Ce superstiţie are Mugur Isărescu referitor la rezerva de aur a BNR

La câteva zile după ce Guvernul a anunţat că a pregătit un proiect în vederea deschiderii exploatării Roşia Montană, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a reamintit luni că rezerva de aur a României nu mai trebuie să crească, întrucât de câte ori s-a depăşit nivelul de 100 de tone, "România a păţit ceva".

"Eu am o învăţătură. Este cam pesimistă. Deci eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstiţios. De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a păţit ceva. De data asta, să rămânem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone", a afirmat Mugur Isărescu.

Guvernatorul a făcut această declaraţie luni, la ediţia a XXI-a a Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu", cu tema "Aurul în istoria băncilor centrale", găzduită de BNR.

Şeful băncii centrale a declarat de mai multe ori de-a lungul anilor că nu doreşte creşterea rezervei de aur din superstiţie.

Preţul aurului

Mugur Isărescu şi-a amintit că în anul 1990, la doar două ore după ce a fost numit guvernator al băncii centrale, s-a dus la tezaur.

"De ce? Ca să ating aurul, era şi ultima rezervă tangibilă a Românei şi ca să capăt încredere. M-a întrebat cineva cum am rezistat (ca guvernator, o perioadă îndelungată - n.r.). Probabil că am luat ceva magie din tezaurul, mic atunci, nu aveam decât vreo 64 tone de aur, suficient ca să îmi dea încredere pentru câţiva ani buni, cel puţin. În prezent, suntem la al doilea ciclu pe care îl trăiesc, de explozie a preţului aurului", a declarat Mugur Isărescu.

Timp de 12 ani consecutivi, aurul s-a apreciat - până în luna septembrie a anului 2011, când a atins preţul record de 1.923,7 dolari pe uncie (aproximativ 61,8 dolari pe gram).

Cotaţia metalului preţios a intrat apoi pe o pantă predominant descendentă şi se plasează acum la aproape 30% sub nivelul-record din 2011, însă, totuşi, cotaţiile sunt mult peste cele din urmă cu opt ani, când uncia se tranzacţiona la circa 400 de dolari.

Proiectul Roşia Montană

Săptămâna trecută, Guvernul a anunţat va crea o nouă companie care se va ocupa exclusiv de proiectul Roşia Montană, operaţiune deja planificată într-un document în care este menţionat că proiectul poate genera venituri şi încasări bugetare de mai multe miliarde dolari, poate relansa industria minieră şi poate crea locuri de muncă.

Denumită "Minvest Roşia Montană", noua companie va prelua de la Minvest Deva pachetul de 19,3% din acţiuni deţinut la societatea Roşia Montană Gold Corporation, va avea ca obiect principal de activitate servicii anexe pentru "extracţia mineralelor" şi va funcţiona doar în subordinea ministrului delegat pentru Proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine, Dan Şova (PSD).

Pe de altă parte, societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de firma canadiană Gabriel Resources, cu 80,46% din capitalul social, în spatele companiei fiind nume mari din business-ul mondial, precum miliardarii John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan.

Prin concesionare în vederea exploatării, compania deţine la Roşia Montană (judeţul Alba) cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.

1940 - rezerva de aur cea mai mare

Încă din 1880, de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României, rezervele de aur au fluctuat în funcţie de evenimente istorice - războaie şi decizii politice - precum şi de ciclurile de creştere economică.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, imediat după înfiinţarea instituţiei, România avea mai puţin de 15 tone de aur în rezerva Băncii Naţionale (BNR).

Recordul istoric a fost atins în 1940, când BNR deţinea aproape 140 de tone din metalul preţios, ocupând locul al 12-lea în lume.

BNR avea în 1940 mai mult aur în rezervă decât băncile centrale din Italia, Australia, Grecia, Brazilia sau Norvegia, şi un pic mai puţin decât Japonia, reiese din datele World Gold Council.

La începutul secolului al XX-lea, în anul 1900, România avea 10,5 tone de aur, apoi rezerva s-a dublat în următorii cinci ani şi a ajuns la 22,5 tone în 1905. Rezerva de aur a BNR a crescut apoi constant până în 1940, când a atins maximumul de 139,88 tone.

