Ce poate învăţa România de la experienţa Poloniei în UE

La 10 ani de la aderarea la UE, Polonia este un stat respectat în Europa, parte a nucleului dur al Uniunii, şi o poveste de succes politic şi economic. Marek Szczygiel, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, a explicat în cadrul conferinţei „Poland: Ten Years after EU Accession. Lessons to be learned”, organizate de IER, cum a ştiut ţara sa să profite de integrare.

Referitor la dimensiunea politică a membership-ului polonez, Szczygiel a arătat că Polonia are o scenă politică stabilă, fără partide eurosceptice, şi „am reuşit să eliminăm elementele populiste din dezbaterea noastră politică internă”. În plan extern, Varşovia a contribuit la stabilitate, reuşind să fie una dintre puţinele ţări europene neafectate de criza economică, care a avut şi o creştere economică de 1,5%, în timp ce alte ţări se zbăteau în recesiune.

Ambasadorul a mai explicat cum a reuşit Polonia să-şi apere şi să-şi promoveze interesele. Secretul a fost că Varşovia a ştiut să formeze alianţe şi coaliţii pe diferite chestiuni şi să jongleze cu formate precum Triunghiul de la Weimar, dar şi cu coaliţii ad-hoc. ”Am reuşit să ne creştem statutul în UE şi acum suntem parte a nucleului dur al Uniunii”, a explicat Szczygiel.

Şi economic Polonia a fost un exemplu pentru alte state datorită creşterii PIB-ului şi a puterii de cumpărare a cetăţenilor. Polonia a creat peste două milioane de noi locuri de muncă şi a devenit exportator de investiţii directe. Mai mult, aderarea la UE i-a ajutat pe polonezi să-şi crească exporturile şi către Rusia, Belarus şi Ucraina.

În acest context, polonezii rămân în marea lor majoritate euroentuziaşti, 71% recunoscând efectele pozitive ale aderării asupra economiei. Există însă şi partea goală a paharului - aproximativ 2 milioane de polonezi au emigrat pentru a-şi căuta de lucru şi o viaţă mai bună în alte state membre.

Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, a arătat că după valul de extindere al UE cu 10 state în 2004, au fost voci care au cerut ca acest proces să fie oprit pe fondul unui enlargment fatigue. Una dintre lecţiile aderării Poloniei este în opinia ei curajul de a îndrăzni. Filote a arătat că Varşovia s-a comportat ca un lider în UE încă din timpul negocierilor de aderare pentru că a negociat la sânge pentru ca instituţiile europene să ţină cont de interesele ei.

Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene a mai susţinut că pacea şi prosperitatea nu trebuie să fie considerate nişte câştiguri ireversibile, chiar în prezent ele fiind puse în discuţie de conflictul armat de la graniţa UE.

Referitor la Uniunea Europeană, ea a arătat că este esenţial ca beneficiile aderării să fie distribuite corect şi echitabil, pentru că altfel segmente largi de populaţie se simt pierzători neţi şi astfel apare euroscepticismul.

La rândul său, fostul comisar european Leonard Orban a arătat că Polonia va ajunge la maximul ei de potenţial în UE odată ce va deveni stat membru al zonei euro. În opinia sa, aderarea la zona euro nu mai este de mult un proces economic, tehnic, ci un proces politic legat de consolidarea Uniunii Economice şi Monetare.

„Aderarea Poloniei la UE este un succes remarcabil, în timp ce aderarea României este un succes parţial. Capacitatea de a urmări interesul naţional, dincolo de interesele de partid este foarte mare în Polonia şi foarte mică la noi” - Leonard Orban

„Aderarea Poloniei la UE este un succes remarcabil, în timp ce aderarea României este un succes parţial. Capacitatea de a urmări interesul naţional, dincolo de interesele de partid este foarte mare în Polonia şi foarte mică la noi”, a mai susţinut Orban. Fostul comisar european a arătat însă că punctul de plecare n-a fost acelaşi pentru cele două ţări.

„Spre diferenţă de Polonia care a beneficiat de o imagine pozitivă, neafectată de numărul mare de muncitori polonezi din Marea Britanie, România nu s-a bucurat de o asemenea imagine, nici înainte de aderare şi nici acum”, consideră fostul ministru al Fondurilor Europene, care s-a referit la campania agresivă din media britanică împotriva ridicării obstacolelor pe piaţa muncii pentru români.

În schimb, Polonia şi România au în comun absenţa unor partide eurosceptice pe scena politică şi existenţa unui sprijin masiv pentru Europa în rândul populaţiei. Varşovia a făcut însă o internalizare a problematicii europene nu doar la nivel politic şi al administraţiei, ci şi la nivelul societăţii, ceea ce în România nu s-a întâmplat. „România nu iese din postura de ţară de frontieră, departe de centrul european, în timp ce Polonia este prezentă în toate poziţiile importante din UE. Nu doar în formate precum Triunghiul de la Weimar sau Grupul de la Vîşegrad, ci a deţinut şi postul de preşedinte al PE, are preşedintele Comisiei de politică regională din Parlamentul European şi a fost prezentă peste tot - şi în Ucraina prin ministrul de externe Sikorski”, a mai arătat Orban.

El a lăudat şi capacitatea instituţiilor poloneze care au atras fondurile europene într-o proporţie semnificativă.

Pe de altă parte, Leonard Orban a mai afirmat că mecanismul MCV doar pentru România şi Bulgaria a afectat nu doar imaginea, ci şi influenţa acestor ţări în UE. Ca urmare fostul comisar european recomandă extinderea acestuia la toate statele membre.

La rândul său, fostul ministru de externe Sergiu Celac a subliniat că România şi Polonia au un interes comun ca Ucraina să rămână o ţară unită şi independentă. În opinia sa, cele două state ar trebui să dea substanţă parteneriatului lor strategic.