Guardian: datele proprii ale armatei israeliene indică o rată a mortalităţii civile de 83% în războiul din Gaza

Cifrele dintr-o bază de date secretă a serviciilor militare israeliene indică faptul că cinci din şase palestinieni ucişi de forţele israeliene în Gaza erau civili, o rată extremă de masacru rar întâlnită în ultimele decenii de război, scrie Guardian.

În luna mai, la 19 luni de la începutul războiului, oficialii serviciilor secrete israeliene au înregistrat 8.900 de luptători din Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian ca fiind morţi sau „probabil morţi”, potrivit unei anchete comune realizate de Guardian, publicaţia israeliano-palestiniană 972 Magazine şi publicaţia în limba ebraică Local Call.

La acea dată, 53.000 de palestinieni fuseseră ucişi în atacurile israeliene, potrivit autorităţilor sanitare din Gaza, un bilanţ care includea combatanţi şi civili. Luptătorii identificaţi în baza de date a serviciilor de informaţii militare israeliene reprezentau doar 17% din total, ceea ce indică faptul că 83% dintre morţi erau civili.

Această proporţie aparentă dintre civili şi combatanţi în rândul morţilor este extrem de ridicată pentru războaiele moderne, chiar şi în comparaţie cu conflictele cunoscute pentru uciderile indiscriminate, inclusiv războaiele civile din Siria şi Sudan.

În conflictele globale monitorizate de Uppsala Conflict Data Program din 1989, civilii au reprezentat o proporţie mai mare din morţi doar în Srebrenica – deşi nu în războiul din Bosnia în ansamblu –, în genocidul din Rwanda şi în timpul asediului rus al Mariupolului în 2022.

Armata israeliană nu a contestat existenţa bazei de date şi nici datele privind decesele înregistrate în rândul membrilor Hamas şi PIJ, atunci când a fost solicitată să comenteze de către Local Call şi 972 Magazine. Când Guardian a solicitat un comentariu cu privire la aceleaşi date, un purtător de cuvânt a declarat că au decis să „reformuleze” răspunsul.

O scurtă declaraţie trimisă ziarului The Guardian nu a răspuns direct la întrebările referitoare la baza de date a serviciilor de informaţii militare.

Aceasta afirma că „cifrele prezentate în articol sunt incorecte”, fără a specifica ce date contestă armata israeliană. De asemenea, se afirmă că cifrele „nu reflectă datele disponibile în sistemele IDF”, fără a preciza despre ce sisteme este vorba.

Un purtător de cuvânt nu a răspuns imediat când a fost întrebat de ce armata a dat răspunsuri diferite la întrebări despre un singur set de date.

Baza de date numeşte 47.653 de palestinieni consideraţi activi în aripile militare ale Hamas şi PIJ. Ea se bazează pe documente interne aparente ale grupurilor confiscate în Gaza, care nu au fost vizualizate sau verificate de Guardian.

Mai multe surse de informaţii familiare cu baza de date au declarat că armata o consideră singura evidenţă autorizată a victimelor militante.

Armata israeliană consideră, de asemenea, că bilanţul Ministerului Sănătăţii din Gaza este fiabil, a transmis Local Call, iar fostul şef al serviciilor de informaţii militare pare să îi fi citat recent, chiar dacă politicienii israelieni resping în mod regulat aceste cifre ca fiind propagandă.

Ambele baze de date ar putea subestima numărul victimelor. Ministerul Sănătăţii din Gaza enumeră doar persoanele ale căror cadavre au fost recuperate, nu şi miile îngropate sub dărâmături. Serviciile de informaţii militare israeliene nu au cunoştinţă de toate decesele militanţilor sau de toţi noii recruţi. Dar bazele de date sunt cele utilizate de ofiţerii israelieni pentru planificarea războiului.

Politicienii şi generalii israelieni au estimat numărul militanţilor ucişi la 20.000 sau au afirmat că raportul dintre civili şi combatanţi este de 1:1.

Totalurile mai mari citate de oficialii israelieni pot include civili cu legături cu Hamas, precum administratori guvernamentali şi poliţişti, chiar dacă dreptul internaţional interzice atacarea persoanelor care nu sunt implicate în luptă.

Probabil că includ şi palestinieni fără legături cu Hamas. Comandamentul sudic al Israelului a permis soldaţilor să raporteze persoanele ucise în Gaza ca victime militante fără identificare sau verificare.

„Oamenii sunt promovaţi la rangul de terorişti după moartea lor”, a declarat o sursă din serviciile de informaţii care a însoţit forţele de pe teren. „Dacă aş fi ascultat brigada, aş fi ajuns la concluzia că am ucis 200% din agenţii Hamas din zonă.”

Itzhak Brik, un general în rezervă, a declarat că soldaţii israelieni în serviciu activ erau conştienţi că politicienii exagerau numărul victimelor Hamas. Brik l-a sfătuit pe premierul Benjamin Netanyahu la începutul războiului şi se numără acum printre cei mai vehemenţi critici ai acestuia. „Nu există absolut nicio legătură între cifrele anunţate şi ceea ce se întâmplă în realitate. Este doar o mare păcăleală”, a declarat el.

Brik a comandat colegiile militare israeliene şi a declarat că a păstrat legătura cu ofiţerii în serviciu. El a povestit că s-a întâlnit cu soldaţi dintr-o unitate care identifica palestinienii ucişi în Gaza, care i-au spus că „majoritatea” erau civili.