Tezaurul a ajuns şi a rămas la ruşi

În perioada 1915-1920 România a predat Rusiei Tezaurul, iar BNR avea mai puţin de două tone de aur în 1920. Însă rezerva a revenit în următorii cinci ani, ajungând la aproape 73 de tone în 1925, de la 64,1 tone în 1915, cu un an înainte de semnarea decretului de predare a Tezaurului.

Apoi, cronologic, după cel de-Al Doilea Război Mondial urmează o perioadă de trei decenii în care datele despre rezerva de aur a BNR lipsesc din statisticile World Gold Council.

La scurt timp după ce România a devenit membru al Fondului Monetar Internaţional, din 1973, reapar raportările, iar statul avea atunci rezerve de aur de 71 de tone, care au crescut constant până în 1985, când au ajuns la 119 tone.

În 1987, rezerva s-a înjumătăţit, la 48 de tone, continuând să scadă în 1988, la 45 de tone, după decizia lui Nicoale Ceauşescu de a vinde aur pentru a rambursa datoria de stat.

BNR a cumpărat apoi aproximativ 20 de tone spre sfârşitul anului 1989, rezerva revenind la 68 de tone.

Rezerva de aur a României a crescut constant în perioada 1990 - 1999, fiind menţinută din 2000 până în prezent de BNR la 103-105 tone.

Banca centrală nu a mai cumpărat aur după anul 1999, din cauză că a fost introdusă taxa pe valoarea adaugată, care a făcut ca aurul din intern să fie mai scump cu 24%, a precizat Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR.

Rezerva de aur se situează în prezent la 103,7 tone (4,17 miliarde euro), ceea ce plasează România pe poziţia a 34-a în calsamentul privind rezervele de aur, condus de SUA cu peste 8.000 de tone.

Ce pierderi a provocat la BNR prăbuşirea cotaţiei aurului

În ultima perioadă, aurul a continuat să se ieftinească, iar preţul acestuia a scăzut cu 13% în ultimele două săptămâni, ceea ce a provocat şi scăderea valorii rezervelor de aur deţinute de băncile centrale. La nivel mondial, s-au înregistrat pierderi de 560 de miliarde de dolari.

În mod surprinzător, preţul aurului a atins cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani, ceea ce a făcut ca BNR să se numere printre cei mai mari perdanţi din cauza prăbuşirii cotaţiilor metalului preţios, cu pierderi de 406 miliarde de euro, relevă cotidianul "Adevărul".

În ultimii ani, băncile centrale şi-au consolidat sistematic rezervele de aur, preţiosul metalul galben fiind considerat cel mai sigur plasament în faţa volatilităţii cursurilor de schimb.

Conform datelor World Gold Council, asociaţie ce reuneşte cele mai mari companii producătoare de aur din lume, în prezent, instituţiile controlează aproximativ 19% din aurul existent la nivel mondial, adică aproximativ 31.694,8 tone.

Referitor la investitorii privaţi, cea mai grea lovitură ar fi încasat-o miliardarul John Paulson, unul dintre cei mai entuziaşti adepţi ai investiţiilor în aur.

Aurul este în prezent cu 30% mai ieftin decât era la nivelul maxim istoric (atins în septembrie 2011) - după ce a înregistrat scumpiri constante în ultimii 12 ani, devenind cea mai sigură investiţie şi, în special în ultimii doi ani, una dintre cele mai profitabile.

Preţul unei uncii de aur urcase în septembrie 2011 la 1.923,7 dolari, însă acum acesta a scăzut de la peste 1.500 de dolari la puţin peste 1.300 de dolari în doar o săptămână, iar la finalul săptămânii trecute cotaţiile se stabilizaseră în jurul valorii de 1.370 de dolari pentru o uncie.

Prăbuşirea cotaţiei aurului s-a înregistrat pe fondul informaţiilor conform cărora Ciprul va vinde o parte din rezerva de aur pentru a face rost de bani, dar şi din cauza evoluţiei economice dezamăgitoare a Chinei.

Guvernanţii ciprioţi au confirmat între timp că iau în calcul vânzarea unei părţi în valoare de 400 de milioane de dolari din rezerva de aur.