Neagu Djuvara, despre diplomaţie: “Aşa este românul, întotdeauna se împacă atunci când se schimbă macazul şi trece de partea cealaltă”

Reputatul istoric Neagu Djuvara a afirmat în discursul său de luni, cu ocazia deschiderii oficiale a Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române (RADR) de la Palatul Parlamentului, că diplomaţia în ţara noastră este mai veche de 150 de ani, pentru că este în natura românului să se împace atunci când se schimbă macazul”, procedând în aşa fel încât “să se învârtească până să se regăsească în partida care câştigă”.

“Diplomaţia la noi datează de sute de ani, pentru că s-a pus problema dacă ne luptam cu adversarul sau ne împăcăm cu el. Ţara noastră s-a construit mai mult de jumătate pe baza diplomaţiei. Aşa este românul, întotdeauna se împacă atunci când se schimbă macazul şi trece de partea cealaltă. Suntem consideraţi nişte diplomaţi înnăscuţi şi e o reputaţie care e foarte crezută peste tot, că românul face în aşa fel să se învârtească până să se regăsească în partida care câştigă”, a explicat Neagu Djuvara.

Totodată, marele istoric a oferit o perspectivă istorică oficialilor prezenţi la evenimentul ce a marcat totodată 150 de ani de diplomaţie românească.

“- Această aniversare a 150 de ani mi se pare oarecum artificială, fiindcă nu din 1862 datează diplomaţia românească. Această datează de la începuturi, de la Basarab Întemeietorul. Nu s-a putut menţine în conceptul european şi până acum decât combinând şi alternând lupta cu armele şi diplomaţie. Aşa de bine am ştiut să manevrăm domeniul diplomatic, încât a devenit o metodă a românului. La început a fost monopolul marii boierimi foarte dibace. Au existat două clanuri boiereşti, unul care vroia să luptăm împotriva turcului, ungurului şi altul, al celor mai înţelepţi care se gândeau că rezolvările se fac pe cale diplomatică. Pentru mine Vlad Ţepeş este un model. Eu sunt pentru rezistenţa până în ultimul moment. Îmi pare rău că am cedat Basarabia fără luptă în 1940.

-Vreau să vă mărturisesc că Ţepeş, cu o îndrăzneală absolut fantastică într-o ţară mică precum Ţara Românească, a avut curajul să înfrunte singur Imperiul Otoman, atunci cea mai mare putere din Europa. Ţepeş nu se mai putea bizui pe niciun ajutor de la aliaţi, precum Ştefan cel Mare care nu numai că nu l-a ajutat, dar l-a şi atacat. Vlad Ţepeş a fost un voievod de o îndrăzneală absolut fantastică, fiind în acelaşi timp o onoare pentru noi că Mehmed al II-lea s-a ridicat împotriva unui duşman, precum o ţărişoara ca a noastră.

-Am un dinte pe Matias Corvinul care nu l-a ajutat pe Ţepeş. Acesta era un parvenit pe tronul Ungariei, fiul unui valah, el era considerat de unguri un parvenit care este mai ambiţios decât un moştenitor legal al tronului. Ambiţia sa era să ajungă împărat. Nu numai că nu l-a ajutat pe Vlad, ci l-a şi ţinut închis pentru 12 ani. Mă rog l-a ţinut închis ca pe un prinţ, în condiţii bune, într-un castel unde i s-a făcut şi acel portret în care Ţepeş are o figură dură, aspră şi ameninţătoare.

-Clasa noastră politică, care era formată în majoritate din boierime, a ştiut pe ce pedală să apese, uneori spre Rusia, mai târziu spre Franţa. Am ştiut să facem aşa o propagandă pe lângă francezi şi mai cu seamă pe lângă Napoleon al III-lea a devenit un protector al Principatelor Unite Române. Pentru noi românii acesta a fost o providenţă. Cred că francofilia pe care am cunoscut-o timp de 200 de ani la noi vorbeşte de la sine. Am stat mult timp în Franţa şi îmi dau seama că franţuzul de astăzi nu mai ştie ce a fost Franţa din veacul al XVIII-lea, perioadă în care această ţară avea o populaţie foarte mare. Moştenirea regalităţii franceze era colosală, Franţa fiind la acea vreme cea mai bogată şi populată ţară. Armata pe care a moştenit-o Napoleon a fost foarte solidă, deci trebuie adăugate la meritele lui de geniu tactic şi aceste instrumente de cea mai populată şi bogată ţară. Cum vă explicaţi altfel faptul că limba franceză se vorbea de la Lisabona până la Sankt Petersburg. Nu întâmplător am ales noi franceza ca limbă cu care să ne modernizăm, lăsând în urmă un limbaj greco-fanariot, pentru că franceza era limba internaţională din acea vreme. De aceea diplomaţia românească este mai veche decât 150 de ani”, a conchis istoricul care anul acesta a împlinit venerabila vârstă de 96 de ani.

Deschiderea Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române a avut loc luni la Palatul Parlamentului, această desfăşurându-se în perioada 3-6 septembrie anul curent.

La ediţia din acest an vor participa trei invitaţi speciali, Lamberto Zannier, secretarul general OSCE, Grigol Vashadze, ministrul Afacerilor Externe al Georgiei şi Oleg Efrim, ministrul Justiţiei din Republica Moldova.

Desfăşurată sub tematica "Diplomaţia Română după 150 de ani - viziune şi perspective 2020", reuniunea oferă cadrul realizării unui bilanţ al activităţii Ministerului Afacerilor Externe (MAE), analizării provocărilor cărora România trebuie să le facă faţă în viitor, precum şi stabilirii principalelor direcţii de acţiune în activitatea diplomatică pe termen scurt şi mediu.

RADR este un eveniment cu tradiţie al MAE, iar anul acesta are o însemnătate deosebită datorită marcării a 150 de ani de la înfiinţarea ministerului.

În cadrul RADR diplomaţii români vor participa şi la o serie de sesiuni de lucru pe teme de actualitate, precum diplomaţia economică - fiind organizată inclusiv o întâlnire de lucru cu oamenii de afaceri -, priorităţile strategice europene, vecinătatea estică, mize şi proiecţii de securitate, relaţiile cu statele din Asia-Pacific, America Latină, Africa şi Orientul Mijlociu, comunicarea şi diplomaţia publică sau asistenţă pentru românii din străinătate şi servicii consulare.

În marja RADR 2012 va avea loc, la Ateneul Român şi un concert de gală dedicat aniversării a 150 de ani de diplomaţie românească, susţinut de orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor Horia Andreescu, cu participarea corului Madrigal, dirijor Voicu Popescu.