Cel mai mare obstacol pentru Hollande

Părea simplu. Era suficientă o campanie după 'moda spaniolă': aşa cum Mariano Rajoy s-a abţinut să promită ceva precis, pentru a-l îndepărta pe Zapatero, François Hollande avea să câştige, profitând de valul anti-Sarkozy care se abătuse asupra Franţei. Mai ales când preşedintele era copleşit de cifrele economice, de şomaj şi de o datorie publică tot mai contestată. Sarkozy începuse să fie criticat, chiar şi de cei care îl aleseseră acum cinci ani, pentru a fi realizat o reformă neadecvată şi inconsecventă, din dorinţa de a se ocupa el de toate, notează joi ziarul El Pais.

Cu mine, promitea candidatul socialist, francezii vor avea un preşedinte 'normal'. François Hollande a câştigat alegerile primare ale partidului şi se vedea învingător şi în cele prezidenţiale. 'Schimbarea' devenise sloganul său, iar electoratul se resemnase în faţa unei campanii plictisitoare. Dar cu mai puţin de trei săptămâni înainte de primul tur al alegerilor, peisajul se întunecă pentru candidatul socialist, iar François Hollande se vede ameninţat de trei fronturi.

În primul rînd, campania energică şi chiar agresivă a lui Nicolas Sarkozy a dat roade. Înclinarea excesivă spre dreapta, terorism şi imigraţie incluse fie din simplu oportunism, l-au propulsat în fruntea sondajelor pentru primul tur. Este oare o recuperare prea târzie pentru a influenţa al doilea tur, unde învingător rămâne Hollande (la o diferenţă mare de 8 puncte)? În orice caz, candidatul UMP a reuşit să evite ca cei cinci ani la Elysee să-i fie puşi în cârcă. Atacurile de la Toulouse şi Montauban i-au oferit ocazia ideală de a-şi juca rolul de părinte protector al naţiunii. Iar revenirea în atenţie a temelor legate de securitatea ţării, care l-au propulsat la putere în 2007, i-au consolidat poziţia, în detrimentul candidatei extremei drepte Marine Le Pen, căreia îi va fi imposibil să mai ajungă în al doilean tur.

Fenomenul acestei campaniei 2012 se numeşte însă Jean-Luc Mélenchon, iar ascensiunea lui în sondaje - 15 la sută potrivit ultimelor calcule - este o ameninţare dublă pentru François Hollande. Acest vechi socialist, fost 'troţkist' şi aliat cu ce a mai rămas din Partidul Comunist, a reuşit să trezească electoratul cu un discurs nostalgic, care prinde încă la poporul de stânga, cu visul unei lumi mai bune, fără decalaje, fără globalizare, fără economie de piaţă, fără bogaţi şi săraci, fără UE, fără Sarkozy, dar şi fără un socialism blând. Dincolo de folclorul naţional (Franţa este singura democraţie care mai are alţi doi candidaţi troţkişti), Mélenchon a ştiut să se introducă prin breşa lăsată de Hollande.

Francois Hollande s-a arătat mai realist decât Mitterand în 1981, mai social-democrat şi mai preocupat de promiterea redistribuirii bogăţiilor, care nu mai există. Atacat dinspre stânga, el a promis un impozit de 75% la sută pe veniturile mari. Dar nu a fost suficient. Cum să convingi electoratul dur de stânga şi să-i atragi şi pe cei de centru, dezamăgiţi de candidatul lor François Bayrou, inexistent în campanie? Nu este lucru uşor, iar Mélenchon a ştiut să profite de moment.

Însă cel mai mare obstacol pentru Hollande este absenteismul. Specialiştii estimează că în prezent se situează la 32%, dublu faţă de 2007. S-au săturat oare francezii de o campanie şi o clasă politico-mediatică percepută ca prea departe de preocupările lor? Sunt lipsiţi de entuziasm de acest duelul dintr-un candidat, care nu le place, şi altul care nu-i convinge? Încercând să recupereze terenul, Hollande se afişează cu fosta parteneră de viaţă şi de partid Ségolene Royal, ca simbol al uniunii regăsite şi cu un mare discurs în care a promis şi că îşi va reduce salariul. Rămâne de văzut dacă va recupera imboldul iniţial pentru a-şi garanta victoria anunţată în ultimul tur.