Companiile americane se retrag de pe piaţa chineză

Visele eşuate şi promisiunile încălcate sunt tot ce a mai rămas din speranţele care determinau odată Statele Unite să înceapă comerţul liber cu China, în 2001.

Preşedintele american de atunci, Bill Clinton, a afirmat în 2001 în faţa unei săli pline că ”dacă crezi într-un viitor de deschidere mai mare şi de libertate pentru oamenii din China, ar trebui să fii pentru acest acord”. Decizia avea sprijin dublu, iar liderii din Statele Unite împărtăşeau credinţa că, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, comerţul cu China o va ajuta să se apropie de libertate şi democraţie.

Dar în loc să transforme China într-o ţară mai liberă şi mai democratică, multe companii din Statele Unite şi Occident s-au înclinat spre interesele chineze, iar multe altele s-au confruntat cu daune economice severe.

Comerţul liber ”nu le-a făcut mai democratice”, a declarat Peter Navarro, directorul filmului, ”Moartea adusă de China”. În schimb, a transformat companiile ”într-o maşină autoritară mai eficientă”.

Dar acum s-ar putea petrece o schimbare. Multe companii mari au început să simtă impactul, şi multe altele se retrag acum din China. Best Buy a anunţat, pe 4 decembrie, că va vinde 184 de magazine în China şi că va părăsi ţara, alăturându-se celorlalte companii care au părăsit ţara, inclusiv Google, Home Depot, Metro, Media Market, Adidas, Panasonic, Rakuten, Nestle şi Danone.

Momentul este relevant. Regimul chinez va celebra cea de-a 15-a aniversare a ascensiunii în Organizaţia Mondială a Comerţului, în 2016, iar parlamentarii din America se uită acum la răul pe care comerţul liber cu China l-a adus economiei globale.

Război comercial

”Au venit şi au provocat distrugeri în economia americană şi europeană”, a declarat Navarro.

Problema, afirmă Navarro, este că Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi statutul de „cea mai favorizată naţiune”, acordat de Statele Unite Chinei, au ca scop să aducă un sistem de reglementări în domeniul liberului schimb. Când China a primit aceste beneficii, totuşi, ea s-a folosit de aceste reglementări şi standarde pentru a-şi spori propriul comerţ, dar fără să urmeze regulile când lucra cu alte naţiuni.

”Au cules toate beneficiile organizaţiilor internaţionale, dar ei n-au respectat reglementările”, a declarat Navarro.

China a început să abuzeze noile privilegii imediat. Potrivit lui Navarro, imediat ce regimul chinez a fost adus în Organizaţia Mondială a Comerţului, a început să inunde Statele Unite cu importuri subvenţionate. Pe lângă asta, armata chineză lansează aproape constant atacuri cibernetice pentru a fura proprietăţi intelectuale ale companiilor americane, în timp ce firmele chineze folosesc produse contra-făcute şi piratate pentru a submina firmele americane.

Un procent estimat de 15% până la 20% din toate produsele create în China sunt contrafăcute, potrivit unui raport din partea Centrului MIT pentru Studii Internaţionale, şi aproape 8% din PIB-ul Chinei provine din bunuri contrafăcute.

Apoi există manipularea monedei chineze – devalorizarea yuanului, care oferă Chinei un avantaj de 25% până la 40% în detrimentul dolarului. Navarro a declarat că efectul manipulării monedei este că oferă importurilor Chinei către Statele Unite o subvenţie, însă impune un tarif suplimentar asupra importurilor care pleacă din Statele Unite către China. Efectul acestui lucru este că ajută China să vândă în Statele Unite, în timp ce vânzările înapoi către China ajung să fie foarte scumpe – iar pe termen lung că firmele chineze ajung să domine piaţa în timp ce companiile americane sunt depăşite la preţ.

