gong a început în 1999, când se crede că numărul mare de aderenţi ai mişcării a stârnit frica liderului de atunci al Partidului, Jiang Zemin. Iar situaţia creştinilor pare să fie similară. În prezent, numărul creştinilor din China ar fi depăşit 85 de milioane de persoane – mai mulţi decât cei aproximativ 60 de milioane de membri ai Partidului.

Primele semne ale unei campanii de persecuţii împotriva creştinilor din China sunt demult vizibile.

Potrivit The New York Daily News, numai în provincia Zhejiang, regimul chinez a dărâmat crucile de la peste 400 de biserici. Iar pe perioada Crăciunului, regimul a interzis toate sărbătorile de Crăciun în şcolile şi grădiniţele din oraşul Wenzhou.

Însă cele mai importante măsuri ale regimului au o influenţă directă asupra grupurilor religioase.

Regimul chinez i-a forţat pe pastorii creştini şi pe alţi intelectuali religioşi să participe la un seminar naţional în Beijing, în august. La acel seminar, aceştia au fost sfătuiţi să păstreze credinţa creştină liberă de influenţa străină şi de adaptare la China

Dar menţinerea creştinismului „liber de influenţa străină” este o frază care are o încărcătură istorică. Aceste cuvinte amintesc de Revoluţia Culturală chineză, atunci când regimul a distrus religiile tradiţionale şi a creat propriile versiuni pentru a înlocui religiile atacate.

În 1950, Partidul Comunist Chinez (PCC) se afla în procesul de eradicarea a credinţelor şi a tradiţiilor culturale. În timp ce Partidul Comunist Chinez aresta şi ucidea lideri ai budismului şi ai taoismului, acesta a pus bazele creării a doua organizaţii care să promoveze propria versiune a celor două religiii.

Pentru budism, PCC a creat Asociaţia Budistă Chineză în 1952. Pentru taoism a creat Asociaţia Taoistă Chineză în 1957. Noile asociaţii au început să promoveze formele alterate ale religiilor tradiţionale ignorând multe dintre practicile fundamentale. De asemenea, cele două asociaţii au declarat că se află ”sub conducerea guvernului Poporului”.

Iar cei care au refuzat să adere la religiile alterate au fost persecutaţi. În Cele Nouă Comentarii, o carte despre istoria persecuţiilor lansate de Partidul Comunist Chinez, care a fost premiată în repetate rânduri, se arată că ”budiştii şi taoiştii care erau devotaţi şi care respectau cerinţele (religiei) erau catalogaţi drept contrarevoluţionari sau membri ai sectelor superstiţioase sau ai societăţilor secrete”.

Iar sub ”sloganul revoluţionar al purificării budiştilor şi a taoiştilor”, mulţi dintre aceştia au fost închişi, forţaţi la ”reformă prin muncă”, sau chiar executaţi.

Biserica de stat

Creştinismul şi catolicismul au fost supuse de asemenea unor schimbări similare în China de către regimul comunist, aceste măsuri încadrându-se în directiva menţinerii ”credinţei libere de influenţă străină”.

Această frază datează de la înfiinţarea Bisericii Celor Trei, formată în 1959 de Wu Yaozong, care făcea parte din Comitetul Permanent al Conferinţei Consultative Politice a regimului chinez.

Noua biserică se baza pe idea independenţei de influenţa străină, sub ideile de ”auto-administrare, auto-susţinere şi auto-promovare. Iar Wu, numit de Partid în fruntea bisericii reformate, a uitat complet de credinţa sa când s-a alăturat oficialilor de Partid.

Practic, aşa cum a procedat cu budismul şi taoismul, regimul chinez a încercat să creeze o nouă religie ”sub conducerea guvernului Popular”. De asemenea, catolicilor din China nu le este permis să-l recunoască pe Papă.

Iar pe lângă persecuţia implementată prin măsuri oficiale, creştinii clandestini din China riscă să fie supuşi unui tratament mult mai brutal, similar cu cel resimţit de aderenţi ai Falun Gong.

