Cosul muncii noastre cea de toate zilele
Ca este an electoral? Da. Se simte in aer. Se asfalteaza de ceva vreme cate o alee principala, se mai schimba pavajul in centrul cate unui oras. Se aud parca niste cuvinte precum: salarii, marire. Se vor mari salariile? Nu. Ele raman inghetate. Presedintele este categoric in aceasta directie. Romania este inca fragila. Nu poate fi vorba de masuri populiste.
Dar trebuie totusi oferit un raspuns la obisnuita intrebare “noua nu ne da nimic?” ramasa inca acolo, pe buzele si in inimile gruparilor de votanti care simt si ei - macar atunci cand aceste evenimente de “socializare” au loc - sa fie "stimulati".
Este firesc - nevoia de a apartine unui grup, de a-ti exercita o functie sociala la un moment dat si nevoia de a fi bagat cumva in seama sunt nevoi primare. Sunt de altfel un semn de existenta, nu-i asa? Mai sunt si altele, precum nevoia de educatie, de cunoastere, de recunoastere a demnitatii umane dar ele sunt nevoi aflate pe un alt nivel, de aceea mai putin cunoscute multimii votante din tara noastra, care am invatat sa ne multumim cu mai putin. Am fost invatati. In 45 de ani, in 20 de ani, etc. Asa ca ne-am obisnuit. Iar pretentiile noastre de demnitate umana si educatie civica adevarata s-au micsorat si ele, direct proportional si de sus in jos.
Deci si pentru ca “mentinerea stabilitatii este cuvantul de ordine si nu alunecarea in populism”, vestile sunt bune dar deloc populiste: pensiile si salariile vor fi platite si anul acesta! Deci vor fi bani - de pensii si salarii. Romanul rasufland usurat poate sa mearga la vot fara grija zilei de maine.
Ah, era sa uit, mai este ceva: cosul solidaritatii. Bonus. Din banii poporului, pentru popor. Poporul pensionar - sau clasa electorala pensionara - care isi va sacrifica interesele personale din acea duminica din an si isi va dovedi solidaritatea fata de clasa conducatoare, va primi zahar, ulei, faina, orez cu discount. Asa se promite. Ca ei ar fi preferat mai degraba servicii medicale compensate si bilete in statiuni de recuperare din cei 5% opriti din pesie pentru fondul de sanatate, nu i-a intrebat nimeni. Poate uita oricum...
Mai ales ca, el, cosul solidaritatii nu este egal cu economatele - acea inventia comunista de pe timpul lui Nastase, cum s-a mai afirmat. Nu. El va simboliza “dovada de retinere si prudenta”. Fata de excesele promisiunilor electorale? Poate fata de alte aspiratii. Caci mai exista si altele in afara de mancare. Demnitatea, drepturile umane, curajul civic si respectarea lor. Mancarea - zic ei - e lucrul fundamental la romani. Si ne-au redus la mancare. Iar noi am lasat-o asa, cum a cazut.
Pentru voi, tovarasi, bem noi acel lapte si mancam acele mere. George Orwell, Ferma animalelor
Dar sa nu ne plangem, caci, iata va exista cosul solidar care, pare-se, va putea fi declarat cosul electoral oficial; nu ca in alti ani, galetile, pixurile si sarmalele electorale dar neoficiale.
Caci, cine stie pana la urma, cosul poate avea o evolutie mai fericita decat economatele lui Nastase, si se poate permanentiza si evolua in “cornul si laptele pensionarului solidar” si, de ce nu, in “cornul si laptele votantului”. De ce nu, daca e spre binele poporului?
“Zi si noapte veghem la bunastarea voastra. Pentru voi, tovarasi, bem noi acel lapte si mancam acele mere". In Ferma animalelor a lui Orwell, porcii-conducatori incredintau animalele ca e doar spre binele lor ca ele sa trudeasca cat era ziua de lunga in timp ce ei ei sa manance si sa tina discursuri. "Bonusul" animalelor ramanea munca lor cea de toate zilele.