Chiar dacă cifrele din economia Chinei sunt instabile, Fortune Magazine a raportat recent că piaţa valutară a Chinei creşte, însă ţara are o creştere mai mică şi o bulă pe piaţa imobiliarelor. Descrierea ei este că „piaţa de acţiuni a Chinei nu înşeală atât de mult gravitate cât înşeală logica”.

Pentru a menţine acele conturi, a declarat Navarro, Statele Unite au pierdut aproape 57.000 de fabrici, 25 de milioane de americani sunt incapabili să găsească un loc de muncă decent, iar Statele Unite datorează 3 trilioane de dolari către cea mai mare naţiune totalitară a lumii.

Iar în plus, regimul chinez continuă să abuzeze muncitorii, devine tot mai ostil din punct de vedere militar, iar companiile occidentale sunt pedepsite cu investigaţii şi reglementări.

„Este schimb pe schimb şi face parte din înţelegere”, a declarat Navarro, cu privire la modul în care regimul a pedepsit firmele din Statele Unite.

O piaţă ostilă

Lista de abuzuri pe care China le comite începe să se facă simţită, totuşi, şi a erodat încrederea firmelor şi a oficialilor din Statele Unite.

Un sondaj publicat pe 2 septembrie de Camera americană pentru Comerţ arată că 60% din firmele americane din China se simt mai puţin binevenite decât înainte şi 49% dintre participanţii la sondaj cred că firmele sunt vizate de atacurile regimului chinez.

Într-un sondaj lansat în Europa, 61% dintre companiile străine care au fost în China pentru mai mult de un deceniu au declarat că menţinerea afacerilor în China devine tot mai dificilă.

Singura industrie din Statele Unite care se bucură de un surplus pe piaţa chineză este agricultura, potrivit unui raport al Consiliului de Securitate Economică SUA-China din 2013. Totuşi, chiar şi în domeniul agriculturii, China a aplicat o serie de măsuri catalogate parte a războiului economic iar experţii au ajuns să se întrebe despre adevăratul cost al relaţiilor comerciale dintre cele două.

Există acum un apel către China prin care i se cere să joace respectând regulile, iar retragerea recentă a Best Buy poate prevesti ce va urma.

„Astăzi îi cer Chinei să se conformeze complet cu angajamentele asumate în cadrul OMC şi să implementeze complet şi cu încredere toate legiferările OMC împotriva sa”, a declarat senatorul Sherrod Brown, preşedintele Comisiei Congresionale Executive privind China.

Brown a citat date recente care „prezintă o imagine clară a eforturilor statului chinez de a interveni în economie şi pentru a ajuta afacerile chineze neloiale, în ciuda angajamentelor OMC de a nu face asta”.

Acesta a indicat că în 2012, când deficitul comercial al Statelor Unite faţă de China era de peste 300 de miliarde de dolari, cifre similare erau aşteptat şi în 2013. Brown a declarat că ”aceste deficite comerciale masive sunt de neconceput iar costul prestaţiilor” în mai multe oraşe din întreaga ţară sunt de neacceptat.

Potrivit lui Navarro, impactul intrării Chinei în OMC a devenit acum clar, iar companiile şi oficialii americani sunt acum alertaţi faţă de această problemă.

William Reinsch, fostul subsecretar pentru administrarea exportului sub preşedintele Bill Clinton, una dintre vocile care susţineau odată comerţul cu China, şi-a schimbat discursul în mod semnificativ.

„Este o dezamăgire reală pentru mine să scriu lucrurile acestea”, a comunicat Reinsch într-un raport recent, potrivit Washington Free Beacon. „Am fost mereu un optimist în privinţa relaţiilor dar aveam o viziune care a devenit tot mai uşor de neacceptat, în timp ce China se poziţionează în moduri ce se vor ciocni în mod inevitabil cu interesele noastre în regiune”.

Pentru a estima cum pot companiile din Statele Unite să se retragă din China, a declarat Navarro, putem efectua „o simplă analiză a costurilor şi a beneficiilor: costul creşte, beneficiile scad, iar riscul creşte de asemenea”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.