Unul dintre cele mai concludente exemple în acest sens este situaţia din Lagărul de Muncă Masanja, unde mii de practicanţi Falun Gong au fost reţinuţi abuziv şi supuşi la cele mai inumane tratamente, precum diverse torturi, violuri, sau tratamente care au dus la decese. Iar printre cei reţinuţi abuziv în Mansanja s-ar afla, potrivit rapoartelor internaţionale, un număr semnificativ de creştini clandestini.

Loialităţi diferite

”În minţile oficialilor aţei din Partidul Comunist nu se află atât de mult religia propriu zisă”, notează The Guardian într-un articol despre represiunea lansată împotriva creştinilor, ci despre ”faptul că persoanele religioase recunosc o sursă diferită de autoritate şi sunt astfel, în mod potenţial, o ameninţare la adresa statului”.

”Acest lucru, bineînţeles, era şi problema lui Herod – de ce a trimis el soldaţii să încerce să omoare copii născuţi în oraşul lui David”, a adăugat publicaţia. ”Într-adevăr, când creştinii au spus că Isus este Domnul şi Regele, ei au făcut o afirmaţie politică: nu-l recunoşteau pe Cezar. Este o întrebare despre loialitatea finală. Nu este de mirare că autorităţile chineze sunt îngrijorate„.

Dezvoltările recente legate de creştinii din China sunt şi ele importante. Grupurile creştine sunt în prezent persecutate în China pentru că fac parte din mişcarea Casei Creştine, care nu urmează biserica de stat, formând aşa numitele grupuri de creştini ”clandestini”.

Riscând mai multă persecuţie

În aceste condiţii, se ridică problema dacă regimul poate să-i facă pe creştini să feecventeze biserica de stat, sau dacă aceştia vor alege să urmeze versiunea nealterată a religiei riscând să sufere persecuţii intense.

Aşa cum întreba The Guardian, ”Dacă creştinismul nu avea prieteni puternici peste graniţă, ar fi fost persecutat de regimul chineze aşa cum a fost persecutat Falun Gong ?”.

Răspunsul nu este prea simplu. Falun Gong are de fapt mulţi susţinători în întreaga lume, dar acest lucru nu a fost îndeajuns ca Partidul Comunist Chinez să oprească persecuţia.

La scurt timp după începutul persecuţiei, în noiembrie 1999, Camera Reprezentaţilor a Statelor Unite a aprobat prima rezoluţie care condamnă persecuţia lansată împotriva Falun Gong. Iar de atunci, Camera a adoptat trei rezoluţii suplimentare: în 2002, 2003 şi 2010.

Falun Gong a primit un sprijin similar, condamnări împotriva persecuţiei din China fiind lansate de Naţiunile Unite, de diferite guverne naţionale, Amnisty Internaţional şi Human Rights Watch.

O altă problemă reală cu care se confrunta Falun Gong în termeni de presiune internaţională împotriva persecuţiei este că atunci când persecuţia a început, în 1999, aceasta a fost însoţită de o campanie masivă de propagandă care a răspândit informaţii false despre Falun Gong, pe când practica era puţin cunoscută în afara Chinei.

De atunci, regimul chinez s-a folosit de campania sa de propagandă pentru a exercita presiuni pe media externă în rapoartele ei despre Falun Gong, în timp ce persecuţia a afectat 1 din 12 chinezi şi rămâne cea mai mare problemă pentru China de azi.

Unul din cele mai conclusive exemple în acest sens s-a petrecut în aprilie, când regimul a forţat Readers Digest să retragă un articol destinat unei publicaţii din afara Chinei – doar pentru că articolul menţiona persecuţia împotriva Falun Gong.

Un lucru important de urmărit, în privinţa represiunii lansate de regimul chinez împotriva creştinilor, este că regimul chinez va încerca să convingă lumea din afara Chinei că mişcările creştine clandestine sunt un pericol pentru ţară, şi dacă regimul va putea să manipuleze sau să reducă la tăcerea presa de peste graniţe.