„Ce-am făcut în ultima sută de ani?”- Neagu Djuvara la Conferinţele TNB
„Toată viaţa mea este o viaţă romantică“, mărturiseşte Djuvara într-un interviu. Acum, la vârsta de 100 de ani, marele om de cultură inaugurează o nouă serie de conferinţe la TNB.
Neagu Djuvara (fundatiacaleavictoriei.ro)
În urmă cu 10 ani, Neagu Djuvara lansa noua serie a Conferinţelor Teatrului Naţional, reînnodând o tradiţie îndelungată şi de înalt reper cultural a TNB.
Reputatul istoric va evoca, pe 2 octombrie, ora 11, la Sala Studio, momente importante din viaţa sa, sub un titlu incitant: Ce-am făcut în ultima sută de ani.
Gabriel Liiceanu vorbea de cele trei vieţi ale istoricului diplomat- cea franceza, cea africană, cea românească şi despre un miracol: cel al revenirii sale în ţara lui după 45 de ani, când, întrebat fiind ce mai caută aici după atâta amar de vreme, a dat un răspuns remarcabil: «Am venit ca să ofer, nu ca să primesc.»
„Şi cum să nu fie romantică – dacă nu de-a dreptul picarescă – o viaţă în care decorul se schimba la câţiva ani o dată? Care are, în miezul ei, neaşezarea ca regulă, sau un şir nesfârşit de prea multe aşezări trecătoare? Amintirile pe care le scrie în jurul varstei de 85 de ani sunt ale unui «pribeag» care-şi începe periplul pe harta Europei (şi mai târziu a Africii) la scurtă vreme de la naştere: Bucureşti, Sankt-Petersburg, Montreux, Bruxelles, Bucureşti, Sinaia, Nisa, Paris, Bucureşti, Odessa, Bucureşti, Lisabona, Stockholm, Paris, Niamey, Atena, Paris, Bucureşti…
La fel de imprevizibile si schimbatoare îi sunt şi preocupările: elev la Sinaia (1924–1927), apoi la Nisa, «printre corsicani, regi afgani si sultani», si Paris (1928–1934), licenţiat in Istorie la Sorbona (1937) şi apoi doctor în Drept la Paris (1940), elev ofiţer de rezervă şi artilerist pe Frontul de Est (1941–1943), angajat la Ministerul de Externe la Direcţia Cifrului (1943), secretar de legaţie la Stockholm (1944–1947), «activist» în exilul românesc (1948–1960), jurnalist la Europa Liberă (1961), consilier diplomatic şi juridic al preşedintelui Republicii Niger şi profesor de drept internaţional la Universitatea din Niamey (1961–1984), doctor în istorie la Sorbona (1972), din nou activ în exilul parizian (1984–1989), licenţiat al Institutului de Limbi si Civilizaţii Orientale de la Paris (1988), profesor asociat de istorie la Universitatea din Bucureşti (1991–1997), în sfîrşit, unul dintre cei mai îndrăgiţi intelectuali ai României de după 1990“, scria Gabriel Liiceanu în prefaţa volumului aniversar dedicat lui Neagu Djuvara.
Despre scrierile sale, Andrei Pleşu spune că joacă un rol esenţial în reconstrucţia normalităţii intelectuale româneşti mai ales după decenii întregi în care istoria, ca disciplină, a trebuit să se strecoare printre nenumaratele clişee ideologice.
„Neagu Djuvara a readus la rampă istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocvială, prietenoasă, seducatoare”, de aceea lucrările sale au un efect terapeutic, purificator.
Seria de autor Neagu Djuvara, de la Humanitas, cuprinde 17 titluri de istorie povestită şi istorie trăită, numărând deja peste 500 000 de cărţi.
