Xi Jinping a organizat cea mai amplă epurare din ultimii 50 de ani în cadrul Partidului: Peste 600.000 de persoane, încarcerate

În China nu s-au mai înregistrat arestări la scara atât de largă a funcţionarilor de partid precum cele din timpul actualului preşedinte chinez, Xi Jinping, încă de pe vremea lui Mao Zedong. Cu cât Xi rămâne mai mult timp la putere, cu atât epurările devin mai ample.

Sub pretextul combaterii corupţiei şi a încălcării disciplinei, în timpul celui de-al treilea mandat al lui Xi, început în 2023, au fost deschise de 14 ori mai multe dosare penale decât pe parcursul celui de-al doilea mandat de cinci ani al său, relatează The Moscow Times, citând un raport Financial Times. Din cauza fricii care se răspândeşte în rândurile nomenclaturii, conducerea ţării îşi pierde capacitatea de a evalua adecvat situaţia, avertizează experţii.

În 11 din cei 13 ani de guvernare ai lui Xi, pentru care există date, aproximativ 628.000 de funcţionari de partid au fost traşi la răspundere penală şi, probabil, au primit pedepse cu închisoarea, estimează Minxin Pei, profesor de administraţie publică la Claremont McKenna College din California. Conform datelor oficiale din 2024, în închisorile chineze se aflau 1,69 milioane de deţinuţi. Adică victimele epurărilor lui Xi reprezintă o proporţie foarte semnificativă dintre cei care se află în spatele gratiilor.

Totuşi, analişti, politicieni şi organizaţii pentru drepturile omului estimează că numărul chinezilor aflaţi în spatele gratiilor în China este de ordinul milioanelor, printre ei aflându-se inclusiv activişti pentru democraţie, preoţi, practicanţi Falun Gong, tibetani, uighuri, creştini.

Conform estimărilor lui Pei, aproximativ 7,2 milioane de membri ai Partidului Comunist Chinez (PCC) au fost supuşi unor forme de sancţiuni politice, administrative sau judiciare. Printre aceştia se numără cel puţin 632 de “tigri” – aşa sunt numiţi oficialii care ocupă funcţii de la nivelul de viceministru sau viceguvernator de provincie în sus.

Zhang Fuhai, secretar adjunct al Comisiei Centrale de Disciplină a PCC, care răspunde de anchetele interne din cadrul partidului, şi vicepreşedinte al Comitetului Naţional de Supraveghere al RPC, a prezentat cifre şi mai mari, relatează agenţia de ştiri de stat Xinhua. În perioada de după cel de-al 18-lea Congres al PCC din 2012, când Xi a fost confirmat în funcţia de lider, organele disciplinare şi de supraveghere din întreaga ţară au deschis peste 8 milioane de dosare şi au tras la răspundere puţin peste 7,9 milioane de persoane. Printre aceştia se numără 963 de funcţionari aflaţi sub supravegherea Comitetului Central al PCC, a declarat Zhang în urmă cu o săptămână, la finalul celui de-al 5-lea plenum al Comitetului Central al PCC.

Xi face parte din a cincea generaţie de lideri chinezi; aceasta s-a dovedit a fi şi ultima. După moartea lui Mao, s-a decis ca conducerea PCC şi a ţării să fie schimbată la fiecare 10 ani – după două mandate de câte 5 ani. Cu toate acestea, Xi nu şi-a ales succesori şi şi-a asigurat propria realegere pentru un al treilea mandat. În toamna anului 2027 va avea loc următorul congres al partidului, la care, conform aşteptărilor, Xi va fi reales pentru un al patrulea mandat.

La recenta sesiune plenară a Partidului Comunist Chinez, la care a lipsit aproximativ un sfert dintre delegaţi (numărul participanţilor persecutaţi a atins un nivel record), Xi a adoptat o rezoluţie privind întărirea controlului partidului. Nu este deloc o coincidenţă că a făcut acest lucru cu un an înainte de următorul congres al PCC, care ar trebui să-l confirme în funcţia de lider al ţării pentru încă cinci ani, spune Pei.

Numărul persoanelor care au făcut obiectul unor sancţiuni disciplinare a crescut, de asemenea, brusc. În cel de-al doilea mandat al lui Hu Jintao, predecesorul lui Xi, în medie 145.800 de funcţionari de partid pe an au fost supuşi sancţiunilor disciplinare, iar aproximativ 5.460 au fost trimişi în judecată.

