Ce poate cumpăra USL cu 30 de lei?

Poate nu ne venea să credem astă iarnă când citeam în presă că USL îşi tocmea protestatari pe bani. De fapt nu-i nimic incredibil, dar credeam la un moment dat că sunt protestatari voluntari veniţi acolo din convingeri proprii.

Deşi unele ziare scriau despre oameni din Piaţa Universităţii între care se purtau dialoguri precum "Să nu uiţi să mă treci pe tabel, să-mi iau milionu'!" sau relatau despre ”negocierile” din Otopeni care aveau loc între lideri locali PNL şi posibili demonstranţi, când primii ofereau doar 50 de lei, iar ultimii solicitau câte 100.

Dar acum e mai simplu, cei înşelaţi că au fost ademeniţi cu 30 de lei, dar nu şi-au încasat banii, la sfârşitul mitingului, vorbesc deschis despre asta. Vorbesc şi în Piaţă şi pe facebook.

Când nu poţi avea inima oamenilor, îi poţi cumpăra. Dacă merge în campanii electorale de ce nu ar merge oricând ai nevoie să devii mai vocal?

Acum, în răcoarea nopţii de vară oamenii vin mai uşor. Ajung şi 30 de lei. (aşa cum a publicat Epoch Times, potrivit relatărilor unei studente la Academia de Studii Economice, când, colegii clasei ei au postat pe Facebook, pe grupul ASE-ului, un anunţ din care reieşea că USL va da 30 de lei fiecărei persoane care va ieşi să protesteze la Universitate).

Mimetism, invidie, intrigă, sau doar răsturnarea puterii? De ce a pornit USL-ul un protest tocmai în Piaţa Universităţii? S-au folosit chiar şi unele slogane de la adevărata Piaţă a Universităţii. S-au aşteptat la reacţii mai puternice? Au vrut poate să forţeze mişcări de stradă, gen Occupy, în care ei să apară ca nişte salvatori, pe caii albi ai democraţiei originale învăţate de la maeştrii loviturii de stat din 89?

Mimetism (cu tot ridicolul de rigoare) faţă de adevărata Piaţă a Universităţii, care a fost unică prin tot ceea ce a însemnat ea. Şi invidie faţă de acea energie izvorâtă din sentimentele necondiţionate care au pus în mişcare atâţia oameni.

Nici atunci, la Universitate, nici acum, la Guvern, cei care au ieşit în stradă pentru că asta e opţiunea lor, nu vor accepta bani.

Aici nu există traseism. Nu există nici plagiat.

Piaţa Universităţii nu poate fi imitată. Aşa cum nici spiritul românesc nu putea fi cuprins în serbări comandate gen Cântarea României, înainte de '89, sau alte simulacre de cultură şi de viaţă autentică. Astă iarnă s-a manifestat, dar s-a şi simulat. Au fost manifestanţi autentici dar şi plătiţi. Iar spiritul de acolo n-a mai fost spiritul Pieţei Universităţii, a fost altceva. Nu avea nici o legătură cu acel spirit care ne aducea împreună nădejdile şi deznădejdile şi le topea în cântece, în speranţă, într-o umanitate menită să ţină răul departe.

Nu. Acum, în Piaţa Universităţii s-a manifestat pentru ceva care îi falsifică sensul simbolic.

Când nu poţi obţine de bună voie - şantajează, când nu poţi crea singur - imită, când nu poţi avea inima oamenilor - încearcă să-i cumperi sau să-i forţezi. Acesta e modul de a fi al PCR. Din aceeaşi esenţă fac parte şi plagiatul, inventarea CV-ului, atacurile împotriva unei ordini bine stabilite în stat sau oriunde, subminarea justiţiei dar şi a încrederii oamenilor, cultivarea minciunii cu valoare de adevăr. Iar împotriva lor avem datoria să protestăm. Altfel, nu merităm mai mult de atât.

Ce ne lipseşte oare nouă, românilor, să ieşim din cercul vicios al mentalităţii de partid în care curajul, demnitatea, luciditatea pot fi cumpărate cu atât de puţin? Chiar suntem gata să ne vindem iarăşi viitorul pentru câteva iluzii?