Cinci tactici de dezinformare folosite de Rusia pentru a încerca să influenţeze alegerile din SUA

Recenta expunere de către Casa Albă a încercărilor Rusiei de a influenţa alegerile prezidenţiale americane din acest an nu va surprinde pe nimeni care a urmărit tacticile de dezinformare din timpul ultimelor alegeri din SUA, potrivit The Conversation.

În timpul campaniei din 2020, Kremlinul a utilizat mijloacele sale de informare în masă sponsorizate de stat, canalul internaţional de televiziune RT şi site-ul de ştiri şi postul de radio Sputnik, pentru a difuza o serie de conţinuturi care puneau la îndoială legitimitatea procesului democratic din SUA. De asemenea, s-a constatat că reţele de roboţi şi troli sponsorizaţi de Rusia au promovat dezinformarea şi teoriile conspiraţiei în reţelele online.

De data aceasta, SUA au confiscat o reţea de domenii de internet gestionate de Rusia şi au sancţionat zece persoane, printre care Margarita Simonyan, redactor-şef al RT (fosta Russia Today), pentru „activităţi care vizează deteriorarea încrederii publice în instituţiile noastre”. Sancţiunile includ îngheţarea oricăror proprietăţi sau active în SUA şi, eventual, restricţii pentru orice cetăţean sau companie americană care lucrează cu acestea.

De asemenea, SUA au acuzat doi manageri ai RT cu sediul la Moscova, Kostiantin Kalaşnikov şi Elena Afanasieva, în temeiul legii privind spălarea banilor, că au plătit creatori de conţinut americani pentru a difuza „propagandă pro-rusă şi dezinformare” în SUA.

Procurorul general al SUA, Merrick Garland, a declarat că Rusia caută să creeze „rezultatul preferat” în viitoarele alegeri prezidenţiale şi să submineze sprijinul SUA pentru Ucraina în război.

Practicile invocate de Departamentul de Justiţie al SUA (DOJ) sunt tehnici standard în încercările Rusiei de a influenţa publicul internaţional.

Iată cinci caracteristici-cheie ale manipulării informaţiilor identificate, care pot ajuta la înţelegerea celui mai recent scandal de manipulare a alegerilor.

1. Utilizarea influencerilor locali

DOJ acuză că angajaţii RT au plătit unei firme din Tennessee aproape 10 milioane USD pentru a produce conţinut social media care să se alinieze intereselor ruseşti, fără a dezvălui că finanţarea a provenit în cele din urmă de la statul rus.

Mai mulţi influenceri conectaţi la firma din Tennessee au declarat ulterior că au avut control editorial asupra conţinutului lor şi au negat că ar fi avut cunoştinţă de orice legături cu Rusia. Dar acest lucru corespunde tiparelor identificate în cercetarea noastră.

În primul rând, RT lucrează de mult timp cu spaţiul media populist de dreapta şi imită adesea stilul şi practicile media populiste de dreapta din SUA. RT creează frecvent linkuri către articolele acestora pe site-ul său web şi a promovat personalităţi media de dreapta, distribuindu-le emisiunile şi prezentându-le pe propriile sale platforme.

Pe această bază, RT a oferit adesea o platformă, finanţare şi frâu liber personalităţilor media din statele pe care le vizează, ale căror convingeri autentice corespund propriilor interese ale Rusiei. La urma urmei, cercetările confirmă faptul că oamenii sunt mai predispuşi să creadă afirmaţiile pe care le-au auzit de nenumărate ori, indiferent dacă acestea sunt sau nu adevărate.

2. Emisiunile de ştiri false

În cadrul acestui caz, SUA a confiscat o reţea de domenii de internet despre care se presupune că au fost utilizate pentru a promova informaţii false destinate unor subgrupuri specifice ale populaţiei americane. Deghizat în site-uri locale, conţinutul acestora tinde să exploateze preocupările şi controversele sociale specifice care rezonează cu anumite grupuri-ţintă, precum şi să amplifice principalele puncte de discuţie ruseşti.