În cel de-al treilea mandat al lui Xi, în medie peste 800.000 de persoane pe an sunt supuse sancţiunilor disciplinare, iar în 2025 cifra a atins un nivel record de 983.000. În ceea ce priveşte urmărirea penală, în prezent sunt vizaţi anual, în medie, aproximativ 75.000 de reprezentanţi ai nomenclaturii.

Nimic asemănător nu s-a mai observat de pe vremea domniei lui Mao. În acelaşi timp, în China, de regulă, peste 99% dintre dosarele penale se încheie cu o sentinţă de condamnare.

Xi explică înăsprirea supravegherii prin lupta împotriva corupţiei şi prin “ameninţările grave ascunse din interiorul partidului, al statului şi al forţelor armate”, aşa cum se menţiona în comunicatul emis la finalul plenului. În comunicat, cadrelor de partid li s-a mai spus că au o singură opţiune: supunerea deplină faţă de conducere sau excluderea din PCC – cel puţin.

Campania anticorupţie s-a încheiat cu o “victorie zdrobitoare”, a declarat Zhang Fuhai la finalul plenului. El a apreciat succesele în “eradicarea răului” şi “eliminarea decisivă a viruşilor care corodează organismul sănătos al partidului”, şi a făcut apel la toleranţă zero în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei.

Cu toate acestea, experţii de la Transparency Internaţional nu observă succese deosebite în această luptă. Din 2012, China a urcat în indicele de percepţie a corupţiei întocmit de organizaţie cu doar 4 puncte – de pe locul 39 pe locul 43. O valoare sub 50 indică probleme grave în această privinţă.

În cadrul plenului s-a propus reformarea instituţiilor cu scopul de a elimina personalul indisciplinat, dar o astfel de măsură a fost deja luată acum cinci ani, subliniază Victor Shi, specialist în economie politică chineză şi profesor la Universitatea din California, San Diego: “Se pare că această măsură nu a dat rezultate, având în vedere că tot mai mulţi funcţionari sunt acuzaţi de corupţie şi demişi din funcţii”.

În plus, epurările în masă riscă să aibă diverse consecinţe negative asupra sistemului de guvernare, adaugă Shi: “Dacă se declară toleranţă zero, funcţionarii, concurând acerb între ei, vor începe să furnizeze dovezi ale încălcărilor comise de colegii lor, pentru a scăpa de rivali în cursa pentru funcţii mai înalte”.

Autorităţile locale ar putea fi, de asemenea, paralizate de teamă, iar funcţionarii se vor teme să pună în aplicare proiecte de anvergură.

“De fiecare dată când încerci să realizezi ceva de amploare… va trebui să angajezi numeroşi contractori, miliarde de yuani vor circula din mână în mână, iar tu vei deveni vulnerabil la acuzaţii de corupţie”, spune Shi.

Potrivit economistei-şef de la Oxford Economics, Shaina Yue, ameninţarea urmăririi penale poate duce la contradicţii cu obiectivele economice ale Beijingului, ceea ce riscă să agraveze şi mai mult situaţia economică. Economia Chinei se află, de fapt, deja într-o stare de stagnare, provocată de un surplus semnificativ de capacităţi de producţie, de o cerere slabă din partea consumatorilor şi de criza de pe piaţa imobiliară, care durează deja de cinci ani. De asemenea, ţara nu reuşeşte să depăşească deflaţia, care are un efect devastator asupra dezvoltării economice.

“Funcţionarii locali pot acorda prioritate loialităţii politice, şi nu experimentelor [economice]”, scrie Yue.

Prin aplicarea unei astfel de politici, Xi şi guvernul creează şi amplifică efectul de “cameră de ecou” — când subordonaţii le raportează doar ceea ce vor să audă, ascunzând problemele sociale şi economice reale. Conducerea de vârf a ţării trăieşte deja într-o astfel de cameră de ecou, consideră Steve Tsang, directorul Institutului pentru China al Universităţii SOAS din Londra.

Mâna de fier a lui Xi nu va face decât să se întărească, este convins el: “Plenul a fost, de fapt, dedicat în întregime chestiunilor legate de loialitate, disciplină şi control”.