Chiar dacă o mare parte din Gaza a fost redusă la ruine şi zeci de mii de oameni au fost ucişi, baza de date secretă listează aproape 40.000 de persoane considerate de armată ca fiind militanţi şi încă în viaţă.

Estimările privind victimele furnizate de membrii Hamas şi PIJ indică, de asemenea, că oficialii israelieni exagerează numărul militanţilor ucişi în declaraţiile publice, a afirmat Muhammad Shehada, un analist palestinian.

Până în decembrie 2024, aproximativ 6.500 de persoane din aripile militare şi politice ale ambelor grupuri au fost ucise, i-au spus membrii. „Israelul extinde graniţele pentru a putea defini fiecare persoană din Gaza ca fiind membru Hamas”, a spus el. „Totul este o ucidere în momentul respectiv, din motive tactice, care nu au nimic de-a face cu eliminarea unei ameninţări.”

Proporţia victimelor civile printre morţi ar fi crescut şi mai mult din mai, când Israelul a încercat să înlocuiască organizaţiile ONU şi umanitare care au hrănit palestinienii pe tot parcursul războiului. Forţele israeliene au ucis sute de persoane care încercau să obţină alimente din centrele de distribuţie din zonele militare interzise.

Acum, supravieţuitorii înfometaţi, deja forţaţi să se retragă pe doar 20% din teritoriu, au primit ordin să părăsească nordul, în timp ce Israelul se pregăteşte pentru o nouă operaţiune terestră care ar putea avea consecinţe catastrofale pentru civili.

Amploarea uciderilor s-a datorat în parte naturii conflictului, a declarat Mary Kaldor, profesor emerit la LSE, director al Conflict Research Programme şi autor al cărţii New Wars, o lucrare influentă despre războaiele din perioada post-Războiului Rece.

Dreptul internaţional umanitar a fost elaborat pentru a proteja civilii în războaiele convenţionale, în care statele mobilizează trupe pentru a se înfrunta pe câmpul de luptă. Acesta este în mare parte modelul războiului Rusiei în Ucraina.

În Gaza, Israelul luptă împotriva militanţilor Hamas în oraşe dens populate şi a stabilit reguli de angajare care permit forţelor sale să ucidă un număr mare de civili în atacuri chiar şi împotriva militanţilor de rang inferior. „În Gaza, vorbim mai degrabă despre o campanie de asasinate ţintite decât despre bătălii, iar acestea sunt efectuate fără nicio grijă pentru civili”, a spus Kaldor.

Proporţia civililor printre morţii din Gaza a fost mai comparabilă cu războaiele recente din Sudan, Yemen, Uganda şi Siria, unde o mare parte a violenţelor a fost îndreptată împotriva civililor, a spus ea. „Acestea sunt războaie în care grupurile armate tind să evite luptele. Nu vor să se lupte între ele, vor să controleze teritoriul şi o fac ucigând civili.

Poate că acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Israelului, iar acesta este un model de război [în Gaza] care vizează dominarea unei populaţii şi controlul teritoriului. Poate că obiectivul a fost întotdeauna strămutarea forţată”.

Guvernul israelian afirma că războiul este unul de autoapărare, după atacurile conduse de Hamas din 7 octombrie 2023, în care au murit 1 200 de persoane.

Însă liderii politici şi militari folosesc în mod regulat retorica genocidului. Generalul care a condus serviciile de informaţii militare la începutul războiului a declarat că pentru fiecare persoană ucisă în acea zi trebuie să moară 50 de palestinieni, adăugând că „acum nu mai contează dacă sunt copii”. Aharon Haliva, care a demisionat în aprilie 2024, a declarat că uciderea în masă din Gaza era „necesară” ca „mesaj pentru generaţiile viitoare” de palestinieni, în înregistrări difuzate la televiziunea israeliană în această lună.

Mulţi soldaţi israelieni au mărturisit că toţi palestinienii sunt trataţi ca ţinte în Gaza. Unul dintre ei, staţionat în Rafah în acest an, a declarat că unitatea sa a creat o „linie imaginară” în nisip şi a tras asupra oricui o traversa, inclusiv de două ori asupra unor copii şi o dată asupra unei femei. Au tras pentru a ucide, nu pentru a avertiza, a spus el. „Nimeni nu a ţintit picioarele”.

Neta Crawford, profesoară de relaţii internaţionale la Universitatea Oxford şi cofondatoare a proiectului Costs of War, a declarat că tacticile israeliene marchează o abandonare „îngrijorătoare” a practicilor dezvoltate de zeci de ani pentru a proteja civilii.

În anii 1970, revolta publică faţă de masacrele americane din Vietnam a forţat armatele occidentale să-şi schimbe modul de luptă. Noile politici au fost implementate în mod imperfect, dar reflectau o concentrare asupra limitării daunelor aduse civililor, care nu mai părea să facă parte din calculele militare ale Israelului, a spus ea.

„Ei spun că folosesc aceleaşi proceduri pentru estimarea şi reducerea victimelor civile ca şi state precum Statele Unite. Dar dacă te uiţi la aceste rate de victime şi la practicile lor de bombardare şi distrugere a infrastructurii civile, este clar că nu este aşa”.