S-a văzut acest lucru în trecut, când Internet Research Agency, sprijinită de Kremlin, a creat un site fals de ştiri de stânga şi a păcălit liber-profesionişti neintenţionaţi să contribuie cu conţinut la operaţiunile de informare ruseşti. Activităţile anterioare ale RT arată că acesta nu are nicio reţinere în a-şi camufla în mod deliberat legăturile cu alte operaţiuni şi grupuri media.

Din cercetări rezultă că aceste site-uri nu numai că obişnuiesc să facă trimiteri încrucişate între ele, dar fac frecvent trimiteri încrucişate şi la alte site-uri autointitulate contra-mainstream pentru a-şi spori credibilitatea în faţa anumitor categorii demografice online.

3. Turnând gaz pe foc

O altă tactică obişnuită pentru a menţine credibilitatea conţinutului este legarea acestuia de temerile şi preocupările care sunt deja importante în orice societate. De exemplu, Rusia nu a adus războiul cultural în SUA, dar a exploatat cu abilitate anxietăţile societăţii americane legate de acest subiect. Operaţiunile media ruseşti au adus în prim-plan aceste preocupări, fără a se angaja în vreun mod semnificativ.

În mod similar, atunci când site-urile ruseşti se deghizează în surse locale, acestea acordă prioritate temelor care sunt familiare publicului lor ţintă. De obicei, însă, subiectele de dezbinare sunt înfrumuseţate cu un mozaic de informaţii reale şi inventate. Audienţelor le este greu să le descompună, iar presupunerile lor de la care pornesc înseamnă că adesea nu sunt motivate să încerce.

4. Schimbarea scenariului

Moscova a negat în mod repetat orice implicare în campanii de influenţă, la fel cum a făcut-o în 2018, când Regatul Unit a acuzat statul rus de o serie de otrăviri cu Noviciok în Salisbury. Atunci, politicienii şi mass-media din Rusia au promovat o reţea complexă de teorii ale conspiraţiei care reflectau acuzaţiile aduse serviciilor de securitate din Regatul Unit şi SUA.

De data aceasta, am asistat din nou la un răspuns de tip „scenariu răsturnat” din partea reprezentanţilor Rusiei. Ambasadorul Moscovei la Washington, Anatoly Antonov, a respins acuzaţiile SUA ca fiind un produs al „rusofobiei ” - acelaşi termen folosit de ambasada rusă în urma otrăvirii de la Salisbury.

Iar purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a repetat tema sa preferată din ultimii ani, acuzând SUA că a devenit o „dictatură totalitară neoliberală”. Acest lucru ar putea părea ridicol din partea reprezentantei unui stat care a incriminat critica invaziei sale din Ucraina. Cu toate acestea, minciunile făţişe şi demitizările pline de umor merg adesea mână în mână în operaţiunile de informare ale Rusiei.

5. Umorul

Statul rus utilizează în mod curent umorul în mod strategic, iar RT a apărut ca un fel de pionier în utilizarea umorului pentru a legitima acţiunile Rusiei sau pentru a neutraliza criticile.

Cu toate acestea, reţeaua nu foloseşte umorul doar pentru a relata despre politica internaţională. Abordarea sa caracteristică este de a se include în mod conştient ca parte a glumei. Mai multe campanii publicitare ale RT au folosit criticile străine ca argument de vânzare.

Acelaşi spirit a fost clar în răspunsul sarcastic al lui Simonyan la cele mai recente acuzaţii. În comentariile postate pe Telegram şi reproduse cu bucurie de RT, redactorul-şef a respins acuzaţiile drept alarmism american „cu privire la atotputernicul RT”. Cuvintele sale sunt un exemplu perfect al modului în care RT se bucură de statutul său de „paria populistă”.

Rusia continuă să rafineze modul în care încearcă să influenţeze agendele din afara graniţelor sale şi nu există nicio sugestie că acest lucru se va opri prea curând.