Ce aluniţe sunt periculoase. Când să mergem la doctor?

Semnele din naştere sau de frumuseţe cum mai sunt uneori numite, aluniţele apărute de-a lungul vieţii, după îndelungi expuneri la soare sau în urma aducerii pe lume a unui copil, uneori poartă cu ele un risc mai mic sau mai mare de cancer de piele.

Aluniţele se numesc în termeni medicali nevi. Pot fi nevi pigmentari dar şi de culoarea pielii (mult mai puţin periculoşi de regulă). Pot fi proeminenţi sau plani. Cel mai adesea pacienţii se neliniştesc din cauza aluniţelor ieşite în relief, pe care le asociază cu ideea de tumoră, dar realitatea este că, statistic, cele care arată că o pată sunt mult mai periculoase.

Apariţia acestora nu este un motiv de îngrijorare – ele se înmulţesc în preajma pubertăţii şi a maturităţii (20-30 de ani), cel mai probabil din cauza modificărilor endocrine. Doar 1% dintre ele apar la naştere, iar după vârstă de 50 de ani apar arareori. Este bine însă de ştiut că evoluţia lor e lentă şi îndelungată, ajungând să se stabilizeze la un moment.

Aspectul aluniţelor

În general, arată că o pată pigmentară plană ori ca un nev proeminent, rotund, oval sau cu formă neregulată. Ca dimensiune, pot avea de la câţiva milimetri, la 1 centimetru (sau mai mult).

O aluniţă normală are diametrul ce nu depăşeşte 6 mm, dar sunt şi aluniţe mai mari, care pot să cuprindă porţiuni mai mari ale corpului. Aluniţele normale pot fi de diferite forme: plate, puţin ieşite în exterior, netede sau cu striaţii. Multe au crescute pe suprafaţa lor şi fire de păr, care va trebui tăiat cu forfecuţa dacă vi se va părea că este inestetic şi sub nicio formă smuls.

Culoarea variază de la roz gălbui la cafeniu sau negru intens, însă culoarea poate să difere ca intensitate pe suprafaţa aceleiaşi aluniţe. La pubertate, unii nevi capătă un contur mai pigmentat cafeniu, alţii au pe suprafaţă fire de păr bine vizibile.

La persoanele cu pielea măslinie, aluniţele au nuanţe mai închise, comparativ cu persoanele având pielea, ochii şi părul deschise la culoare.

Cele mai multe dintre aluniţe nu ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că nu cauzează nici un fel de probleme (poate doar estetice!), însă atunci când la suprafaţa pielii putem număra mai mult de 50 sau cel puţin 5 sunt displazice, specialiştii vorbesc despre un risc mai crescut de melanom, cea mai agresivă formă de cancer de piele.

Care aluniţe sunt considerate drept periculoase

În cadrul observaţiilor clinice, s-a constatat că «pericolul» pe care îl prezintă aluniţa rezidă nu atât în felul în care arată aceasta, ci în măsura în care se deosebeşte de celelalte aluniţe de pe corpul uman.

Trebuie să considerăm o aluniţă drept periculoasă dacă aceasta nu seamănă cu alte aluniţe de pe pielea corpului dvs. şi dacă arată neobişnuit pe fundalul acestora, mai ales în cazul în care:

- aluniţa veche începe brusc (la mai mulţi ani după apariţie) să-şi schimbe forma şi să se «comporte» într-un mod ciudat (provoacă dureri, prurit, sângerează, creşte în dimensiuni)

- aluniţa nouă nu seamănă încă de la apariţie cu celelalte aluniţe de pe corpul dvs.

- marginile nedefinite şi inegale ale aluniţelor pot trage iarăşi un semnal de alarmă.

- dacă pe aluniţe apar puncte negre sau urme de roşu sau roz sau dacă aluniţa nu are o culoare uniformă

- aluniţele cu diametrul mai mare de 6 milimetri ar trebui examinate de un specialist pentru a fi depistată natura lor şi cât sunt de periculoase.

În cazul în care oricare dintre aceste semne apare la nivelul aluniţelor, este foarte important consultul unui medic specialist care să determine dacă există pericolul unui cancer non-melanom sau al unui melanom.

Melanomul

Melanomul se dezvoltă fie la nivelul unei aluniţe deja existente care începe să sufere transformări, fie la nivelul unei suprafeţe de piele sănătoase, unde poate să apară o pată pigmentară. Aluniţele displazice sunt mai periculoase decât cele normale, iar ceea ce trebuie să urmărim la ele sunt transformările survenite mai ales într-un interval scurt de timp. La bărbaţi, melanomul apare cu precădere pe scalp, faţă, gât sau spate.

La femei, zonele predispuse sunt spatele şi picioarele. De asemenea, persoanele cu pielea albă sunt mai predispuse îmbolnăvirii decât cele cu pielea închisă, la acestea din urmă fiind localizat uneori chiar subunghial, la nivelul palmelor sau tălpilor. Diagnosticarea biopsică a unei aluniţe se face numai prin extirparea ei. Potrivit statisticilor, rata de supravieţuire de 5 ani la persoanele diagnosticate cu melanom în stadii avansate este de 16%, în timp ce stadiile incipiente asigură o rată de supravieţuire la 5 ani de 98%.

În general, melanomul apare la persoanele care s-au expus la soare în mod exagerat în copilărie ori au suferit în repetate rânduri arsuri solare. Să mai reţinem şi că, în trecut, această maladie apărea cu precădere în rândul persoanelor în vârstă, în timp ce astăzi poate să apară inclusiv la copii. Din pricina subţierii stratului de ozon, ultravioletele au devenit în ultimii zeci de ani deosebit de periculoase, astfel că este foarte important să utilizăm întotdeauna creme cu protecţie solară, inclusiv în zilele noroase, dar mai cu seamă atunci când mergem la plajă sau la munte.

Ar trebui să ne scoatem toate aluniţele?

În popor umblă o vorbă potrivit căreia odată ce ai umblat la o aluniţă, ai stârnit-o şi te poţi aştepta oricând un diagnostic fatal. Nici vorbă! Extirparea unei aluniţe este o procedură efectuată doar de specialişti desigur, care ştiu să-şi facă treaba. Indiferent dacă extirparea se face din raţiuni cosmetice sau din raţiuni medicale, medicul nu va elimina doar aluniţa, ci şi o porţiune din ţesutul înconjurător, pentru a se asigura că a curăţat bine zona. Materialul este trimis apoi la un laborator, pentru biopsie.

Dacă rezultatele nu sunt favorabile, pacientul este îndrumat către investigaţii suplimentare sau către un oncolog.

Nu este nevoie să ne extirpăm toate aluniţele de la suprafaţa pielii pentru a reduce la zero riscul de cancer de piele, întrucât boala poate să apară – dacă este programată, chiar şi în lipsa acestor semne de piele.

Cum să preveniţi malignizarea aluniţelor ?

În primul rând trebuie să nu traumatizaţi aluniţele. În al doilea rând, trebuie să nu exageraţi cu statul la soare. Indicat este expunerea la soare până la ora 11 dimineaţa şi după ora 16 şi folosind emulsii de protecţie solară.

Verificaţi permanent aspectul aluniţelor şi vedeţi dacă nu au apărut mai multe în ultimul timp. Pentru orice modificare importantă, mergeţi imediat la medicul dermatolog.

Controalele regulate o dată la 6 luni sunt recomandate pentru a putea depista din timp aluniţele care pot să devină maligne.

Atât aluniţele normale, cât şi cele displazice se pot transforma în cancer de piele, însă foarte rar este vorba despre melanom. În privinţa aluniţelor normale, rareori ar trebui să ne facem griji, însă atunci când observăm orice modificare de dimensiune, culoare, textură, că sângerează, ne jenează sau ne mănâncă, se descuamează sau creează orie altă senzaţie, ar trebui să mergem la dermatolog.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.